Femeile anonime condamnate pentru crime de război: au dat evrei pe mâna nemţilor sau au ucis ofiţeri sovietici
0
Mai multe femei au fost acuzate şi condamnate pentru crime de război în perioada contemporană. Unele au comis faptele reprobabile, altele au fost, pur şi simplu, nevinovate, victime ale represiunii sau răzbunărilor. Aproape toate sunt ilustre necunoscute.
Cercetătorii din cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) au realizat „Morfologia (ne)vinovăţiei. Alfabetul detenţiei feminine în comunism“, în curs de publicare. Volumul, coordonat de către cercetătorul Constantin Vasilescu, cuprinde poveştile femeilor care au fost acuzate şi condamnate pentru crime de război. Unele au comis faptele reprobabile, altele au fost, pur şi simplu, nevinovate, victime ale represiunii sau răzbunărilor.
De regulă, încadrările juridice au fost de crime contra păcii sau de crime contra umanităţii. Există însă şi categoria femeilor vinovate, care au contribuit deliberat la acţiuni care au condus la aceste încadrări.
„Cazurile unora le-am putut studia amănunţit în arhive. Trebuie spus şi că în lipsa identificării dosarelor şi a posibilităţii studierii cazurilor altor femei, nu ne putem pronunţa categoric în privinţa vinovăţiei lor, deşi încadrările sau scurtele descrieri din fişele matricole sugerează culpe teribile sau situaţii dramatice“, precizează cercetătorul Constantin Vasilescu.
Amprentarea şi fereastra celulei - Memorialul Sighet
După documentările realizate în arhive, istoricii au consemnat mai multe cazuri de femei care au fost arestate pentru diverse fapte. Astfel, Rozalia Bartha a fost arestată în 1950, fiind acuzată că în anul 1940 „a fost pusă de jandarmii unguri să percheziţioneze nişte români care trebuia expulzaţi”, iar Elisabeta Bartha a fost condamnată la 5 ani de închisoare pentru că „a arătat locuinţele evreilor sodaţilor germani”.
O altă femeie, Elena Doncu, a fost condamnată la 13 ani muncă silnică pentru că „a profitat cu ocazia măsurilor cu caracter legionar şi rasist în scopuri venale şi exterminări de populaţie”. O acuzaţie inedită o vizează pe Iosefina Dumitrescu, care a fost arestată în 1952 pentru că „a profitat de măsurile cu caracter rasial în scopul de a-şi realiza averi”. Monica Gross a fost socotită „nedemnă faţă de confraţii evrei în lagărul de la Auschwitz”, iar Natalia Hriţac a fost condamnată la 5 ani temniţă grea pentru că „a percheziţionat un lot de evrei în anul 1942 care plecau spre Transnistria”. Maria Paşca a fost arestată în 1954 pentru că „în timpul prigoanei rasiale a denunţat doi evrei autorităţilor hortiste, oameni pe care îi ţinea ascunşi în casă. După ce ea i-a denunţat, evreii au fost împuşcaţi.
Maria Samoil a fost arestată în 1950 pentru că, „fiind internată în lagărul din Auschwitz, a avut o comportare neomenoasă faţă de femeile internate”,, iar Elena Zamfirescu a fost condamnată la 12 ani şi 6 luni muncă silnică pentru că „a luat parte la masacrele de la Iaşi în 1941”.
Şi tratamentele rele aplicate asupra ruşilor a băgat multe femei în temniţe. Astfel, Olga Sterniceanu a fost arestată în 1951 pentru că „a supus la tratamente neomenoase prizonierii ruşi pe care îi avea la moşia sa”, iar Ana Popadiuc şi Virginia Varga au fost arestate în 1951 pentru că au „ucis doi ofiţeri sovietici”.
Numele femeilor care au avut de suferit în perioada comunistă
„În alte situaţii, documentele la care am avut acces nu au fost suficiente pentru a ne lămuri. Este cazul Nataliei Bozian, din al cărui dosar de urmărire nu am putut afla mai mult decât ştiam din fişa sa matricolă: că a fost condamnată la doi ani de închisoare corecţională pentru „crimă de război” („Găzduirea şi favorizarea criminalilor de război”). În spatele unor asemenea acuzaţii sau condamnări se pot ascunde fie fapte reprobabile şi crime, fie exagerări, denaturări sau înscenări ale justiţiei comuniste“, conform unui fragment din „Morfologia (ne)vinovăţiei. Alfabetul detenţiei feminine în comunism“.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
