Cum au fost puse bazele comunismului. Ideologia - inventată de nemţi, iar revoluţia a fost finanţată de industriaşi
0
La prima vedere, doctrina comunistă pare o invenţie rusească. Bazele acestui sistem politic şi a filosofiei economice şi sociale aferente au fost dezvoltate totuşi în plină lume capitalistă. Mai mult decât atât, primul stat comunist a apărut cu ajutorul împăratului Germaniei şi cu fonduri de la industriaşii prusaci.
În anul 1917, în plin război, Rusia Ţaristă era un stat sărăcit, cu o populaţie pauperă şi înapoiată, măcinată de alcoolism şi analfabetism. Mai mult decât atât, armata rusă, slab dotată şi pregătită suferea într-un război de uzură. În acest context, regimul ţarist a fost răsturnat în urma unei revoluţii populare în februarie 1917.
Mai apoi în luna octombrie a aceluiaşi an, puterea a fost preluată de bolşevici, aripa dură a comunismului rusesc iar Rusia a devenit primul stat comunist din lume. Modelul său a fost preluat mai apoi şi în alte părţi ale lumii, precum China, Coreea de Nord, Vietnam, Cuba. Culmea, comunismul nu a fost o invenţie rusească şi nici măcar nu a fost instalat cu forţele proprii ale comuniştilor ruşi. Din contră doctrina marxistă cea care a stat la baza comunismului a apărut în plină Europă capitalistă iar noul regim a fost adus în Rusia anului 1917, cu sprijinul industriaşilor germani şi chiar cu complicitatea împăratului prusac.
Marxismul, o nouă ideologie într-o Europă capitalistă
Marxismul a fost doctrina adoptată de toate statele comuniste. Această nouă filosofie, economică, politică şi socială apăruse în secolul al XIX lea, culmea, în Europa capitalistă. Mai precis în Germania, fiind mai apoi răspândită în Franţa şi Anglia. Părintele acesteia a fost Karl Marx, un neamţ cu origini evreieşti născut 5 mai 1818 în oraşul Trier, în Prusia. Karl Marx a fost o personalitate complexă şi un erudit fiind în acelaşi timp sociolog,istoric şi economist. A rămas cunoscut pentru „Manifestul comunist” cel mai apreciat pamflet în istoria mişcării comuniste.Totodată este şi autorul lucrării fundamentale pentru ideologia comunistă numită ”Capitalul”. Ambii părinţii deşi aveau nume germanice, erau de origine evreiască. Mai mult decât atât Heinrich Marx descindea dintr-o familie de rabini. Cu toatea acestea tatăl lui Karl Marx a fost nevoit, având în vedere percepţia din aceea perioadă să se convertească la creştinism, pentru a putea progresa în carieră.
De altfel a şi fost un avocat de succes. De altfel era un adept al principiilor iluministe, devotat operelor lui Kant şi Voltaire. Fiul său Karl Marx a fost influenţat de altfel de prejudecăţile îndreptate împotriva comunităţii evreieşti în dorinţa de a gândi un model social fără implicarea religiei. Karl Marx a urmat studiile la Trier şi apoi la Universitatea din Bonn în 1835, alegând ca direcţie de studiu ştiinţele umane şi mai ales istoria artei. Viaţa i-a fost schimbată însă la Universitatea din Berlin acolo unde s-a înscris la drept şi filosofie. Aici a cunoscut lucrările lui Hegel şi ajunge să facă parte dintr-un cerc considerat periculos şi reacţionar de autorităţi numit ”Tinerii Hegelieni”. Totodată Marx s-a înscris în Doctor Club o organizaţie implicată în noile mişcării literare şi filosofice ale secolului al XIX lea. De altfel membrii acestui Doctor Club erau specializaţi în critica societăţii şi a religiei. În 1841 Marx îşi termină studiile cu o teză de doctorat în filosofie.
Nu are şanse din cauza concepţiilor sale seculariste şi critice să înceapă o carieră universitară. Se orintează către jurnalism. Prusia acelor vremuri, puternic militarizată şi anti-democratică nu l-a lăsat să aibă o carieră prea lungă nici în domeniul jurnalismului. Ajunge în cele din urmă în Franţa ca editor al unui ziar de opoziţie din exil. La Paris şi mai apoi la Londra, după ce ajunge, din cauza ideilor sale reacţionare, să fie alungat din capitala Franţei, îşi desăvârşteşe opera Marx s-a inspirat din metodica dialectică a lui Hegel, a îmbinat principiile de economie politică a lui Adam Smith cu gândirea socialiştilor francezi dar şi cu filosofia materialistă a lui Feuerbach şi dă naştere unor lucrări care vor sta la baza acestei ideologii marxiste care va deveni de căpătâi în statele comuniste, de mai târziu. Marx spunea că inegalitatea şi suferinţa sunt cauzate de capitalism.
Conform concepţiei sale sub capitalism oamenii de afaceri şi corporaţiile deţin fabricile,echipamentele şi alte resurse, numite de Marx ”mijloace de producţie„. În aceste condiţii, aceşti proprietari, conform doctrinei marxiste, pot exploata muncitorii. Pentru a înlătura capitalismul, Marx susţinea revoluţia claselor muncitoare şi naţionalizarea forţelor de producţie. ”Clasele conducătoare să tremure în faţa revoluţiei comuniste. Proletarii pot pierde doar lanţurile şi nimic mai mult. Ei au o lume de câştigat. Oameni ai muncii din toate ţările, uniţi-vă”, spunea Marx la aceea vreme. În Londra îi apare faimosul ”Manifest Comunist” dar şi ”Capitalul”.
