Copiii străzii şi-au făcut revistă ca să-şi găsească un loc în societate

Săptămâni întregi, câţiva copii ai străzii au lucrat cu toată seriozitatea şi sârguinţa la realizarea unei reviste lunare şi a unui site personalizat în care să-şi aştearnă gândurile

Săptămâni întregi, câţiva copii ai străzii au lucrat cu toată seriozitatea şi sârguinţa la realizarea unei reviste lunare şi a unui site personalizat în care să-şi aştearnă gândurile şi speranţele adolescenţei, printre crâmpeie din realitatea lor mizeră.
Cei 18 "proscrişi", găzduiţi în Adăpostul "Dănilă Prepeleac" din sectorul 2 al Capitalei, speră acum că, de la lansarea oficială a publicaţiei "Lumea lui Dănilă", nu mai e decât o chestiune de timp până ce soarele va răsări şi pentru ei.
Pentru început, pe puţinele pagini ale revistei sunt îngrămădite stângaci câteva poezii şi desene ale copiilor sau rubrici cu mulţumiri calde la adresa centrului Dănilă. "Primul număr era oarecum condiţionat de un termen şi nu prea am avut timp. Mai erau activităţile curente, copiii nu prea ştiau despre ce este vorba şi nu am reuşit să scoatem decât patru pagini. Începând cu numărul viitor, care va apărea, sperăm noi, pe 15 decembrie, vom avea opt pagini. Vor exista sfaturi şi noutăţi din activitatea celorlalte adăposturi şi centre de plasament, articole de specialitate scrise de medici, psihologi, jurişti. În plus, or să mai fie rubrici iniţiate de copii, pentru că acum au văzut despre ce e vorba şi, dacă i-a apărut numele unuia, vor toţi să spună câte ceva", promite Alin Cojocaru, şeful Adăpostului "Dănilă Prepeleac".
"Lumea lui Prepeleac", reclama copiilor străzii
A muncit mult alături de copii, mai ales la site. Copiii-reticenţi, iar ideea-o premieră în Capitală.www.danilaprepeleac.cabanova.ro oferă informaţii cu privire la adăpost şi la regulamentul de funcţionare al acestuia. Nu lipsesc formularele speciale unde se pot face sesizări sau reclamaţii, spune Alin. Activităţi cognitive, gen alfabetizare şi consolidarea scris-citit, educaţie civică, sprijin acordat la efectuarea temelor pentru cei care frecventează cursuri şcolare, educaţie sanitară, dar şi formarea sau consolidarea unor deprinderi de viaţă independentă precum asumarea responsabilităţii, gestionarea banilor, sprijin în căutarea unui unui loc de muncă sunt numai câteva activităţi întreprinse de coordonatorii centrului în sprijinul copiilor. Vor constitui suficiente motive de laudă în paginile revistei. Alte orfelinate nici nu au visat o asemenea promovare.
Copiii străzii pot fi cazaţi maximum 90 de zile
"Este un lucru mare (…) acum cu revista, sunt sigur că şeful nostru şi domnul psiholog ne vor ajuta să ne găsim un loc de muncă pentru ca să ne putem întreţine. Eu asta visez, dar este greu de unul singur. Poate citeşte cineva cu suflet situaţia noastră şi ne cheamă la el", spune Iulian, unul dintre copiii integraţi între "prepeleci", în urmă cu două luni de zile. Politica Adăpostului "Dănilă Prepeleac" nu permite cazarea amărâţilor decât pe o perioadă de maximum 90 de zile şi băiatul îşi numără cu groază momentele în care mai beneficiază de căldura unui cămin. "Eu sunt venit din Bacău şi, până să vin aici, dormeam pe stradă. ştiu că nu pot sta mult. Asta e! Mă întorc pe stradă şi o să încerc să mai vin mai târziu. Dar sper să rezolv şi eu ceva în luna asta, să-mi câştig singur o pâine", suspină Iulian. Se gândeşte deja cu jind la plimbările în parc, jocurile, programele de ascultat muzică, participarea la diferite expoziţii, excursiile, taberele, vizitele la muzee sau la grădina zoologică, desenul, pictura, lucrul manual, toate "întreprinse" cu colegii din centrul de plasament.
Din centrele de plasament, mulţi minori se întorc în stradă
Deşi copiii sunt încurajaţi, de cei care păstoresc adăpostul, să menţină legăturile cu prietenii şi familia, nu mulţi vor să mai audă de casă. Le place să spună că "de pe stradă nu te dă nimeni afară". "De când m-am hotărât să nu mai trag din punga cu aurolac, am trecut prin mai multe centre. Am mai fost şi în familie, dar din cauza certurilor că nu erau bani şi din cauza băuturii au ajuns din nou în stradă şi am cerut singur ajutor la orfelinat", măruriseşte Alexandru. Are 17 ani şi deja ştie că cei crescuţi pe maidane sau în gurile de canal şi-au format deja un sistem de valori, pe care nu-l vor abandona niciodată. O situaţie economică grea, desconsiderarea şi dezinteresul din partea rudelor, consumul de alcool sau de substanţe interzise împing foarte mulţi dintre aceşti copii spre un alt mod de viaţă, la limita condiţiei umane, în stradă. şeful Adăpostului "Dănilă Prepeleac" arată că menirea celor care lucrează în domeniul asistenţei sociale şi, mai nou, a publicaţiei "Lumea lui Dănilă" este exact acela de a convinge tinerii că există soluţii mult mai bune în viaţă în afară de punga cu prenadez sau întinsul mâinii.
"Prepelecii" vor să distribuie revista în toată ţara
"Misiunea adăpostului este de a asigura găzduire şi îngrijire pe termen scurt, maximum trei luni de zile, în scopul reintegrării în familie sau până la luarea unei măsuri de protecţie corespunzătoare. Aici, copiii se adresează în mod liber centrului şi sunt admişi prin decizia coordonatorului, cu excepţia situaţiilor în care admiterea se face în baza plasamentului în regim de urgenţă, stabilit prin decizia directorului serviciului public specializat pentru protecţia copilului, în urma evaluării iniţiale a situaţiei copilului. Vom distribui revista şi în celelalte centre de plasament, dar şi în şcolile unde învaţă unii dintre copii, ca să înţeleagă…", spune Alin Cojocaru. Cu toate că au "evadat" din mai multe centre de plasament, invocând condiţiile grele de detenţie, puradeii recunosc că nu orfelinatele sunt de vină. Aici, spre exemplu, imediat după integrare, copilul este preluat de către cabinetul medical, este deparazitat, igienizat şi i se deschide fişa medicală.
Mai mult, spun copiii, meniul este întocmit zilnic, luându-se în considerare preferinţele fiecăruia în parte, prin rotaţie. Despre măsuri disciplinare excesive sau iraţionale, precum pedeapsa corporală, privarea de hrană, confiscarea echipamentelor, privarea de medicaţie sau tratament medical, pedepsirea unui grup de copii pentru comportamentul unuia singur, nici nu poate fi vorba între "prepeleci". "Nu este aşa peste tot. Ar trebui să dăm revista în toată ţara, ca să vadă cum e. Păcat că aici sunt numai 18 locuri şi apuci cam greu să intri. Vrem să îi convingem pe alţii ca noi să nu mai stea pe stradă (…), noi vrem să ne citească lumea, să ne angajeze, ca să nu mai fim vai de mama noatră…", încheie Iulian.