Adrian Voinea este campionul sportului alb, îndrăgostit de filosofie

Adrian Voinea a devenit primul român după Ilie Năstase care a atins sferturile de finală ale unui turneu de Grand Slam

Născut şi descoperit în Focşani, este una dintre cele mai reprezentative figuri ale sportului alb din România. A jucat pe marile arene de la US Open, Wimbledon, Roland Garros şi Australian Open.

PROFIL
NĂSCUT 6 august 1974, Focşani
STUDII Facultatea de Filosofie din Perugia
OCUPAŢIE Antrenor
FAMILIE Necăsătorit

Adrian Voinea este dovada faptului că prin talent şi tenacitate, poţi reuşi ca sportiv, fără să fii neapărat fotbalist. Ca un veritabil "Leu", tenismenul plecat din provincie s-a impus ca unul dintre cele mai titrate nume de pe terenul de zgură, reuşind deopotrivă să adune titluri şi bani.

Elevul lui Bucuroiu

Adrian Voinea a început tenisul la Focşani sub îndrumarea regretatului profesor, George Bucuroiu. Primii paşi în sportul alb a fost făcut timid, dar turneele repetate au scos la iveală un talent deosebit.

La vârsta de 15 ani, Adrian Voinea a plecat în Italia pentru a-şi încerca norocul. Fratele său mai mare, Marian Voinea era antrenor la o şcoală renumită de tenis din Italia. S-a pregătit riguros ani de-a rândul şi a reuşit să intre în competiţia cu marii sportivi ai vremii. Plecat de acasă la o vârstă fragedă, lui Adrian Voinea nu i-a fost uşor. A primit ajutor de la o măicuţă din Torino.

"A fost ca un adevărat dar de la Dumnezeu. M-a ajutat foarte mult. Pentru a pleca la un turneu în Italia ne-a dat o sumă foarte mare la acea vreme. Am învăţat de la ea că aşa trebuie să se ajute oamenii între ei. Aceasta este menirea noastră pe pământ", îşi aduce aminte, cu emoţii, despre debutul său în tenisul de mare clasă, focşăneanul Adrian Voinea.

Numele lui Boris Becker, Pete Samapras, Goran Ivanisevic, Andre Agassi sau Michael Chang sunte cele mai reprezentative din întâlnirile directe pe care le-a avut Adrian Voinea în cariera sa.

Cel mai bun an al lui Adrian Voinea a fost 1996, atunci când acesta a ajuns până pe locul 36 în lume, o clasare extraordinară pentru un sportiv venit din România, o ţară cu un tenis modest, chiar dacă a reuşit să-i dea pe Ilie Năstase şi Andrei Pavel.

"Au fost meciuri frumoase şi turnee extraordinare. Este o mare onoare că am ajuns să joc pe marile arene ale lumii. Când eram copil visam să ajung acolo şi să-i întâlnesc pe marii campioni. Roland Garros este turneul la care m-am simţit cel mai bine şi unde am reuşit să obţin performanţe notabile", spune sportivul.

A studiat filosofia

În 1995, Adrian Voinea a devenit primul român după Ilie Năstase care a atins sferturile de finală ale unui turneu de Grand Slam. La Roland Garros, printre "victimele" lui s-a numărat şi celebrul Boris Becker. În carieră, "Voinicul" a cucerit un titlu ATP, la Bournemouth (1999), a disputat o finală (Palermo, 1996) şi a jucat de 18 ori în "Cupa Davis" pentru România, înregistrând zece victorii.

Pe terenul de tenis, Voinea a adunat premii în valoare de aproximativ două milioane de dolari. Adrian Voinea este licenţiat în Filosofie. A absolvit Facultatea de Filosofie din Perugia, studiind lucrări ale lui Giovanni Pico della Mirandola, Tommaso Campanella sau Umberto Eco.

Întrebări şi răspunsuri

Ce înseamnă Focşaniul pentru tine?

"De fiecare dată m-am simţit foarte bine la Focşani pentru că acolo am familia, mie dor de părinţi. Focşaniul este un oraş liniştit. Copiii trebuie încurajaţi pentru că sportul înseamnă sănătate. Seriozitate, caracter, determinare şi atitudine. Sunt patru lucruri care trebuie să te însoţească tot timpul."

De ce duce lipsă tenisul din România pentru a ajunge în elită?

"Banii sunt primordiali. România este o ţară mică şi s-a bazat mai tot timpul pe talentul unor sportive, indiferent de ramura sportivă. Ilie Năstase a fost un geniu şi se aşteaptă să se mai nască un asemenea om pentru a ajunge în elită. E greu."

ce-i place

"Îmi place golful. Doar ca amator. Îmi place să fac tenis cu copiii şi să-i învăţ câteceva din tainele acestui sport. Îmi place foarte mult să citesc. Sunt mult mai realaxat şi mă simt bine aşa cum sunt. Sunt fericit că am jucat pentru România în Cupa Davis".

ce nu îi place

"Îmi pare rău că nu am mai putut juca din cauza unei accidentări de la umăr. M-am operat de mai multe ori şi nu am mai putut continua la nivel mare. A trebuit să renuţa la tenisul de mare performanţă la doar 29 de ani. Din păcate, multă lume te judecă doar după un meci sau o minge ratată".