VIDEO Povestea neştiută a Barajului Siriu. Câte milioane de metri cubi de apă se află în lacul cu acelaşi nume
0
Barajul şi lacul de la Siriu, judeţul Buzău, reprezintă una dintre cele mai frumoase destinaţii turistice din ţară. Puţini sunt însă cei care ştiu cu ce sacrificii a fost realizat cel de-al doilea baraj de anrocamente ca mărime din ţară. A fost necesară strămutarea unei comunităţi, pentru a permite crearea lacului de acumulare.
Cu o înălţime de 122 de metri şi o lungime a coronamentului de 570 metri, Barajul Siriu este al doilea baraj de anrocamente ca mărime din ţară, după Barajul de la Gura Apei, construit în munte, pe Râul Mare, la aproximativ 40 de km de Haţeg, al cincilea din Europa şi al 12-lea din lume.
Construcţia barajului a durat aproape două decenii, între 1975 şi 1994 şi a fost realizat după o metodă inovatoare pentru acele vremuri, fără ciment, numai din pământ, piatră, steril şi miez din argilă. Barajul a fost realizat prin unirea celor doi munţi din apropiere, masivul Podul Calului şi masivul Siriu.
Construcţia hidrotehnică e realizată prin depunerea de anrocamente. Tehnica relativ nouă, prin care se înlocuiesc barajele de beton, se bazează pe principiul unui nucleu impermeabil de argilă uscată.
Ca tehnologie de construcţie, se aşează straturi succesive de argilă uscată, flancată în secţiune de pânze verticale groase de nisip, apoi pietriş, rocă măruntă, până la bolovani mari.
În contact cu apa, argila uscată îşi măreşte volumul şi devine impermeabilă. Rolul stratelor amintite e de rezistenţă şi de a filtra bine apa ce ajunge ,,liniştită" la nucleul argilos. Barajul a dus la formarea unui lac cu lungimea de 11.5 kilometri şi un volum de 155 milioane de metri cubi de apă.
Foto Ilona Duţă
De o frumuseţe rară, lacul Siriu, aflat la zece kilometri amonte de localitatea Nehoiu, este o acumulare de apă destinată producerii de energie electrică în hidrocentrala Nehoiaşu. Lacul, adânc de peste o sută de metri mai are ca scop alimentarea cu apă potabilă şi industrială a localităţilor din zonă şi irigarea terenurilor agricole.
Construirea barajului a implicat schimbarea rutei drumului naţional DN 10 pe linia de contur a lacului Siriu, cu această ocazie construindu-se mai multe viaducte.
Vechea vatră a satului a fost inundată
Odată cu construirea barajului Siriu, aproximativ 300 de gospodării care erau în raza construcţiei au fost evacuate şi reînfiinţate majoritatea în centrul comunei unde acum sunt cele mai impunătoare case şi formează satul ce poartă numele popular “Între Gârle”. Au fost mutate la o altitudine mai mare inclusiv cimitirul şi monumentul Eroilor de la Siriu.
Starea de spirit a comunităţii a fost surprinsă, la jumătatea anilor '70 de jurnalistul Lazăr Băciucu, într-un reportaj de călătorie publicat în Viaţa Buzăului.
”Toată lumea ştie că aici au început lucrările uneia dintre cele mai spectaculoase amenajări hidroenergetice de aces fel din ţară. La începutul deceniului următor, întinderilor pitoreşti li se va adăuga un lac uriaş, acumulând milioane de metri cubi de apă, creaţie a minţii şi mîinilor omului. O realitatea car se anunţă, dar care în conştiinţa localnicilor aparţine deja prezentului”, îşi începe reportajul jurnalistul buzoian.
Articolul descrie câteva repere din organizarea şantierului care avea să schimbe total aspectul zonei şi viaţa localnicilor. ”În iunie 1974, au fost aprobaţi principalii indicatori ai lucrării, iar în toamnă a debutat organizarea de şantier. Începea, cum se spune, numărătoara inversă. Au fost zile când la primărie luminile au ars până târziu, spre miezul nopţii. Mai bine de 300 de gospodării urmează să fie scoase, pe etape, din zona viitorului lac. Şi trebuie să recunoaştem că asemenea decizie nu se poate înfăptui oricum. Oamenii se desprind greu de tot ceea ce au înfăptuit de o viaţă. Sunt momente de trăire intensă, dar şi de răzbatere spre înţelegere.(...) Primarul comunei ne oferă lista suprafeţelor contruite care vor fi acoperite de apă. După un tur de orizont, înainte de a intra în Gura Siriului, conchidem că şantierul a câştigat uimitor de repede teren (s-au înălţat atelierele, a fost corectată albia râului, s-au injectat cu beton perimetrele din zona batardourilor, a fost atacată prima galerie de deviere a apei etc)”, scrie Lazăr Băciucu în reportajul său din Viaţa Buzăului.
