ALBA Motive pentru care a fost trimis la DNA dosarul Romexterra Bank: descrierea infracţiunilor şi ambiguitatea prejudiciului
0
Judecătoria Aiud a reţinut în luarea deciziei privind trimiterea dosarului „Romexterra Bank“ la DNA mai multe motive printre care cele mai important ear fi modul cum au fost descries actele material şi modul cum a fost calculate prejudicial imputat inculpaţilor.
Dosarul a ajuns după nouă luni de zile în recurs la Curtea de Apel Alba Iulia. Magistraţii de la Curtea de Apel trebuie să judece recursul formulat de procurorii DNA şi de reprezentanţii băncii la decizia Judecătoriei Aiud prin care dosarul a fost restituit la parchet pentru refecerea actului de sesizare a instanţei. Această sentinţă a fost pronunţată în 30 mai 2011, iar recursurile au fost formulate la începutul lunii iunie 2011.
La Curtea de Apel Alba Iulia, dosarul a fost înregistrat în 22 februarie 2012, iar primul termen a fost stabilit pentru 27 martie 2012. În tot acest timp de aproximativ nouă luni dosarul a stat la motivat la Judecătoria Aiud.
Starea de fapt din rechizitoriu
În esenţă, prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut sub aspectul stării de fapt că în perioada 21.11.2006 - 14.06.2007 învinuita Vîntu Mihaela Carmen, având în vedere înţelegerea dintre învinuitele Ispas Maria, în calitate de unic asociat şi administrator al SC Mia Carn SRL, şi Nichimiş Marinela Ramona, director al SC Romexterra Bank SA Sucursala Alba-Iulia, în sensul ca această unitate bancară să acorde credite unor angajaţi ai SC Mia Carn SRL, iar banii să fie primiţi şi utilizaţi de învinuita Ispas Maria.
Vîntu Mihaela Carmen s-a deplasat singură ori însoţită de alţi colegi la sediul firmei menţionate anterior de 15 ori ocazii cu care a cerut angajaţilor să semneze înscrisurile care formau dosarele de credit întocmite de Romexterra Bank SA -Sucursala Alba Iulia, fară însă să încunoştiinţeze persoanele care semnau despre conţinutul înscrisurilor, fară să elibereze vreun exemplar din înscrisurile semnate şi fară a preda vreo sumă de bani acestor persoane, banii fiind predaţi în realitate învinuitei Ispas Maria.
Astfel, la datele de 22.11.2006, 23.11.2006, 30.11.2006, 15.12.2006, 21.12.2006, 26.03.2007, 13.04.2007, 13.04.2007, 30.04.2007, 08.05.2007, 1.06.2007, 04.06.2007, 06.06.2006 şi 14.06.2007 învinuita Vîntu Mihaela Carmen, având funcţia de analist credite (persoane fizice) la Romexterra Bank -Sucursala Alba-Iulia, împreună cu învinuitele Nichimiş Marinela Ramona în calitate de director al sucursalei, Barbu Mihaela şi Şipoş Stanca în calitate de casiere ale aceleiaşi sucursale, şi-au încălcat, cu ştiinţă, atribuţiile şi obligaţiile de serviciu ajutate fiind de învinuitele Ispas Maria, Damian Livia şi Popa Catrina, vătămând interesele legale ale unui număr de persoane şi cauzându-se un prejudiciu total de 1.835.000 lei şi 5.000 euro, prin încheierea în mod nelegal a unui număr de 52 contracte de credit şi predarea sumelor de bani aferente acestor contracte învinuitei Ispas Maria, care a fost astfel avantajată patrimonial cu sumele de bani susmenţionate. Totodată, a fost prejudiciată şi unitatea bancară MKB Romexterra Bank, prin întocmirea documentaţiilor de credit în mod nelegal pentru cele 52 de persoane, aceasta constituindu-se parte civilă cu suma de 2.135.901 lei şi 3.957,99 euro.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a reţinut că învinuita Ispas Maria, în calitate de asociat şi administrator unic al SC Mia Carn SRL şi reprezentant tehnic al proiectului de investiţii derulat prin programul special de preaderare pentru agricultură şi dezvoltare rurală SAPARD -ROMANIA, a determinat-o pe martora Todor Ionela să folosească cererea de plată la care a fost ataşat raportul de execuţie nr.104/07.02.2007, prin care s-a solicitat autorizarea cheltuielilor în valoare de 977.728,47 lei şi plata sumei de 488.864,235 lei reprezentând 50% din suma cheltuielilor eligibile efectuate, în care au fost consemnate date inexacte (s-a menţionat că realizările au fost obţinute în condiţiile respectării obligaţiilor asumate prin contractul de finanţare şi anexelor acestuia, deşi în realitate sumele de bani reprezentând cheltuielile private nu au provenit din împrumuturi bancare) şi a folosit astfel raportul de execuţie -document inexact, având ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene, prin aprobarea şi acordarea sumei de 485.258,69 lei de către persoana vătămată Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale -Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit.
