Cum puteai ajunge primar în România în 1990. „Am fost ales prin ridicarea mâinii într-o şedinţă la căminul cultural“
0
Ioan Pasere este primar în localitatea maramureşeană Strâmtura de 17 ani. Până în 2000, şi-a trăit viaţa la celălalt capăt al ţării, în comuna Mătăsari, din judeţul Gorj, unde a fost ales primar în 1990 printr-o procedură bizară, dar a refuzat funcţia.
Ajuns la 58 de ani, primarul din Strâmtura îşi împarte amintirile între Maramureş şi Mătăsari, din judeţul Gorj, acolo unde şi-a început cariera. În 1990 a devenit chiar primar la Mătăsari, funcţie la care a renunţat, însă, din motive pe care, astăzi, unii nu le-ar înţelege. A ajuns la Mătăsari, în celălalt capăt al ţării, după ce a terminat facultatea. A fost repartizat acolo prin renumitele repartiţii ministeriale.
„Nu se puteau schimba, nu se puteau refuza. Cel mult, dacă obţineai negaţie (refuz din partea unităţii, n.r.), puteai căuta loc de muncă în altă parte. Aşa am primit post la Mătăsari. Eu am terminat Electromecanică şi acolo am fost repartizat la o carieră de cărbune, care aparţinea de Centrala Minelor. Eram căsătorit încă din facultate, iar nevastă-mea a terminat Metalurgie. Eu am ajuns la Mătăsari, iar ea la Balş", spune el acum.
Localitatea Balş era la mai puţin de 100 de kilometri de Mătăsari, însă nu era o distanţă uşor de parcurs la acea vreme. „Era sub 100 de kilometri, dar era greu de mers, pentru că trebuia să mergem de la Mătăsari la Filiaşi, de la Filiaşi la Craiova şi abia apoi la Balş. Şi nu era legătură. Făceam o zi pe drum. Dar în scurt timp, soţiei mele i s-a aprobat transferul la Mătăsari. Fiind căsătoriţi, i s-a acceptat mai uşor. Aşa am rămas acolo timp de aproape 17 ani, din 1983 până în 1999”, mai povesteşte el.
Ales primar cu vot prin ridicarea mâinii, a refuzat funcţia
La noua lui casă, în noua lui viaţă s-a acomodat foarte bine. Au venit pe lume trei copii, iar imediat după Revoluţie a fost prins în efervescenţa politică. Astfel, aproape fără să înţeleagă ce i se întâmplă, a fost ales primar într-un tur de scrutin pe care şi acum şi-l aminteşte şi se amuză.
„Atunci, practic, am fost ales prin ridicarea mâinii. Alegerile au fost la Căminul cultural, au fost făcute propunerile, eu nici nu am ştiut prea multe. Au venit nişte cetăţeni şi m-au luat de acasă, am mers cu ei la Căminul Cultural şi m-au propus pentru funcţia de primar. Sigur că m-au votat, dar am renunţat. Văzând ce se întâmplă şi cum e, am renunţat şi cam la o lună s-au făcut alte alegeri”, rememorează el.
În realitate, a refuzat funcţia dintr-un motiv foarte pragmatic, mai precis salariul. „Am renunţat în momentul în care am văzut salariul. Eu mergeam de la un salariu foarte bun, la unul mult mai mic. Aveam undeva la 8.000 de lei şi trebuia să merg la un salariu de 3.500 de lei. Nu m-a interesat faima, nici statutul, mai ales că după Revoluţie am vrut mereu să vin acasă, în Maramureş. Totuşi, după asta am mai stat încă nouă ani acolo”, mai relatează el.
Legături strânse între Strâmtura şi Mătăsari
S-a întors în Maramureş, la casa din Srâmtura, abia spre finalul anului 1999, cu cei trei copii deja mari. Iar din 2000, a fost ales primar şi reales în continuare.
Cu toate că au trecut anii, legăturile dintre Mătăsari din judeţul Gorj şi Strâmtura din Maramureş se strâng tot mai mult. „Împreună cu echipa de la Cultură, am prezentat acolo de două ori dansuri, cântece şi obiceiuri de la Maramureş. Ţinem legătura cu ei şi acum au promis că vor veni şi ei, ca să vadă şi oltenii cum se trăieşte la Maramureş. Acolo m-am realizat profesional, acolo am început, acolo mi-au crescut copiii. Când pot, merg pe acolo, dar vin şi foştii colegi în vizită şi le place foarte mult, pentru că avem o zonă deosebită”, mai spune unul din cei mai longevivi primari din judeţ.
Se încarcă comentariile...
