Ce a determinat autorităţile de acum un secol să reglementeze actul de comerţ
0Comercianţii de astăzi nu oferă întotdeauna la vânzare produse corespunzătoare. În trecut însă, lucrurile străteau şi mai rău, iar o serie de documente despcoperite în arhive stau mărturie.
Vechile instituţii ale statului au avut curajul acum mai bine de un secol să intervină în reglementarea mecanismelor comerţului, considerat de către toţi cei implicaţi un domeniu de neatins atâta vreme cât aşa s-a procedat de sute de ani şi nu era necesar să apară cineva care să le spună cum să-si vândă mărfurile.
Astfel vânzătorii de coloniale vindeau cafeaua pe care, cu intenţie, o colorau artificial. Cei care făceau bragă ori limonadă, cofetarii, birtaşii şi cârciumarii puneau gheaţă în băuturile vândute, sub pretextul că vor să le răcească în loc să pună gheaţă într-un vas deosebit şi în acesta să aşeze recipientul cu băutură care se dorea a fi vândută.
Vasele de lut aflate în comerţul vechi erau rău smălţuite, iar folosirea lor în gospodării putea provoca neplăceri, datorită plumbului care ieşea la iveală în procesul de fierbere sau gătire.
Comercianţii de vechituri vindeau fulgi şi pene pentru perne fără a le dezinfecta, provocând de asemenea probleme de sănătate clienţilor.
Brânza, peştele, carnea scoase la vânzare nu erau învelite cu pânză albă, localurile unde se vindeau nu erau vopsite şi văruite, tejghelele şi mesele nu erau în stare perfectă de curăţenie, pe jos nu se spăla la timp, cârnaţii se frigeau pe grătar şi se comercializau chiar în uşa localurilor unde se produceau, pastrama se usca de asemenea înaintea localului spre stradă.
„S-a mai constatat în 1894 intrarea pe piaţa ţării şi a Focşaniului a esenţelor care imitau ţuica, cognacul, vinul, a altor băuturi şi a diferitelor culori de vin, foarte păguboase pentru producătorii locului, iar Consiliul Sanitar Superior, îngrijorat, a interzis în mod absolut intrarea în ţară a acestor culori şi a esenţelor. În acea vreme s-a mai constatat că mulţi comercianţi vindeau băuturi alcoolice amestecându-le cu apă gazoasă, iar practica a fost interzisă, cel puţin oficial”, spune istoricul Florin Dîrdală, de la Arhivele Naţionale Vrancea.
Ordonanţă emisă de autorităţile locale FOTO: Arhivele Naţionale

Vânzătorii de carne şi pâine scoteau mărfurile afară din gherete şi magazine şi le vindeau neacoperite, cei de legume expuneau marfa neînvelită în arşiţa soarelui, hotelurile, birturile, cafenele, cofetăriile foloseau apa din reţeaua oraşului fără a o purifica şi erau obligaţi să-şi procure filtrele sterilizatoare.
De asemenea, localurile de bărbierit nu erau curate, instrumentarul de tuns şi de ras nu era „scufundat” în soluţiile recomandate, periile de cap şi pieptenii nu erau dezinfectaţi periodic, ţinuta lucrătorilor de aici nu era cuviincioasă şi curată, mâinile acestora nu erau bine spălate, nici unghiile tăiate, săpunul şi apa întrebuinţate erau lăsate la întâmplare fără a fi puse separat şi transportate la sfârşitul zilei la marginea oraşului.
