ALBA De ce a primit închisoare pentru luare de mită medicul Liviu Stoica
0
Medicul psihiatru Liviu Stoica, coordonatorul Centrului Judeţean de Sănătate Mintală Alba, este judecat pentru luare de mită. Tribunalul Alba l-a condamnat la 4 ani de închsioare cu executare, dar sentinţa a fost redusă la Curtea de Apel, la 1 an de închisoare. Procesul este acum, în recurs, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prezentăm în continuare principalele motive pentru care cele două instanţe au considerat că medicul Liviu Stoica este vinovat de acuzaţia care i se aduce:
Tribunalul Alba:
Inculpatul este medic şef la Centrul de Sănătate Mintală din cadrul Spitalului Judeţean Alba. Denunţătoarea A.V. a fost pacienta medicului. Astfel, în cursul lunii noiembrie 2006, în urma unui accident vascular cerebral, denunţătoarea a fost internată la Spitalul Judeţean Alba – Secţia Psihiatrie, fiind sub tratamentul doctorului Stoica Liviu.
Datorită afecţiunii de care suferea, denunţătoarea nu a mai putut lucra, motiv pentru care a discutat cu inculpatul despre posibilitatea pensionării. Pentru a întocmi dosarul de pensionare, inculpatul i-a solicitat 1500 lei şi a programat-o pentru data de 19.04.2007 pentru a primi dosarul de pensionare.
La data de 19.04.2007 denunţătoarea A.V., însoţită de fiica sa B.E., s-a prezentat la poliţie unde a relatat împrejurările mai sus expuse şi în plus, a menţionat că, anterior, cu ocazia internării i-a mai dat inculpatului suma de 2000 lei şi cadouri şi că suma solicitată de inculpat pentru pensionare este prea mare, iar inculpatul nu a fost de acord să o reducă dar a acceptat plata în tranşe. Denunţătoarea a mai arătat că inculpatul şi-a notat suma într-un carneţel şi a luat în considerare suma de 200 lei acordată anterior. Urmare a denunţului s-a organizat flagrantul în ziua în care medicul Stoica Liviu a programat-o pe denunţătoare pentru a primi dosarul de pensionare, adică în data de 19.04.2007.
Flagrant în biroul medicului
Astfel, denunţătoarea însoţită de fiica sa B.E. s-a prezentat la cabinetul inculpatului, dar acesta nu i-a permis accesul în birou decât pacientei. Inculpatul i-a înmânat denunţătoarei dosarul de pensionare pentru a-l avea cu ocazia examinării de către Comisia de Expertizare a Capacităţii de Muncă, iar denunţătoarea i-a înmânat suma de 1000 lei, ale cărei bancnote de 50 lei au fost marcate de organele de poliţie. După ieşirea din cabinet a denunţătoarei A.V., a intrat echipajul de poliţie care a organizat flagrantul şi care a procedat la întocmirea actelor necesare, acte care se află la dosarul cauzei.
Este interesat de subliniat comportamentul medicului surprins de flagrant:
1. întâi a negat primirea banilor de la denunţătoare;
2. apoi, fără a face referire la el, personal a învederat organelor de poliţie că medicii pot primi cadouri, atenţii;
3. după examinarea mâinilor inculpatului cu ocazia testării cu lampa, acesta a declarat că a împrumutat-o pe denunţătoare fără a menţiona despre existenţa vreunui act.
Pe parcursul derulării cercetării penale inculpatul a susţinut împrumutul în baza căruia a primit restituirea sumei în data de 19.04.2007, dar nu a făcut referire la existenţa unui act scris de împrumut decât cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, la data de 12.10.2007. Cu aceeaşi ocazie a prezentat organelor de urmărire penală un act intitulat act de împrumut, din care rezultă că în cursul lunii decembrie 2006 inculpatul Stoica Liviu a împrumutat-o pe A.V. cu suma de 1500 lei, act pe care inculpatul a arătat că l-a redactat şi semnat denunţătoarea.
