Primul lot de tractoare cu licenţă de Braşov pleacă spre Egipt
0Primele cinci tractoare produse sub licenţa Tractorul UTB Braşov, fosta uzină renumită din vremea comunismului, „resuscitată” la Băicoi, au fost expediate, joi, 2 iulie 2015, către Egipt. În câteva zile, alte patru utilaje vor fi exportate către aceeaşi firmă egipteană de stat care prestează servicii pentru Armata din această ţară.
Foarte renumite înainte de 1989 în toată lumea, celebrele tractoare produse de fosta uzină Tractorul din Braşov au „înviat” joi, după ce primele cinci utilaje produse sub această licenţă au luat drumul Egiptului. Tractoarele, comandate de o firmă de stat ce prestează servicii pentru Armata egipteană, au fost fabricate, sub licenţa Tractorul UTP Braşov, într-o hală industrială din Băicoi, acolo unde a fost mutată producţia după ce fosta uzină comunistă s-a închis.
„Dacă trec de toate probele în Egipt, vom semna un contract de producţie care, practic, ne va permite să spunem că relansează, la o scara mai redusă, producţia de tractoare”, ne-a Titu Şerban, directorul socităţii care a preluat licenţa celebrelor utilaje.
Oamenii de afaceri egipteni au trimis, într-o primă fază, o echipă de tehnicieni, pentru a analiza modul în care sunt fabricate tractoarele. Condiţia impusă de importatori a fost foarte clară: toate subansamblele trebuie să fie fabricate în România şi să arate identic cu cele produse înainte de 1989.
Cum a înviat o marcă moartă
Puţini sunt cei care ştiu că, în prezent, modelul de tractor Universal 650 se fabrică încă în România. După lichidarea uzinei UTB SA, fostul director Titu Şerban a cumpărat licenţa de fabricaţie a tractorului U 650 de la Flavius Investiţii, compania care a cumpărat activele fostei societăţi de stat, precum şi utilaje sau matriţe. Aşa a început aventura reluării fabricaţiei de tractoare româneşti. Mai întâi, afacerea s-a derulat la Braşov, într-o hală din fosta fabrică de autocamioane. Costurile ridicate, însă, l-au determinat pe Titu Şerban să plece de la Braşov şi a mutat producţia la Băicoi (Prahova), unde a cumpărat o hală de la societatea TSH. În 2014, când TSH a dat faliment, omul de afaceri braşovean a cumpărat şi restul activelor societăţii, cu tot cu maşini-unelte (strunguri, freze, prese), pe care le foloseşte acum în fluxul de producţie.
Fabrica funcţionează într-o hală de 6.600 de metri pătraţi, are 65 de angajaţi, iar cifra de afaceri de anul trecut s-a ridicat la 1,5 milioane de euro. Pentru acest an, însă, conducerea companiei estimează ca cifra de afaceri să fie mult mai mare, de circa 5 milioane de euro. Muncitorii lucrează în două schimburi, dar, pentru noile contracte, se face deja selecţie de personal, astfel că se va trece la lucrul în trei schimburi.
Au început cu piese de schimb
Afacerea s-a pus pe picioare nu cu producţia de tractoare, ci cu aceea de piese de schimb, cu atât mai mult cu cât exista o cerere foarte mare pe piaţa egipteană. În paralel, a început şi montajul tractoarelor de 65 de cai putere.
„La această oră avem comenzi de nu putem face faţă. Lucrăm şi pentru piaţa internă, dar peste 95% din piese le exportăm în Egipt. Din acest motiv, am reorganizat producţia. Avem o secţie unde este linia de montaj pentru tractoare, o secţie pentru piese de schimb pentru tractoare (roţi dinţate, cutii de viteză) şi o secţie care face de toate, respectiv piese pentru elementele hidraulice“, ne spune Titu Şerban.
Secretul afaceriicare se dezvoltă de la un an la altul, spune managerul, este acela că nu se lucrează cu credite, ci doar cu resurse financiare proprii. Singura probleme întâmpinată este fluxul de capital, care se blochează în visteria Finanţelor. „Circuitul hârtiilor pentru recuperarea TVA, pentru că noi facem foarte mult export, durează foarte mult. Banii ajung la noi după cinci - şase luni de la momentul în care facem solicitarea recuperării banilor“, îşi dezvăluie oful Titu Şerban.