Memoriu împotriva rechizitoriului DNA
La data de 10.02.2011 inculpatele Nichimiş Marinela Ramona, Vîntu Mihaela Carmen şi Şipoş Stanca, prin avocat, au înregistrat la dosar un memoriu prin care au invocat excepţia nelegalei sesizări a instanţei de judecată ca şi consecinţă a neregularităţii actului de sesizare a instanţei, respectiv Rechizitoriul din data de 29.10.2010 al DNA -Serviciul Teritorial Alba-Iulia, solicitând în temeiul art.300 alin.2 Cod proc.penală rap. la art.263 Cod proc.penală desesizarea instanţei de judecată şi restituirea cauzei procurorului, în vederea refacerii rechizitoriului.
Prezentăm în continuare cele mai importante motive pentru care Judecătoria Aiud a decis trimiterea dosarului la DNA pentru refacerea rechizitoriului:
„1. Potrivit art.41 alin.2 Cod penal, infracţiunea continuată este infracţiunea ce se realizează prin săvârşirea de către aceeaşi persoană, la intervale de timp diferite, însă în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a unor acţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni. Ceea ce caracterizează, aşadar, infracţiunea continuată, este existenţa unei pluralităţi de fapte care, prezentând fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni, ar putea constitui tot atâtea infracţiuni de sine stătătoare, deci o pluralitate de infracţiuni. Din această pluralitate, însă, legiuitorul a construit o infracţiune unică -infracţiunea continuată.
În speţa de faţă, în sarcina fiecărei inculpate a fost reţinută săvârşirea în formă continuată a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, diferind doar numărul de acte materiale comise, respectiv 52 de acte materiale inculpatele Nichimiş Carmen şi Vîntu Mihaela, şi 16 acte materiale inculpata Şipoş Stanca. Faţă de menţiunile anterioare referitoare la infracţiunea continuată, însă, ceea ce interesează este ca fiecare din aceste acte materiale, luate separat, să întrunească toate elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Sub acest aspect, instanţa constată că cele 52 de acte materiale reţinute în rechizitoriu nu sunt prezentate de o manieră aptă a permite identificarea clară a contribuţiei fiecărei inculpate, în calitate de autor sau complice, la săvârşirea faptei, a normelor/dispoziţiilor legale încălcate de acestea, a prejudiciului produs, a momentului comiterii faptei de către fiecare inculpată.
Astfel, potrivit părţii expozitive a rechizitoriului, fiecare act material constă în încheierea în mod nelegal a unui contract de creditare între MKB Romexterra Bank SA -Sucursala Alba-Iulia şi un angajat al SC Mia Carn SRL Miraslău, acestea fiind descrise la punctele 1-52 din rechizitoriu, concluzionându-se că, deşi normele de creditare erau clare şi concise şi presupuneau parcurgerea mai multor etape, cronologice şi succesive, pentru aprobarea şi acordarea creditelor, Nichimiş Marinela Ramona şi Vîntu Mihaela Carmen şi-au încălcat cu ştiinţă atribuţiile şi obligaţiile de serviciu, în mod repetat, activitatea infracţională a acestora, în calitate de angajate ale MKB Romexterra Bank SA -Sucursala Alba-Iulia, fiind posibilă doar cu sprijinul nemijlocit acordat de către inculpatele Ispas Maria, Damian Livia şi Popa Catrina.
În acelaşi mod este descrisă încheierea contractelor de credit şi la celelalte puncte din rechizitoriu. Este evident că nici instanţa, nici inculpatele nu pot stabili cu exactitate ce fapte concrete sunt reţinute în sarcina lor şi în ce moment au fost săvârşite acestea, şi care este contribuţia fiecăreia la producerea prejudiciului. Descrierea deficitară a actelor materiale (infracţiunilor) pentru care inculpatele sunt trimise în judecată nu s-ar putea complini prin lecturarea actelor efectuate în cursul urmăririi penale sau prin deducţie de către instanţă, întrucât această activitate ar determina ca judecătorul să se substituie procurorului, în sensul de a trage o concluzie cu privire la care anume fapte sau acte materiale ar putea viza actul de sesizare pentru fiecare inculpată, din cele 52 prezentate. Or, un atare procedeu influenţează în mod negativ asupra imparţialităţii şi obiectivităţii judecătorului, incertitudinea cu privire la conţinutul activităţii imputate creând grave disfuncţii în exercitarea dreptului la apărare al inculpatelor, acestea neputând cunoaşte cu ce anume se consideră judecătorul învestit în baza acestui rechizitoriu, pentru fiecare dintre ele.
