Craiova: Xenia Karo-Negrea, criticul cu nas fin la scriitori buni
0
Îşi iubeşte profesia şi o vede ca pe o menire, aceea de a nu se pune pe sine şi propriile aprecieri mai presus de opera autorului.
Îşi spune „mozaicar cu idealuri şi sete de calitate“ şi este pretutindeni acolo unde oamenii se înghesuie să-i vadă pe viu pe scriitorii care sunt pe val. Dincolo de ipostaza de critic literar, se regăseşte grozav de bine în cea de redactor, pentru că îi place să lucreze cărţile cu autorii, să comunice cu ei. De când este la Revista Mozaicul mărturiseşte că a început să privească mult diferit relaţia cu cititorul, cu cel pentru care arzi şi pe care îl vrei parte din viaţa operei tale. „Noi, echipa de la revistă, ne vedem neopaşoptişti şi asta pentru că ne place să cultivăm ideea de instituţie de cultură în rândul oamenilor de mijloc. Până la urmă, cel care dă viaţă literaturii este publicul“, mărturiseşte criticul şi redactorul Xenia Karo-Negrea.
„Gustul pentru lectură se educă“
„În niciun caz cu băţul“, ţine să facă precizarea, venind cumva în susţinerea ideii cu educarea gustului pentru lectură. Xenia ştie că se scrie, mai ştie şi că se citeşte, dar ştie totodată că nu întotdeauna cărţile ajung la cititori într-o manieră caldă, de sărbătoare, de deschidere, de comunicare. Ci prin lansări de modă veche, în cercuri restrânse, de existenţa cărora publicul cel mai adesea nu află, iar în cazul în care ajunge la locul cu pricina simte ruptura dintre el şi lumea în care ar fi vrut să pătrundă pentru scurt timp.
„În zilele colocviilor am fost fascinată să descopăr frumuseţea dialogului cu tinerii. Aveau atât de multe de spus, puneau atâtea întrebări scriitorilor, poeţilor. Bucuria lecturii există. Trebuie doar alimentată mereu, iar acest lucru se poate face cu scrieri bune“, mai spune Xenia.
Criticul, trambulină pentru scriitori
Când îi ies în cale creatori pe care îi simte valoroşi de la prima lectură, ia acest lucru drept un privilegiu. Şi sunt scriitori ai prezentului pe care îi apreciază foarte mult. „Cornel Mihai Ungureanu este din punctul meu de vedere una dintre cele mai deschise minţi scriitoriale din Craiova. Cărţile lui stau de voie pe val. Sper să mai scrie“, afirmă criticul Karo-Negrea. La fel îi simte pe Nicolae Coande, Ion Munteanu, Aurelian Zisu, Ionel Ciupureanu, Tiberiu Neacşu, şi speră ca toţi „să ajungă în lumina reflectoarelor“. Xenia se străduieşte să rămână în afara lumii criticilor care scriu narcisist, „care nu escortează textul scriitorului, ci îl dublează, chiar îl surclasează, cartea acestuia devenind trambulină pentru critic şi nu criticul trambulină pentru scriitor“.
Premii, cărţi şi vise
Din 1995 până în 2006 a adunat premii ce i-au fost acordate în diferite colţuri de ţară pentru două motive clare: creativitate şi originalitate. Numele său se regăseşte pe zeci de articole şi lucrări trimise la colocvii şi conferinţe naţionale şi internaţionale, dar şi pe volume precum „Congresul. Eseuri fractale“, carte apărută la Iaşi, în 2002. Nu uită nicicând să îşi spună „ştiu că nu ştiu nimic“ şi speră să fie acel redactor cititor lucid şi obiectiv.
Ce-i place
„Viaţa mea cum e ea acum.“ Ceea ce face la revistă, la editură, în calitate de critic. Adoră oamenii implicaţi, indiferent de domeniul în care evoluează ei. Zmeura i se pare grozavă, iar Parisul, cel mai frumos oraş al lumii. Se simte foarte bine când cunoaşte scriitori valoroşi, interesanţi ca oameni.
Ce nu-i place
Găseşte imposibil de suportat neputinţa, să vadă oameni umiliţi de alţi oameni, tineri valoroşi care nu-şi găsesc un job, tineri a căror valoare, relevată din CV, nu este luată în considerare. Nu-i plac incompetenţa, impostura, superficialitatea, bârfa, să laşi pe mâine ce poţi face azi.
Se încarcă comentariile...
