Monetăria din Alba Iulia - izvor de bani şi putere. Cum au folosit principii medievali monetăria în Epoca de Aur a Principatului Transilvaniei
0
Statutul de capitală a Principatului Transilvaniei pentru o perioadă de 150 de ani a conferit oraşului Alba Iulia şi un important rol în domeniul monetar. Alba Iulia a fost, astfel, unul dintre centrele monetare importante ale Europei Centrale. Aici s-au bătut inclusiv monede de aur.
Activitatea Monetăriei de la Alba Iulia a acoperit două mari perioade: pe cea a principatului şi pe cea de după anul 1700, până la 1871. Primele monede au fost bătute în timpul principelui Gabriel Báthory, începând cu anul 1611, însă apogeul vechii monetării este atins sub principele Gabriel Bethlen, care a emis între anii 1618-1622 o mare masă monetară, incluzând şi piese de aur. O parte a acestor piese era bătută clandestin.
„«Noua monetărie» a fost deschisă după cucerirea cetăţii de către austrieci, fiind dotată cu utilităţi moderne. Ea a funcţionat în clădirile aflate între arsenalul cetăţii şi intendenţă. Astăzi, doar câteva ruine mai amintesc de monetăria oraşului. După cucerirea habsburgică, monetăria a reuşit să se impună la nivelul imperiului, dobândindu-şi curând statutul de monetărie de primă mână a monarhiei austriece. Alegerea oraşului a fost înlesnită şi de prezenţa minelor din Apuseni, de unde se extrăgeau metalele folosite la baterea monedelor. La Alba Iulia au funcţionat de-a lungul timpului două monetării: cea „veche” şi cea „nouă”, prima activând cu mai multe întreruperi. Datele despre o monetărie medievală nu se cunosc. Cel care a bătut primele monede la Alba Iulia a fost principele Gabriel Báthory. Monedele emise în ultimii săi ani de domnie au fost în tiraj mic, iar atelierul monetar nu era unul oficial, întrucât nu a primit acceptul monarhiei ungare“, afirmă Popa Ioan Cristian, expert în reconstituiri istorice.
Importanţa monetăriei de la Alba Iulia este scoasă în evidenţă în cadrul unui proiect derulat de Primăria Alba Iulia, Muzeul Naţional al Unirii şi Universitatea „1 Decembrie 1918”, prin care sunt readuse în actualitate imagini şi realităţi aproape pierdute ale oraşului din urmă cu mai bine de 100 de ani. Clădirile monetăriei au existat între Palatul Principilor şi clădirea fostei Manutanţe, în zona de acces pe actualul Traseu al celor trei Fortificaţii.
„Odată cu venirea pe tronul Transilvaniei a lui Gabriel Bethlen (1613-1629), monetăria de la Alba Iulia a jucat un rol extrem de important în planul de guvernare al acestuia. Anii săi de domnie corespund Epocii de Aur a Principatului Transilvaniei, echivalenţi unei intense activităţi financiare, economice şi edilitare. Măreţul lui proiect renascentist a fost susţinut şi cu ajutorul monetăriei care funcţiona în cetatea princiară, a cărei activitate s-a reluat în perioada 1618-1622. Clandestinitatea monetăriei nu dispăruse în totalitate. Falsificarea se făcea cu concursul direct al principelui; dintre cei cinci ani de emisiune sub autoritatea sa, în primii doi, monedele s-au bătut ilegal. Tacit, susţinut şi de nobilii apropiaţi, principele îşi procurase venituri apreciabile de pe urma acestei activităţi. O mare cantitate de monede din aur a fost destinată ulterior plăţii tributului sau a unor favoruri din partea Porţii Otomane. Deşi somat de rege să oprească procesul falsificării monedelor (de pildă cele bătute în cetatea de pe Piatra Craivii), Bethlen s-a rezumat la câteva măsuri puse arareori în practică, şi nu întotdeauna în cazurile care-l priveau. Astfel, în anul 1619, Dieta Transilvaniei s-a văzut nevoită să ia măsuri pentru eradicarea acestor practici”, afirmă Popa Ioan Cristian.
Monetăria principatului a bătut o masă monetară extrem de diversă, cuprinzând piese mărunte, dar şi ducaţi sau taleri. Multe monede erau de aur, având caracter jubiliar. O astfel de monedă este cea emisă în 25 august 1620, cu prilejul urcării pe tron a lui Gabriel Bethlen, ca rege al Ungariei. Unele monede albaiuliene
ilustrează nivelul ridicat al artei monetare atins în capitala principatului. Piesele cu valoarea nominală cea mai mare, de 100 de ducaţi, considerate adevărate rarităţi numismatice, au fost emise sub principele Mihail Apafi (1661-1690).
Potrivit istoricului, în jurul anului 1700, monetăria a ocupat spaţiile dezafectate ale unei foste mănăstiri de călugăriţe. Construcţia clădirilor acesteia a fost realizată între anii 1714 şi 1717, luând forma unui edificiu patrulater, cu etaj, înconjurat de ateliere şi de locuinţe ce beneficiau şi de două fântâni interioare. Monetărie cuprindea şi un laborator de sublimare a mercurului şi un laminor, ridicate în anii 1761 şi 1799 la Miceşti.
„Din păcate, din vechile clădiri ale monetăriei moderne, azi mai sunt vizibile doar ruinele zidurilor exterioare, cu golurile ferestrelor renascentiste şi ale celor două porţi mari de pe latura nordică. Veniturile monetăriei erau foarte mari, iar prestigiul său s-a consolidat în timp. Alba Iulia s-a situat de multe ori pe locul al doilea în imperiu, imediat după Viena, în privinţa baterii monedelor de aur.
Ultima monetărie a funcţionat până în anul 1871, an în care s-a decis închiderea şi transferul tuturor bunurilor sale la monetăria din Kremnica (Polonia). În jur de 50 de cutii cu documente din arhiva monetăriei au ajuns acolo în anii 1871-1872, formând un fond documentar necunoscut în mare măsură, despre o secvenţă importantă a istoriei Alba Iuliei. După dezafectare, în clădirile fostei monetării a funcţionat Tribunalul (Curtea de Apel, Judecătoria de Ocol şi Penitenciarul oraşului), urmând ca în anul 1903 complexul să fie demolat”, precizează expertul în reconstituiri istorice.
Existenţa monetăriei la Alba Iulia a însemnat bani şi putere pentru cei care ai administrat oraşul şi Principatul Transilvaniei. Gabriel Bethlen s-a folosit de această stare de lucruri inclusiv pentru a ridica Palatul Principilor, cea mai mare şi una dintre cele mai reprezentative clădiri din Cetate. (Bibliografie date istorice: Bani şi putere. Monetăria de la Alba Iulia – edu.kindergraff.ro)
Citiţi şi:
VIDEO DOCUMENT ”Ţara Moţilor”, cel mai bun documentar la Festivalul de film de la Veneţia în 1939
Se încarcă comentariile...