Semnătură falsificată
Denunţătoarea a contestat atât existenţa raportului juridic de împrumut, cât şi actul prezentat de inculpat, susţinând că nu semnat un act de împrumut, motiv pentru care s-a efectuat o constatare tehnico – ştiinţifică pentru a stabili dacă semnătura de pe act aparţine sau nu denunţătoarei A.V. Raportul de constatare tehnico – ştiinţifică a concluzionat că semnătura din colţul dreapta jos de pe actul intitulat contract de împrumut ,,nu a fost depusă de A.V. şi a fost prealabil depusă după un model preexistent”.
Prin apărătorul ales, a solicitat instanţei să ia în considerare declaraţiile inculpatului care şi-a susţinut în mod constant nevinovăţia şi să înlăture declaraţiile denunţătoarei audiată în calitate de martor. În acest sens, s-a solicitat să se aibă în vedere omul în sine şi nu fapta omului. S-a susţinut că trebuie avut în vedere că declaraţiile inculpatului reprezintă declaraţiile unei persoane cu o carieră medicală strălucită şi cu numeroase acte caritabile pe când declaraţiile denunţătoarei sunt depoziţiile unei persoane bolnave. S-a acreditat ideea că inculpatul este victima unor interese politice sau a unor invidii provenite din partea unor persoane din comunitatea civilă din care face parte, susţineri care nu au fost însă probate.
Declaraţiile inculpatului nu sunt susţinute decât de mijloace de probă aduse cauzei după doi ani de la săvârşirea faptei. În acest sens, a se vedea declaraţiile extrajudiciare de martori oculari, care au fost propuşi după epuizarea materialului probator, deşi nu au fost indicaţi anterior ca fiind martori oculari.
Inculpatul se putea prevala de un drept la tăcere, dar cu toate acestea el nu a uzat de acest drept. Dimpotrivă, a dat declaraţii care nu au fost constante.
Curtea de Apel Alba Iulia:
Instanţa fondului a reţinut o bază factuală corectă, în mod obiectiv fundamentată pe ansamblul materialului probator de la dosar. Curtea arată că prima instanţă a realizat o evaluare judicioasă a probelor cauzei, în conformitate cu exigenţele impuse de art. 63 alin. 2 Cod procedură penală, stabilind în mod clar şi neechivoc vinovăţia inculpatului în limitele infracţiunilor expuse în actul de sesizare.
Curtea va reţine, la rândul său, sub raportul bazei factuale, că inculpatul, în calitate de medic şef la Centrul de Sănătate Mentală din cadrul Spitalului Judeţean Alba, a pretins suma de 1000 lei de la denunţătoarea A.V., în schimbul întocmirii în favoarea acesteia, a dosarului medical în vederea pensionării din motive medicale. Ulterior, inculpatul a fabricat un înscris fals, sub semnătură privată, intitulat „contract de împrumut”, pe care l-a prezentat organelor de anchetă în scopul producerii de consecinţe juridice, în concret, în scopul disculpării sale şi a mascării titlului real cu care a fost primită suma de bani în cuantum de 10 milioane lei ROL.
Declaraţie de martor „vădit afectată de subiectivism“
Vizând criticile de nelegalitate expuse de către inculpat şi care se întemeiază pe greşita reţinere a vinovăţiei sale şi a modului de interpretare a probelor, Curtea precizează că în cauză nu există motive suficiente şi relevante de a accepta apărările constante ale inculpatului, în sensul negării oricărei pretinderi a sumelor de bani şi a titlului cu care i-a primit (restituirea unui împrumut). Inculpatul îşi întemeiază pledoaria de nevinovăţie invocând lucrările ştiinţifice succesive întocmite în cauză şi care se impun a fi interpretate sub aspectul anumitor concluzii contradictorii, în sensul semnării de către denunţătoarea A.V. a înscrisului intitulat contract de împrumut, ceea ce exclude, în opinia sa, baza factuală reţinută de către instanţa fondului.
