Medicul Adrian Marinescu explică de ce lockdown-ul a fost bun în primăvară, dar acum nu mai e o soluţie

România nu are nevoie de lockdown şi nici nu trebuie să copieze modelele altor ţări în lupta cu COVID-19. E opinia lui Adrian Marinescu, unul dintre cei mai cunoscuţi şi apreciaţi medici din ţară. El consideră că există alte metode mult mai eficiente şi recomandă calea de mijloc şi evitarea panicării populaţiei.

„Adevărul” a discutat cu doctorul Adrian Marinescu, medic primar de boli infecţioase la Spitalul „Matei Balş”, pentru a afla răspunsuri la unele dintre cele mai presante întrebări din ultima perioadă. Când am putea spera la o ameliorare a situaţiei, de ce lockdown-ul nu e o soluţie pentru România şi de ce e puţin probabil să apară un tratament-minune în perioada imediat următoare, dar şi când ar putea să înceapă campania de vaccinare împotriva COVID-19 sunt doar câteva dintre întrebările la care Marinescu a oferit răspunsuri.

Adevărul: Epidemia a curprins România, iar situaţia pare tot mai dificilă. Cum vă aşteptaţi să arăte lucrurile în această iarnă şi când am putea avea o îmbunătăţire a situaţiei?

Adrian Marinescu: E clar că oprirea pandemiei într-un timp relativ scurt se va întâmpla doar prin procedura de vaccinare. Până atunci va fi o convieţuire neprietenoasă cu virusul, în mod cert în acest sezon rece, până în primăvară şi nu numai în România, ci în întreaga Europa. O să avem probleme cu infecţia SARS-CoV-2 cu nişte variaţii care depind de nişte factori, dar oricum cu valori destul de mari.

Când ar putea începe vaccinarea în masă

În viitorul apropiat ar urma să apară cel puţin unul dintre vaccinurile de care se leagă atâte speranţe. Când ne-am putea aştepta să înceapă campania de vaccinare în masă?

Nu înseamnă că dacă avem vaccinul totul se rezolvă imediat, ci va fi un proces, o campanie de vaccinare în România şi peste tot. Când această campanie va avea ca rezultat o imunizare la un procent de minimum 70%, atunci într-adevăr vom fi în punctul în care putem spune că închidem pandemia.

Părerea mea e că nu va ajunge chiar atât de repede vaccinul. Eu sper că în prima parte a anului 2021 lucrul ăsta să se întâmple, mă refer la administrare efectivă. Pentru că, de când e produs, trebuie să fie şi distribuit şi trebuie respectată o anumită procedură. Mi-aş dori ca până în vara anului 2021 să fie vaccinat personalul medical şi cei care sunt vulnerabili. Şi pe urmă, eventual în a doua parte a anului, ori poate începând cu sfârşitul primăverii, să înceapă şi vaccinarea celorlalţi, pentru că avem nevoie de o vaccinare la nivel de mase.

Ar putea să apară până atunci un tratament mai eficient?

 Moleculele noi presupun un timp foarte lung, iar în acest moment mai degrabă se concretizează studiile legate, de exemplu, de Remdesvir. Bine, tratament nou vă referiţi la un tratament despre care nu ştim acum, pentru că nou îl putem considera şi tratamentul cu anticorpi monoclonali, care nu e totuşi încă aprobat. Anticorpii monoclonali sintetici, terapia pe care a făcut-o şi preşedintele american şi pe care o avem şi noi la nivel de studiu clinic, probabil că în următoarele luni va intra cu aprobările de urgenţă necesare ca o terapie curentă. Dar alte molecule noi despre care nu ştim în acest moment nu ar avea cum să apară dintr-o dată.

Adeptul „modelului” românesc

În tot acest timp s-a vorbit de diverse modele, de la cel mai relaxat, adoptat de Suedia, şi până la cele mai radicale din Franţa, Italia şi Spania. Ce model i s-ar potrivi României?

