Grătar cu mici şi vin pe un sloi de gheaţă din mijlocul Dunării. „Să facem în pădure nu puteam, că n-aveam voie“
0
Câţiva tineri din comuna brăileană Gropeni s-au gândit să marcheze într-un mod inedit sfârşitul iernii şi topirea gheţurilor de pe Dunăre. Duminică, 19 februarie, ei s-au urcat pe unul dintre puţinele sloiuri care mai pluteau pe fluviu şi au petrecut în stil românesc, cu friptură la grătar, un vin bun şi multă distracţie.
Ca să fie siguri că sunt în siguranţă, cei şapte tineri care au pus la cale insolita acţiune au testat grosimea gheţii cu o cange, iar când s-au convins că aceasta are circa 3 metri au lăsat toate grijile deoparte şi au urcat “la bord”, cu grătarul, cărbunii pentru foc, micii şi peştele gata de preparat şi, bineînţeles, cu sticlele de vin special pregătite pentru această ocazie.
Pentru mai multă siguranţă au fost legate între ele cu o funie două bidoane mari de plastic, ce au fost puse de o parte şi de alta a banchizei plutitoare. “În caz că se rupe gheaţa, ne agăţăm de frânghie ca de un colac de salvare, că bidoanele astea n-au cum să se ducă la fund”, au explicat bărbaţii planul lor de rezervă.
“Iarna e pe terminate, iar dacă am tot trecut Dunărea pe gheaţă câteva săptămâni la rând, am hotărât să profităm de ultimele sloiuri şi să facem un grătar pe gheaţă. Am considerat că dacă faci grătar şi mai eşti şi plimbat cu sloiul pe Dunăre este cu totul altceva! Noi suntem născuţi pe malul apei şi plimbările cu barca reprezintă o obişnuinţă, nu ne mai oferă nicio plăcere. Aşa că am găsit o plăcere să ne plimbe un sloi de gheaţă. Oricum, să facem grătar în pădure nu puteam, că nu avem voie să aprindem focul acolo. Pe sloiul ăsta nu ne zice nimeni nimic, putem să facem focul cât vrem...”, spune Vasile Puia, cel care a avut iniţiativa organizării grătarului de pe mijlocul Dunării.
Gropeneanul povesteşte că prima dată a avut ocazia să traverseze Dunărea pe gheaţă în 1984. “Atunci eram copil şi mi-a fost cam frică. Am şi plâns de frică, de ce să nu recunosc, dar nu m-am lăsat, am mers până la capăt, cu prietenii de aceeaşi vârstă cu mine cu care eram atunci. Pe urmă, a mai îngheţat Dunărea după aproape 30 de ani, în 2012, când a stat îngheţată doar vreo 12 zile. În iarna asta a fost gerul mai puternic, că a durat gheaţa mai mult de o lună”, precizează Puia.
Petrecerea de duminică de pe sloiul de gheaţă a durat până seara. La final, tinerii au desfăcut o sticlă de şampanie, au lansat un lampion luminos, iar apoi s-au întors în siguranţă la mal, cu barca pe care au avut-o tot timpul legată de sloiul care se rotea permanent, pus în mişcare de curentul puternic al fluviului.
Procesul topirii gheţurilor de pe Dunăre, pe sectorul brăilean al fluviului, este pe final. Astăzi, sloiul pe care au petrecut cu grătar şi băutură tinerii din gropeni aproape că a dispărut, dimensiunile sale scăzând, de la 4 metri lăţime şi 10 metri lungime, cât erau duminică, până la mai puţin de 1 X 2 metri.
Citiţi şi
Se încarcă comentariile...