Inculpatul a arătat în mod constant că suma primită de la denunţătoare reprezintă o plată datorată (restituirea unui împrumut), aspect relevat, alături de elementele probatorii de mai sus şi cu depoziţia martorei I.M.E. Curtea consideră că declaraţia martorei, şi care confirmă susţinerile inculpatului, este vădit afectată de subiectivism, prin prisma calităţii acesteia de soră a inculpatului. Curtea reţine că denunţătoarea A.V. a avut o poziţie procesuală constantă, în a nega cu desăvârşire contractarea unui împrumut de la inculpat. Poziţia sa este confirmată şi de către martora B.E.V., fiica denunţătoarei, care a determinat-o pe aceasta să sesizeze autorităţile judiciare, intrigată de conduita profesională total inadecvată a inculpatului.
Curtea consideră că este puţin probabil ca o relaţie dintre medic şi pacient, cu atât mai mult cu cât iniţial denunţătoarea prezentase afecţiuni ce nu intrau în competenţa specială a inculpatului, să aibă o atare evoluţie şi un asemenea grad de intimitate încât să justifice solicitarea unui împrumut. În situaţia de faţă, Curtea consideră că o excludere a conduitei de manieră penală a inculpatului Stoica Liviu nu este justificată de raţiuni plauzibile şi ar fi contrară ansamblului elementelor probatorii de la dosar.
Reţineri în favoarea inculpatului
Cu toate că inculpatul şi-a clamat constant nevinovăţie, neînţelegând, ca într-o manieră subsidiară, să solicite reindividualizarea pedepsei şi să evoce anumite elemente în circumstanţiere, Curtea va da eficienţă tuturor actelor şi înscrisurilor depuse de către acesta la instanţa de fond şi care sunt în măsură să convingă un observator obiectiv asupra conduitei sale profesionale şi sociale de excepţie. Reiese din ansamblul actelor depuse (înscrisuri, articole de presă, caracterizări) faptul că inculpatul este un medic cu calităţi profesionale recunoscute pe plan local şi naţional, având o mulţime de lucrări ştiinţifice editate în domeniul psihiatriei. Se reţine, de asemenea, că acesta este cadru universitar, iar activitatea sa didactică este apreciată în ţară şi străinătate. Nu în ultimul rând, actele de la dosar relevă şi profunda implicare socială a inculpatului, precum şi lipsa oricăror antecedente de manieră penală.
Curtea arată că o sancţiune penală de 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal şi de 2 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, în condiţiile reţinerii circumstanţelor atenuante, sunt în măsură să asigure garanţii suficiente asupra atingerii scopului preventiv şi educativ instituit de art. 52 Cod penal. Curtea apreciază că o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare ar corespunde pe deplin necesităţilor şi posibilităţilor reale de reeducare a inculpatului, astfel încât în cauză să fie respectat principiul proporţionalităţii dintre sancţiune şi comportament.
În aceste circumstanţe, Curtea nu este convinsă că pedeapsa de 1 an închisoare îşi va atinge scopul şi fără a fi executată efectiv. Curtea arată că în cauză nu poate fi ignorată gravitatea faptelor, calitatea în care inculpatul le-a săvârşit şi impactul social deosebit asupra ordinii publice, aspecte ce reclamă sancţiuni ferme, apte să realizeze o prevenţie şi reeducare eficientă.
Un an de închisoare cu executare
Curtea, conform art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi inculpatul Stoica Liviu împotriva sentinţei penale nr. 266/29.06.2010 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar penal nr. 1159/107/2008. Va desfiinţa sentinţa penală atacată numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, a aplicării pedepsei complementare, a duratei pedepselor accesorii şi a omisiunii desfiinţării înscrisului fals şi procedând la o nouă judecată, în aceste limite:
Va descontopi pedeapsa aplicată inculpatului Stoica Liviu în elementele ei componente, de : 4 ani şi, respectiv, 1 an închisoare. Va face aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a, art. 76 alin. 1 şi 3 Cod penal. Va reduce de la 4 ani la 1 an închisoare pedeapsa pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 254 alin. 1 Cod penal. Va reduce de la 1 an la 2 luni închisoare pedeapsa pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 290 Cod penal. În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal va contopi pedepsele sus arătate în cea mai grea, de 1 an închisoare, pe care o va executa în final inculpatul.
Se încarcă comentariile...