Cred că până la urmă varianta cea mai bună este calea de mijloc, nici cea suedeză, dar nici lockdown. Trebuie să găsim o cale de mijloc în aşa fel încât din convieţuirea asta să rezulte ceea ce eu numesc o pseudonormalitate în condiţiile pandemiei. România trebuie să gândească acum în raport cu ceea ce se întâmplă acum în România. Cred că trebuie să avem „modelul” românesc, care să ia din experienţa celorlalţi, dar nu să copieze. Asta înseamnă să luăm doar ce e bun şi ce ni se potriveşte de la suedezi, nemţi, francezi şi aşa mai departe şi să adaptăm la noi.

De ce nu se impune un nou lockdown

Şi totuşi, în primăvară, România a mers pe un lockdown total, poate cel mai dur din întregul continent. De ce e de preferat altă cale acum?

Pentru că la început, în primăvară, nu era o transmitere la nivelul populaţiei şi avea o logică să încerci să rezolvi lucrurile din faşă. Dar acum transmiterea oricum e accelerată şi faptul că vei veni cu o variantă de lockdown pentru 2-4 săptămâni, oricum greu de suportat, nu înseamnă că pe urmă lucurile nu se înrăutăţesc la fel. Lockdown-ul e doar în situaţia în care se prăbuşeşte sistemul medical şi nu ai încotro, atunci îl adopţi pentru o perioadă scurtă. Dar poţi veni cu alte variante care să înlocuiască izolarea totală. Cu testare extinsă, izolarea celor depistaţi pozitiv şi a contacţilor, şcoli online şi alte lucruri care se pot gândi în felul acesta.

Franţa a ales un lockdown parţial, Spania, la fel, iar acum şi alte ţări par tentate să facă acest pas. De ce au mers pe această cale?

În cazul lor e şi un alt aspect foarte important. Gândiţi-vă că aceste ţări au trecut printr-un prim val cu mult mai greu decât prin ce a trecut România. Şi atunci ei au memoria acelor situaţii, o spaimă imensă. Practic, teama lor este mai mare şi probabil că totul ţine mult şi de imagine. Adică, la ei măsurile trebuie să treacă în ochii populaţiei ca nişte măsuri foarte stricte tocmai pentru că în primul val lucrurile au scăpat de sub control.

Panica, duşmanul numărul 1

Panică există şi la noi, în România...

Eu cred că abordarea trebuie să fie mult mai echilibrată. E o greşeală să panicăm lumea, aşa cum se întâmplă la unele posturi de televiziune. În primul rând ne face să greşim, pentru că atunci când intri în panică nu mai gândeşti lucid. În al doilea rând, cu atât mai mult curentul hai să spunem anti-COVID, cei care nu recunosc existenţa virusului, cu atât mai mult li se va da apă la moară în felul acesta.

Şi în al treilea rând, dacă din punct de vedere psihologic clacăm, eu cred că nici partea medicală nu o mai putem face cum trebuie. Mă refer la medici pe de o parte, dar şi la regulile pe care trebuie să le respecte cetăţeanul la nivel de rutină. Iar stresul şi teama afectează şi sistemul imunitar. Deci, cred că dacă facem lucurile în linişte, cu prudenţă, avem numai de câştigat.

Recent, s-a vehiculat informaţia că un pacient din Iaşi s-ar fi infectat pentru a treia oară. 

Nimic nu e imposibil în medicină. Eu n-am văzut documentată nicăieri pe mapamond a treia reinfectare, asta dacă vorbim la nivel de date. Într-adevăr, reinfectarea, prima reinfectare, adică al doilea contact cu virusul, sunt cazuri izolate descrise în lume şi în România. De multe ori documentarea pentru aceste situaţii nu e foarte clară pentru că nu ai suficient de multe teste PCR să le vezi în dinamică. E posibil să fie şi probleme de recoltare, e foarte greu de spus. Dar nimic nu e imposibil, pentru că până la urmă ţine şi de sistemul imunitar, ţine de felul în care răspunde organismul la contactul ulterior cu virusul. Ce e foarte clar e că cel mai probabil al doilea contact ar trebui să însemne o formă mai uşoară. Aşa avem noi din experienţă. Sigur că oricând se pot întâmpla şi alte lucruri, poate virusul suferă o mutaţie, poate se întâmplă ceva.

Vă recomandăm să mai citiţi:

De ce se moare pe capete în România din cauza COVID-19. Explicaţiile experţilor

Cum gestionează Suedia pandemia. Modelul hulit, dat exemplu de OMS. Explicaţia unui medic român