Ciobanul cu patru clase şi muzeu în curte. A strâns peste 500 de obiecte şi a ajuns într-un ghid naţional al ţăranului român

Ciobanul cu patru clase şi muzeu în curte. A strâns peste 500 de obiecte şi a ajuns într-un ghid naţional al ţăranului român

Costică Beşa, în faţa muzeului pe care l-a amenajat în localitatea vrânceană Bîrseşti FOTO Ştefan Borcea

Costică Beşa este unul dintre cei mai exotici colecţionari de obiecte populare din România. Autodidact, vrânceanul a reuşit să uimească specialiştii în domeniu.

Ştiri pe aceeaşi temă

Colecţiile muzeale ale Vrancei sunt extrem de preţioase, din punct de vedere etnografic şi cultural. Dincolo de muzeele de la oraşe, există şi colecţiile din mediul rural, însă din păcate acestea nu sunt puse în valoare, fie din cauză că edilii nu sunt interesaţi de acestea, fie că activitatea nu este susţinută financiar, iar puţinii temerari care sunt iubitori de tradiţii o fac doar din pasiune.

În cazul lui Vasile Boştiog, din comuna Vidra, este vorba despre o dragoste faţă de autentic, moştenită de la strămoşi, pe care vrea să o transmită mai departe. Vasile Boştiog are 71 de ani şi este preşedintele Asociaţiei Naţionale de Turism Rural Ecologic şi Cultural-Filiala Vrancea, calitate în care a avut ocazia să cunoască  foarte mult tradiţiile populare, mai ales din Vrancea. El deţine acasă o colecţie de 12 costume populare tradiţionale din Vrancea, vechi de peste 150 de ani, cu care s-a lăudat peste tot în lume.

“Regiunea noastră este purtătoarea unui străvechi şi valoros tezaur al civilizaţiei si culturii populare. Costumele pe care le deţin, sunt atât de femei, cât şi de bărbaţi, cusute manual, cu fir metalic, cum nu se mai lucrează astăzi. Toate sunt din in natural, cusute cu aţă vopsită în culori naturale, care şi-au păstrat chiar şi după atâţia ani nuanţele. Bătrânii de la care le-am cumpărat mi-au spus că la o cămaşă se lucra şi doi ani, aşa de migăloasă şi de spectaculoasă era munca depusă de femei”, ne-a spus Vasile Boştiog.

Colecţionarul susţine că a adunat costumele numai din Vrancea, din zona de munte, precum Soveja, Nereju, Tulnici, Bîrşeşti, de la oameni care le-au primit şi ei moştenire de la bunici, dar care probabil nu le-au cunoscut valoarea şi au decis să le înstrăineze. Colecţia lui Vasile Boştiog a fost expusă în ţări precum Franţa, Italia, Germania,  la Muzeul Ţăranului Român din Capitală, dar şi la Festivalurile organizate în anii din urmă la Focşani.

“Puteam să le vând de o mie de ori, mi s-au oferit bani mulţi pe colecţie. Cineva mi-a oferit o maşină de teren pe colecţie, dar nu m-am îndurat. Sunt mai valoroase de cât orice ban. Această pasiune a mea este izvorâtă din faptul că astfel de costume populare nu se lucrează şi nu se vor mai lucra niciodată”, ne spune Vasile Boştiog.

De trei ani ţine costumele la naftalină

Are totuşi un of pe suflet, şi anume că de trei ani nimeni din conducerea culturală a judeţului unde trăieşte nu l-a mai invitat să-şi prezinte colecţia de costume populare la Festivalul Viei şi Vinului.

“Costumele le ţin acum în nişte lăzi, la naftalină şi le mai deschid din când în când să le verific starea şi să-mi satisfac plăcerea de a le vedea. Eu aş vrea să le mai expun, dar nu văd interes din partea domnilor de la Cultură. Mi-au şi spus de altfel că nu-i interesează turismul rural. De când a murit nea Mircea Diaconu (n.a. vicepreşedinte al Consiliului Judeţean), care era un punct de sprijin pentru astfel de activităţi, nu se mai întâmplă nimic”, îşi spune amarul Vasile Boştiog (foto jos).

Din calitatea sa de preşedinte al Asociaţiei Naţionale de Turism Rural Ecologic şi Cultural este de părere că valorile naturale şi culturale ale judeţului Vrancea, împreună cu ospitalitatea tradiţională pot fi principalele atuuri în dezvoltarea unui turism rural.

“Câteva zile de sejur în mediul rural vrâncean oferă turistului  prilejul să descopere portul şi dansul popular, să participe la sărbători locale, să facă  plimbări cu carul tras de boi sau trăsura cu cai. Turistul este întâmpinat de gazde cu ţuica de prune sau un pahar cu vin din renumitele podgorii vrâncene. Sărmăluţele, brânza şi smântâna cu mămăligă nu lipsesc din nici o fermă agroturistică”, spune Vasile Boştiog.

Costică Beşa ne arată portul străbunicilor

O adevărată comoară etnografică deţine şi vrânceanul Costică Beşa, din comuna Bîrseşti. Într-o căsuţă aflată la şosea, căruia i-a pus în mod sugestiv numele de “Rădăcina Vrancei”, el a adunat în ultimii 12 ani, de când şi-a descoperit această latură, peste 500 de obiecte, din care foarte multe sunt costume populare. Vrea să lase urmaşilor mărturii despre modul de viaţă al străbunilor săi.

„Am colecţionat de ani de zile, de prin sat şi comunele vecine, toate obiectele, lucrurile pe care le-au avut părinţii, bunicii şi străbunicii noştri. Începând de la costumaţii populare, obiecte de uz casnic, am aici toată frumuseţea pământului, tot ce era în vechime. Când mă uit la aceste obiecte parcă îi văd pe străbunicii mei şi îmi amintesc cum trăiau ei”, spune Costică Beşa.

Gratis la muzeu

Bărbatul, care are numai patru clase, a fost cioban în tinereţea sa şi este un autodidact, cu dragoste faţă de tradiţii. Este extrem de mândru de calitatea sa de colecţionar iar oamenii care trec pragul muzeului „Rădăcina Vrancei” nu plătesc nimic pentru a admira obiectele colecţionate de bătrân în ultimii 12 ani.

Deja, obiectele nu mai au loc în casă şi Costică Beşa s-a adresat autorităţilor să-l ajute să-şi extindă muzeul, mai ales că se află la drumul naţional, aproape de Lepşa, şi mulţi oameni ar fi interesaţi de obiectele sale. Deşi tot ce este acolo îi aparţine colecţionarului, autorităţile din comună spun că vor să-l ajute pe Costică Beşa să-şi dezvolte pasiunea.

„Muzeul Rădăcina Vrancei este un obiectiv important pentru comunitate, pentru că aduce turişti în zonă. Deja muzeul s-a dovedit a fi neîncăpător pentru toate obiectele colecţionate de nea Costică şi sperăm să-l ajutăm să mărim muzeul, cu încă o anexă”, spune  Ştefan Caba, viceprimarul din Bîrseşti.

Într-un ghid editat de Muzeul Naţional al Ţăranului Român, unde figurează şi muzeul înfiinţat de Costică Beşa, se spune despre colecţia sa că "ajunge să fie, fără intenţie, o marcă identitară pentru cultura locală".

citeste totul despre: