Un copil de 13 ani din Comăneşti a încins scena la „Românii au talent“

Ştefan Orheianu

Ştefan Orheianu (13 ani) din Comăneşti, un puşti plin de energie, a impresionat nu doar juriul, ci şi publicul de la emisiunea „Românii au talent“. Cu un dans irlandez, Ştefan aproape a „rupt“ scena în două. Rezultatul au fost trei de „DA“ şi calificarea în faza următoare a concursului.

Încă din copilărie Ştefan s-a dovedit a fi o fire sensibilă, fiind atras de muzică şi de lectură. Îi plăcea să asculte poveşti seara, înainte de culcare, fie citite, fie ascultate la calculator. “Motanul încălţat o ascultase de atâtea ori încât la un moment dat ne-am trezit că o ştia cuvânt cu cuvânt, recitând pasaje întregi din poveste”, povestesc părinţii săi.        

Dansul a fost o apariţie oarecum neaşteptată  pe lista de talente a familiei. Nicio rudă, fie ea mai apropiată sau mai depărtată, nu pare să fi avut această pasiune. Primele semne pe care le-au văzut părinţii “datează” de la vârsta de şase ani când, cu banii câştigaţi la colindat şi urat şi-a cumpărat un mp4.

Ne-am gândit să-i punem pe el spectacolul The lord of the dance al lui Michael Flately, pe care-l văzusem recent pe o casetă video. Se pare că i-a plăcut foarte mult. Ceea ce ne amintim este că se uita des la acest spectacol pe internet şi începuse să danseze singur în camera sa. La un moment dat ne-a invitat în cameră la un spectacol. Am rămas cu gura căscată când am văzut ce şi cum dansa. Mişcările sale reuşeau într-o anumită măsură să redea părţi din spectacol. Era interesant să vezi cu câtă pasiune dansa”, au povestit părinţii. 

Aceste mici spectacole se repetau de câteva ori pe săptămână, aşa că au început să devină o obişnuinţă pentru familia Orheianu. Mai mult de atât, tatăl său, fotbalist, a început să-i mai dea în joacă indicaţii coregrafice. Rudele mai apropiate au început şi ele să fie invitate la spectacolele lui Ştefan. Aşa şi-a câştigat şi primii pantofi de dans irlandez. Mătuşa Mihaela a fost primul său sponsor oficial. Ulterior unchiul Adi, bunicii şi verişorii Alex şi Magda i-au fost alături în a-l susţine nu doar cu aplauze, ci şi material.

După un timp, părinţii şi-au pus problema ce pot face pentru a-l ajuta să-şi urmeze chemarea. În scurt timp, l-au înscris la cursurile de dans modern din Comăneşti. Când venea acasă dansa un fel de street dance, combinat cu dans irlandez.

Instructoarea ne-a confirmat că are calităţi pentru dans şi pentru gimnastică. Fiind în prag de clasa I ne-am întrebat dacă gimnastica nu ar fi o cale de urmat. Am discutat şi cu el şi a refuzat ideea de a pleca de acasă. În vreo câteva săptămâni s-au închis şi cursurile de dans, aşa că am rămas fără vreo posibilitate de a continua dansul în oraşul nostru, îşi mai amintesc părinţii.

De la dansul sportiv la cel irlandez

În municipiul Bacău a început cea de a doua etapă în dezvoltarea lui Ştefan. Evoluţia lui a fost rapidă şi în doar doi ani a trecut de primele patru etape ale carierei de dansator sportiv.

Totuşi, într-o zi, hotărârea de a încheia o carieră ca dansator sportiv a luat-o singur şi foarte prompt. Motivele erau mai multe însă determinant a fost faptul că nu a găsit o parteneră potrivită.

În toţi aceşti ani de dans sportiv însă, în timpul liber care-i rămânea, Ştefan a continuat să studieze dansul irlandez pe cont propriu şi să performeze într-un cadru restrâns de cunoştinţe şi prieteni. Nici celelalte pasiuni ale sale nu au fost uitate sau neglijate. Părea să-şi găsească timp pentru toate. De la dansul sportiv la dansul irlandez nu a fost decât un pas.

Împreună cu tatăl au căutat pe internet locurile din ţară unde ar fi putut să aprofundeze ceea ce-l interesa.

Aşa se face că după ce am aflat că singurele două cluburi de dans irlandez se aflau în Bucureşti, şi în urma unor consultări în familie, am decis să schimbăm naveta de trei-patru ori pe săptămână Comăneşti – Bacău şi retur, cu naveta Comăneşti – Bucureşti şi retur, cam o dată pe lună. La Anne-Marie Cunningham Dance Academy (AMCDA) Romania din Bucureşti am găsit nu doar oameni cu aceeaşi pasiune, dansul irlandez, ci şi un profesor de dans tânăr şi foarte implicat care, apreciind şi înţelegând efortul pe care Ştefan îl făcea pentru a-şi urma chemarea, îi este alături din decembrie 2011, au mai explicat soţii Orheianu.

Orele de antrenament de weekend la AMCDA România erau aprofundate acasă de Ştefan, secondat de tatăl său.                                                                                                         

Între Sorin Sighinaş, antrenorul său, şi Ştefan s-a dovedit a fi o potrivire de viziune şi de caracter. A fost o alegere fericită  care a condus nu doar spre dezvoltarea unei pasiuni artistice, ci şi spre performanţa sportivă. La Campionatul European de la Salzburg, Ştefan a câştigat trei medalii de aur.

Parafrazând o vorbă românească s-ar spune că, în cazul lui Ştefan, o pasiune nu vine niciodată singură. Dansul irlandez i-a deschis o nouă pasiune, pentru fluierul irlandez, pe care l-a descoperit şi la care a învăţat să cânte singur, fără niciun ajutor profesionist.

Ştefan s-a născut pe 2 februarie 2000 şi este primul copil al familiei Vasile şi Ionela Orheanu. Mai are o soră Maria Cristina Orheanu (6 ani), gimnastă la CSM Oneşti.