2. Prezentarea detaliată a celor 52 de acte materiale care intră în conţinutul infracţiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (timp, loc, mod de comitere) prezintă o deosebită importanţă cu atât mai mult cu cât, pe lângă starea de agravare a pedepsei prev. de art. 42 Cod penal, în sarcina inculpatelor s-a reţinut atât abuzul în serviciu contra intereselor celor 52 de persoane vătămate, angajaţi ai SC Mia Carn SRL Miraslău, cât şi abuzul în serviciu contra intereselor persoanei vătămate MKB Romexterra Bank SA, săvârşite în concurs real, aşadar cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal. Este prin urmare esenţial a se indica pentru fiecare act material ce intră în conţinutul infracţiunii continuate, adică la încheierea în mod nelegal a fiecăruia din cele 52 de contracte de credit, momentul în care s-a consumat infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei fizice, şi momentul distinct la care a fost săvârşită infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor MKB Romexterra Bank SA, pentru fiecare dintre inculpate, rechizitoriul necuprinzânnd nici o referire sub acest aspect.
3. În ceea ce priveşte prejudiciul reţinut în sarcina inculpatelor, în cuantum de 1.835.000 lei şi 5.000 euro, actul de sesizare al instanţei nu cuprinde nici o menţiune referitoare la modul de calcul al acestuia. În secţiunea privind latura civilă se menţionează că persoanele vătămate s-au constituit părţi civile în cauză cu sumele reprezentând cuantumul creditelor acordate, a dobânzilor şi comisioanelor cu care au fost înscrise în Centrala Riscurilor Bancare. Mai departe, se precizează că persoanele vătămate T.A.S. şi S.A.A. nu s-au constituit părţi civile, deoarece creditele bancare contractate în numele lor au fost restituite, iar inculpatele Damian Livia şi Popa Catrina, deşi au contractat la rândul lor credite de la MKB Romexterra Bank SA în aceeaşi modalitate nelegală, nu au formulat pretenţii civile în cauză. În acest context, nu se poate stabili dacă prejudiciul a fost calculat prin însumarea tuturor celor 52 de credite acordate, prin raportare doar la cele 50 de credite nerambursate sau având în vedere doar creditele şi datoriile (dobândă, comisioane) restante. Ambiguitatea actului de sesizare sub aspectul prejudiciului este determinat şi de împrejurarea că în sarcina tuturor inculpatelor, indiferent de numărul de acte materiale la săvârşirea cărora au participat, li se impută acelaşi cuantum al prejudiciului, de 1.835.000 lei şi 5.000 euro.
4. Nu în ultimul rând, în ceea ce le priveşte pe inculpatele Popa Catrina şi Damian Livia, instanţa reţine din rechizitoriu că prin contractele de credit nr. 867 şi, respectiv, nr. 869 încheiate la data de 30.11.2006 cu S.C. ROMEXTERRA BANK S.A. Sucursala Alba Iulia, acestea au beneficiat, în calitate de împrumutate, de câte un credit de nevoi personale în valoare de 35.000 RON fiecare, nerestituit integral până la acest moment (. Or, având în vedere situaţia expusă, nu se explică de ce prin actul de sesizare a fost reţinută în sarcina acestora participarea în calitate de complice la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă continuată (52 acte materiale), aşadar şi la încheierea propriului contract de credit cu banca.
Faţă de aspectele expuse anterior, instanţa apreciază că rechizitoriul nu stabileşte clar actele materiale de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor reţinute în sarcina fiecărei inculpate, modul de prezentare al stării de fapt nepermiţând identificarea manierei şi momentului săvârşirii faptelor de către fiecare inculpată, a normei legale încălcate, a cuantificării prejudiciului; de asemenea, actul de sesizare nu conţine nici o referire la temeiurile reţinerii concursului real de infracţiuni şi este ambiguu în ce priveşte participaţia la săvârşirea infracţiunii.
Prin aceasta a fost încălcat principiul egalităţii armelor care se aplică atât în relaţiile dintre părţile din cadrul unui proces penal, cât şi în relaţiile dintre acestea şi Ministerul Public, şi implică obligaţia de a oferi fiecărei părţi şi procurorului posibilitatea rezonabilă de a prezenta cauza sa în condiţii care să nu o plaseze într-un net dezavantaj în raport cu adversarul său.
În consecinţă, având în vedere că rechizitoriul întocmit la data de 29.10.2010 în dosarul nr.2/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA Serviciul Teritorial Alba-Iulia nu întruneşte condiţiile prev. de art.263 Cod proc. penală, iar neregularităţile menţionate nu pot fi înlăturate prin acordarea unui termen (termen care de altfel nici nu a fost solicitat), instanţa urmează ca în baza art. 300 alin. 2 Cod proc. penală să restituie cauza Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA Serviciul Teritorial Alba-Iulia, în vederea refacerii actului de sesizare al instanţei."
Se încarcă comentariile...