Pentru a putea vinde tractoare atât în ţară, cât şi pe piaţa europeană, modelul de tractor U 650 a fost modificat pentru a respecta normele de mediu şi de siguranţă (pericolul de răsturnare) actuale. „Noul tractor, U 825, are motor Perkins, alt tip de capotaj şi am proiectat o cabină nouă. Din păcate, nu am putut face cabina în România, nu mai avem fabrici, astfel că le-am comandat din Italia. Am omologat noul produs în 2012, după ce a fost testat la RAR pentru probele de siguranţă. Aşa am început şi proucţia la U 825, dar tot pentru export“, ne-a declarat omul de afaceri. Dacă un tractor U 650 costă 15.000 de euro, noul model ajunge la 19.500 de euro, la care se adaugă TVA.
Furnizorii, cea mai mare problemă
Un moment de cumpănă pentru afacerea românească cu tractoare a fost izbucnirea revoluţiei din Egipt, din 2011. „Până la acest moment, ne-a mers foarte bine, dar următorii ani, până în 2014, a trebuit să ne axăm mai mult pe producţia de piese de schimb. Din fericire, am semnat acest precontract cu o firmă care este controlată de Armata din Egipt. Vor câte 25 de tractoare lunar, pe o perioadă de zece ani. Dacă se va semna contractul, va trebui să angajăm încă 20 de mecanici. Cifrele pot creşte, în funcţie de capacitatea noastră. Vor ca tot ce este în tractor să fie de producţie românească! Vor ca tractorul să fie exact la fel ca pe vremuri, făcut cu piese la fel ca acum 30 de ani. De exemplu, ne-au spun să schimbăm nişte şuruburi la masca de la motor pentru că aveau capul drept şi înainte erau cu cap bombat”, a precizat Şerban.
Dacă piaţa de desfacere nu mai constituie o problemă, în schimb este o adevărată aventură să găseşti subansamblurile şi piesele necesare, pentru că foarte multe societăţi au dispărut. „Nu mai avem turnătorii de fontă în ţară, de exemplu. Acum, colaborăm cu Roman SA, pe partea de forjă şi turnătoria de fontă, dar nici ei nu fac faţă solicitărilor noastre. Elba Timişoara nu mai face faruri, IAME SF. Gheorghe (Covasna) nu mai face componente pe partea de electronică. Nici măcar scaunul sau volanul nu se mai fabrică. Important, însă, este că reuşim să mai găsim oameni care vor să facă şi producţie şi cu care am reuşit să producem aceste tractoare“, îşi încheie povestea Titu Şerban.
Istoria Uzinei Tractorul, transformată în mall şi cartier de locuinţe
Uzina Tractorul Braşov (UTB) a fost o companie braşoveană specializată în producţia de tractoare. Înfiinţată în 1925 ca fabrică de avioane (IAR Braşov), după venirea în 1946 a autorităţilor ruse la Braşov, care au confiscat o mare parte din utilaje în contul despăgubirilor de război, producţia a fost orientată spre fabricarea de tractoare. Primul model scos pe piaţă a fost IAR 22. În 1948, fabrica devine Uzina Tractorul Braşov şi, din 1960, apar pe piaţă primele modele de concepţie integral românească, alături de cele cu motor Fiat. În 1990, uzina avea 23.000 de angajaţi. După 1990, Tractorul a intrat într-un lent proces de privatizare, iar în 2002 producea circa 4.000 de tractoare, la o capacitate de producţie de 32.000 de tractoare/an.
În 2004, societatea a fost la un pas de privatizare, cumpărătorul fiind fabrica de tractoare din Italia ARGO (Landini), dar, din cauza neînţelegerilor cu autorităţile române, privatizarea nu a mai avut loc. Astfel, în 2005, indienii de la Mahindra şi-au arătat interesul în a cumpăra compania. În 2007, uzina a fost închisă, intrând în lichidare, fiind cumpărată de Flavus Investiţii, în scop imobiliar. Acum, pe fosta platformă industrială funcţionează unul dintre cele mai mari mall-uri din Ardeal şi urmează construirea de cartiere de blocuri.
Se încarcă comentariile...