În activitatea sa, Marx a fost sprijinit atât ideologic dar mai ales financiar de Friederich Engels, un compatriot fascinat de ideologia marxistă. Mai mult decât atât acesta din urmă dezvoltă teoriile lui Marx şi îi editează lucrările. Pe scurt ideologia marxistă a fost o creaţie a unor filosofi germani şi care a inspirat în special cercurile muncitoreşti din toată Europa, inclusiv din Rusia. Un mare adept al ideologiei marxiste a fost şi Vladimir Ilici Lenin un dizident rus, refugiat în Elveţia. Nu se mai putea întoarce în Rusia tocmai din cauza ideilor sale reacţionare şi a faptului că promova revoluţia socială şi politică inspirată de doctrina neamţului Karl Marx.
Comunismul adus în Rusia cu vagoane şi bani nemţeşti
Culmea, transformarea Rusiei în stat comunist, primul din lume, este tot, involuntar opera nemţilor. În Primul Război Mondial, Germania, aliată cu Austro-Ungaria, Turcia şi Bulgaria lupta contra statelor Antantei, printre care şi Imperiul Ţarist. Nemţii luptau pe două fronturi. În vest contra anglo-francezilor şi mai apoi şi americanilor iar în este contra ruşilor. Armatele ţarului deşi prost echipate şi pregătite erau ca în ghimpe în coasta nemţilor. Împăratul german Wilhelm II îşi dorea ca să aibă linişte pe frontul de est, tocmai pentru a se putea ocupa de adversarii cei mai puternici din vest. În acest context, apare şi ideea sabotării Imperiului Ţarist, printr-o lovitură de stat şi plasarea unui om la conducerea Rusiei, care să o scoată din război şi să ofere linişte, nemţilor, în est. Acel om, spun documentele s-a întâmplat să fie dizidentul bolşevic Vladimir Ilici Lenin. La începutul anului 1917, Lenin sătea în Zurich şi aflase de evenimentele din Rusia, în special de Revoluţie.
„Trăieşte în agitaţie, tensiune, analizează permanent. El face proiecte: instigă o sciziune în social-democraţia suedeză, face din Elveţia baza revoluţiei mondiale. Iar anturajul său era format din Zinovieiv, o băşică şi Radek, un derbedeu nesigur”, notează Alain Besançon. În timp ce Lenin se frâmânta şi căuta soluţii de a ajunge în siguranţă în Rusia, primeşte o propunere providenţială, culmea de la oficialii prusaci. Aceştia erau grăbiţi să scoată Rusia din război şi sunt decişi să finanţeze o revoluţie, în fruntea căreia să-l pună pe Lenin. Arthur Zimmermmann, secretar de stat în Ministerul de Externe al Germaniei, generalul Ludendorff, ministrul de interne şi şeful serviciului secret al armatei germane au hotărât trimiterea lui Lenin în Rusia pentru a sabota ţara. Sau mai precis să o scoată din război prin intermediul revoluţiei. Oficialii germani au luat legătura cu Alexander Parvus şi Yakov Ganetsky, doi comunişti cunoscuţi. Aceştia, la rândul lor, l-au contactat pe Lenin şi i-au prezentat oferta germană. Prin intermediul lui Parvu, Lenin a cerut 5 milioane de mărci germane şi un tren care să ducă tot grupul de revoluţionari ruşi, pe teritoriul german.
Pentru a evita o eventuală interpretare asupra acţiunilor sale şi mai apoi să fie acuzat că ar fi fost agent german sau mai grav dacă revoluţia ar fi eşuat, să fie acuzat de trădare, Lenin a refuzat să poarte discuţii directe cu autorităţile germane. A făcut acest lucru doar prin intermediari. A acceptat oferta germană, cu condiţia ca trenul să aibă uşile sigilate tocmai pentru a demonstra că nimeni din exterior nu a intrat în vagonul său şi pentru a dovedi că nu a purtat discuţii cu nemţii, ca agent al lor. Lenin a plecat spre Rusia cu trenul din Elveţia pe 5 aprilie 1917. L-au însoţit 30 de persoane printre care şi soţia sa. Cu toate acestea la Berlin, trenul a staţionat 20 de ore şi se spune că Lenin a stat de vorbă cu autorităţile germane şi că ar fi primit şi 40 de milioane de mărci plus instrucţiunile necesare.
Există mai multe dovezi privind o eventuală sponsorizare a revoluţiei bolşevice de către guvernul german. Mai precis există date privind plăţi suplimentare de 2 milioane de mărci, făcute de visteria imperială germană pentru a susţine propaganda revoluţionară în Rusia. Mai mult decât atât, un comandant militar german a trimit un mesaj la Biroul Afacerilor Străine din Germania prin care informa că ”pătrunderea lui Lenin în Rusia a fost un succes. Lucrează conform dorinţelor noastre”. De altfel planul german a reuşit pe termen scurt. Revoluţia bolşevică finanţată de nemţi reuşeşte, iar Lenin se ţine de cuvânt, scoate Rusia din război. Pe termen lung însă, efectele au fost devastatoare.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