Potrivit jurnalistului, alături de gospodăriile abandonate, s-a renunţat şi la câteva edificii de utilitate publică. ”La Băi, citim din lista pe care ne-a prezentat-o primarul: 54 mp băi, 45 mp clădiri, 99 mp şcoală, 19 mp Popas Siriu, 76 mp canton DN10, totul va căpăta contur la alte dimensiuni, într-un alt peisaj.(...) Coada lacului (cota zero) ajunge la Sasu, un kilometru mai jos de cabana pionierilor. Ni se spune: Ultima gospodărie, care va cădea sub unghiul de incidenţă, aparţine lui Traian Posea...”
FOTO Sorin Gavenea
Jurnalistul descrie starea de spirit a localnicilor din Siriu ca fiind una calmă, deloc zdruncinată de perspectiva plecării pentru totdeauna din locurile în care s-au născut şi au trăit: ”Cu 2 - 3 ani în urmă m-am aflat printre oamenii de aici. Ştiau deja că la Siriu se vor executa lucrări hidroenergetice complex, de mare însemnătate pentru agricultură, pentru civilizaţie; ştiau că toate acestea vor schimba , într-un anume fel, esenţial poate, cursul existenţei lor. Ceea ce nu au intuit însă a fost dimensiunea acestor schimbări. După o temeinică chibzuinţă, şocul, firesc în asemenea împrejurări, este depăşit. Cea mai impunătoare schimbare din istoria locurilor a intrat în ordinea lucrurilor normale. Barajul a fost receptat de localnici, aşa cum era de aşteptat, prin prisma urmărilor pozitive ce le va produce în viaţa lor de toate zilele”.
La momentul vizitei jurnalistului în zonă, şantierul era în organizare, reportajul acestuia surprinzând etape ale pregătirii marii lucrări hidrotehnice. ”Ceva mai sus, pe firul văii, satul îşi pierde din aerul liniştit de până acum. Aici şoseaua va fi deviată. Pe versantul stâng a fost tăiat drumul pe care urmează să continue calea Braşovului. Peste apă, Caşoca (satul găzduieşte deja cartierul deja înălţat al şantierului). De aici în amonte, până la Sasu, se va întinde lacul. Continuăm drumul. Consemnăm în fugă suprimarea decovilului (cale ferată îngustă, provizorie, alcătuită din panouri de şine care se aşază direct pe teren n.r.) pe încă o parte din din traseul Stearpa Roşie - Caşoca - Nehoiu: ne gândim apoi la tot ce înseamnă pentru oamenii locului, pentru istoria noastră monumentul. Nimic din amintirea celor ce s-au jertfit pentru neam şi ţară nu va fi afectat. Totul va fi mutat cu grijă într-un cadru la fel de solemn”, scrie ziaristul buzoian.
Cimitirul eroilor, mutat pentru a face loc acumulării de apă
Monumentul eroilor de la Siriu a fost construit începând cu 1936 şi a fost dezvelit în 1938, de către Societatea Cultul Eroilor. Statuia ostaşului erou este confecţionată din bronz, pe un soclu din blocuri de piatră, în înălţime totală de 6 metri. Soldatul este reprezentat în poziţie de atac, cu o puşcă în mâna stângă şi cu o grenadă în mâna dreaptă.
FOTO ARHIVĂ Mircea Tănase
Ansamblul statuar simbolizează marea confruntare care a avut loc aici pentru oprirea înaintării armatei germane, în 1916, pe dealul Şoimul Siriului. ”Pentru proslăvirea eroilor morţi din Regimentul 3 Vânători şi Divizia 6 şi celor care au luptat în 1916 pe aceste meleaguri barând pătrunderea armatelor duşmane în spatele frontului armatei române”, este mesajul scris pe soclul statuii.
Osemnitele celor căzuţi în luptă au fost îngropate sub statuie, într-o nişă, constituindu-se astfel Cimitirul Eroilor.
Ansamblul monumental ridicat iniţial pe teritoriul comunei Siriu, pe prima terasă de pe malul stâng al pârâului Siriu, afluent al Buzăului, a dăinuit pe amplasamentul iniţial până în 1975. Pentru a permite construcţia barajului şi inundarea văii, monumentul a fost mutat pe un alt amplasament, deasupra şoselei care leagă judeţele Buzău şi Covasna, pe malul stâng al barajului.
”Mutat de pe vatra satului, care la rândul său a fost în mare parte dislocat pentru a lăsa locul apelor barajului, uitat o bună bucată de vreme, monumentul a intrat într-un procent accentuat de degradare fizică, la care au contribuit în mare măsură neglijenţa edililor locali şi ai celor de la conducerea judeţului, dar şi ignoranţa localnicilor. Din craniile găsite în cimitir, unii dintre constructorii barajului, mai ingenioşi, îşi confecţionau veioze, iar vitele satului păşteau nestingherite printre crucile eroilor”, scrie Mircea Tănase în lucrarea sa ”Monumentul eroilor de la Siriu, judeţul Buzău".
Se încarcă comentariile...
