Buzău: Marian Vioiu: Poartă în suflet dragostea pentru tractoare

În plină campanie de colectivizare a statului comunist, a învăţat mai de voie, mai de nevoie, meseria de mecanic agricol, care la 20 de ani de la revoluţie, nu prea mai este la mare căutare la Buzău. Vremea marilor campanii centralizate în agricultură a apus de mult şi nea Marian, omul dedicat pe vremuri trup şi suflet, tractoarelor, semănătorilor şi combinelor de tot felul, se apropie de vârsta pensionării.

Vioiu Marian este un om simplu trecut bine de vârsta celei de-a doua tinereţi. Are 60 de ani, şi s-a născut în satul Aliceni din comuna Poşta Câlnău.

Deşi obiectul muncii sale dispare încet, sunetul motorului de tractor îi trezeşte buzoianului numai amintiri plăcute:

„Acum lucrez ca lăcătuş dar meseria mea de bază este cea de mecanic agricol. Şcoala generală am făcut-o la Aliceni. Imediat după ce am absolvit în 1962 era o situaţie asemănătoare cu cea de astăzi.

Tocmai se făcea colectivizarea şi părinţii mei erau foarte dezamăgiţi, cam cum suntem noi acum cu criza asta. Aşa că mi-au explicat că nu mă pot întreţine la liceu şi m-au trimis la şcoala profesională de la Ojasca să învăţ o meserie. La început nu prea mi-a plăcut dar după ce am terminat, această meserie a început să-mi placă.

La şcoală am învăţat despre tractoare şi despre maşini agricole. După ce am terminat şcoala am fost repartizat la S.M.A.-ul din Poşta Câlnău " spune Marian Vioiu.

Buzoianul mai povesteşte că  în primul an de muncă i-a fost mai greu până s-a acomodat însă a avut noroc de nişte şefi cumsecade. Aşa se face că meseria  a furat-o mai mult de la tractoriştii cei mai bătrâni:

"Trebuia să fii atent să prinzi de la cei pricepuţi. Primul tractor pe care a trebuit să-l repar era demontat complet sub un trepied. Când m-a văzut şeful de brigadă mi-a zis: Dragă tovarăşe, ăsta e tractorul tău, să-l faci! Am rămas puţin dezorientat când m-am uitat la grămada aceea de fiare. Dar cu ajutorul colegilor am reuşit să-l asamblez. Primii paşi în meserie, prima dragoste pentru utilaje, ce să-i faci... După aceea în decursul anilor mi-am dat silinţa să fiu un băiat bun şi am fost apreciat de colegi. A venit rândul meu să fiu după câţiva ani profesorul unor bărbaţi chiar mai bătrâni decât mine şi cu 10 ani.

Timp de opt ani a lucrat şi ca tractorist în brazdă,  apoi a lucrat numai în atelier aproape 3 decenii. Marian Vioiu povesteşte că după ce a fost plăcut şefii şi nu a mai putut renunţa la această meserie, au venit şi timpuri mai grele:

"Am muncit în acel atelier în total, 28 de ani până în 1995. Apoi m-am mutat la alte firme din Buzău unde am depanat mijloacele de transport interne cam până în 2003. Am fost bolnav câţiva ani dar n-am putut să stau departe de meserie. Aşa că în urmă cu doi ani m-am angajat ca lăcătuş şi mecanic la o altă firmă din Buzău. E greu în ziua de astăzi. Motoarele nu se mai repară de specialişti ca înainte. Preferă să le schimbe cu altele sau să le şurubărească proprietarii. Aşa că în meseria asta nu prea mai există cerere ca înainte, dar nici tineri care să îşi dorească să se califice " mai spune meseriaşul.

Întrebări şi răspunsuri

Ce trebuie să  faci pentru a deveni un mecanic bun ?

"Ca în orice meserie trebuie să ai dragoste pentru ea.Dacă nu ai dragoste n-o mai faci.Trebuie să-ţi dai interesul şi trebuie să pui suflet ca în orice lucru pe care vrei să-l faci bine. Chiar dacă îţi place aşa la prima vedere, dacă nu pui suflet faci treabă de mântuială. În cazul ăsta mai bine te laşi de meserie şi te apuci de altceva".

V-ar fi plăcut să aveţi altă calificare dacă ar fi fost posibil?

"Mi-aş fi dorit să  fiu şi eu inginer spre exemplu dar dacă pe vremea aceea nu s-a putut, acum trebuie să mă mulţumesc cu ce am. Mi-a părut rău că nu mi-am putu continua studiile. Dacă aş mai fi aşteptam vreun an sau doi, cum stau băieţii tineri acum, ştiind că treburile s-au îndreptat la scurt timp după colectivizare, poate că m-aş fi dus şi eu ca alţii la alte şcoli. Ce, ar fi fost rău să fiu şi eu un profesor sau un inginer cum sunt unii din colegii mei acum? "

Ce-i place?

Îi place ordinea şi curăţenia acasă şi la locul de muncă:

 „Îmi place să ies în natură. Îmi place şi muntele şi marea. Am fost ani la rândul plecat prin toată ţara. Îmi primul rând îmi place meseria mea, să repar motoare de tractor. Îmi place să aud sunetul unic al motorului pe care tocmai l-am reparat. Mă gândesc de multe ori că fiecare motor are un suflet al său.”.

Ce nu-i place?

Nu-i place minciuna, hoţia şi neseriozitatea.Nu suportă politica şi oamenii duşmănoşi.

„Nu-mi plac stările conflictuale şi nu-mi place sincer că am îmbătrânit. Mi-aş fi dorit să fiu puţin mai tânăr şi să am din nou multe motoare de reparat”.

Profil:

Născut la data de 4 mai 1949 în satul Aliceni comuna Poşta Câlnău

Căsătorit, 2 copii

Absolvent al Şcolii de mecanici agricoli din localitatea Ojasca