Dramele marilor scriitori români cărora le-au murit copiii. Tragicele evenimente i-au adus în pragul nebuniei

Castelul Iulia Hasdeu de la Câmpina

Cezar Petrescu, George Cosbuc, Bogdan Petriceicu Hasdeu sunt doar trei dintre marii scriitori români care au trăit drama pierderii copiilor lor atunci când viaţa abia începea pentru ei.

În anul 1940, Teodor Aurel, fiul din prima căsătorie a romancierului Cezar Petrescu, avea doar 23 de ani şi era student la Arhitectură în Bucureşti. El şi-a pus capăt zilelor după ce în prealabil a ucis-o pe iubita sa, Viorica, o fată de la ţară provenind dintr-o familie înstărită. Pe fata de 19 ani, proaspăt bacalaureată, o cunoscuse la Piatra Neamţ şi s-a îndrăgostit de ea iremediabil.

În vara anului 1940, Teodor Aurel a fost concentrat pentru a merge pe front iar în zilele rămase până să plece să-şi facă datoria a petrecut câteva zile alături de iubita sa, la ţară. Perioada petrecută împreună de cei doi îndrăgostiţi s-a concretizat într-o cerere în căsătorie a Vioricăi, dar Cezar Petrescu s-a împotrivit acestei uniuni.

Autorul romanului „Întunecare” era un om celebru la vremea aceea în Bucureşti şi nu agrea ideea ca unicul său fiu să se căsătorească cu o fată de ţărani.

"Atât de destrămat şi gârbovit"

Pe data de 4 iulie 1940, considerând că dragostea lor nu poate avea nicio şansă de izbândă, lui Teodor i-a încolţit ideea sinuciderii. Nu înainte însă de a o lua cu el în mormânt şi pe Viorica. El şi-a împuşcat iubita, chiar în curtea casei fetei, apoi şi-a pus pistolul la tâmplă şi şi-a luat la rândul său viaţa.

Au fost înmormântaţi câteva zile mai târziu, unul lângă altul, dar scriitorul Cezar Petrescu nu a fost prezent la funeralii. L-a însărcinat cu asigurarea celor necesare pe ziaristul Leon Kalustian, care consemnează în „Simple Note” cum a resimţit scriitorul această tragedie.

„ Nu l-am văzut Pe Cezar Petrescu niciodată atât de destrămat şi atât de gârbovit ca sub plumbul acestui imprevizibil epilor. M-a rugat să mă duc să mă ocup de problemele înhumări şi am făcut-o, cu toată greutatea, ca să-l cruţ de o realitate care nu mai putea fi modificată şi ca să-şi poată evalua, salva imaginea copilului dragostei lui dintâi, poate printr-un miracol, încă undeva, viu".

La solicitarea lui Cezar Petrescu, această dramă nu a fost consemnată în presa vremii.

George Coşbuc, devastat de moartea unicului fiu

Un alt scriitor care a resimţit din plin pierderea unicului copil a fost George Coşbuc. El l-a pierdut pe Alexandru, student, în vârstă de 19 ani, în fatidica zi de 26 august 1915, şi cât timp a mai trăit nu şi-a mai revenit niciodată.

În vara lui 1915, înainte de a pleca în armată, Alexandru şi-a vizitat tatăl la Tismana, locul său de creaţie. Prieten cu un bogătaş din Teleorman, Alexandru a fost invitat de acesta la o plimbare cu maşina la Târgu Jiu. Seara, la revenire, maşina în care se aflau a intrat în plin într-un bolovan mare. Bogătaşul a murit pe loc, iar Alexandru s-a ales cu craniul fracturat. Tânărul a fost transportat la spitalul din Târgu-Jiu, dar medicul nu a putut face nimic să-i salveze viaţa. Puţinele versuri pe care George Coşbuc le-a ai scris după tragedie vorbesc despre durerea sa sufletească.

”Ah, cumva să nu mi-o spuie
Vreun duşman cumplit
Că băiatul meu azi nu e
Şi că a murit,
Că-n schimbarea bruscă-a minţii
Eu l-aş omorî cu dinţii
Ca pe-un câne care muşcă
Pe furiş”

Moartea fiului l-a devastat pe poetul de 49 de ani. A îmbătrânit aproape subit şi a murit trei ani mai târziu în urma unei congestii cerebrale.

Un alt copil de mare scriitor care a avut o soartă tragică a fost Iulia Haşdeu, unica fiică a lui Bogdan Petriceicu Haşdeu. Iulia Hasdeu a fost considerată copilul fenomen al culturii române şi a fost răpusă de o boală necruţătoare la numai 18 ani.

S-a refugiat în spiritism să se întâlnească cu fiica sa

Copilul de o inteligenţă sclipitoare vorbea fluent limba franceză încă de la vârsta de doi ani şi a creat nuvele când avea 7 ani. Genialitatea fiicei lui Haşdeu a continuat să se manifeste şi la vârsta adolescenţei. La numai 16 ani, în 1886, Iulia Haşdeu a devenit prima româncă înscrisă la Universitatea Sorbona, unde i-a uimit pe profesori.

Tot la Sorboba au apărut primele semne ale bolii, când avea 17 ani. Datorită preocupărilor pentru studiu, a ignorat boala iar în aprilie 1888 a fost nevoită să abandoneze studiile. Părinţii au dus-o la Montreux, apoi în Elveţia, la medici renumiţi, care i-au prevăzut vindecarea,  dar boala a avansat galopant. După luni de chin, Iulia Hasdeu a ajuns să se împace cu moartea, care a răpit-o pe 29 septembrie 1888.

Marele scriitor Bogdan Petriceicu Hasdeu nu s-a resemnat cu moartea fiicei sale şi a plâns-o luni în şir, aşteptând un semn de la ea. De aici şi scopul pe care şi l-a făcut, de a regăsi spiritul acesteia prin orice mijloace. Scriitorul s-a refugiat în spiritism şi  a luat decizia să ridice pentru fiica sa, la Câmpina, un castel, după planurile pe care însăşi Iulia i le-ar fi transmis tatălui de pe lumea cealaltă. Scriitorul era convins că „Marele Templu“ este casa fiicei sale. Hasdeu a murit în 1907, la Câmpina.