Mărturii ale participanţilor la Adunarea de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918: „În ziua aceea am cunoscut ce înseamnă entuziasmul naţional, sincer, spontan“
0
Vestea votării unanime a Unirii Transilvaniei cu România a fost primită de mulţimea venită la Alba Iulia cu manifestări de bucurie nestăvilită. Acolo nu mai erau muncitori, ţărani ori intelectuali ci români, vibrând în cuget şi-n simţiri sub impulsul aceluiaşi ideal naţional împlinit.
Zeci de mii de ţărani, mii de muncitori şi intelectuali, cu fanfare şi steaguri tricolore în frunte, în trenuri, în căruţe, călare sau pe jos se îndreptau spre Alba-Iulia, în zilele premergătoare Adunării Naţionale din 1 Decembrie 1918.
Convoaie nesfârşite de căruţe duceau de-a lungul drumurilor mii de oameni spre Cetatea în care intrase triumfal Mihai Viteazul, în 1 noiembrie 1599. În lucrarea „Cum s-a jucat România Mare în Ardeal“, scrisă de Alexandru Lupeanu - Melin, găsim mărturia unui martor ocular: „Vin tot vin, ca puhoaiele verii, cuprind oraşul de jos, îl îneacă cu cântece şi chiote, cu fâlfâiri de steaguri tricolore, cu vuiet de păsuri şi urcă toţi spre poarta lui Mihai Viteazul, în faţa căreia este o mare de feţe, de drapele şi de căciuli încetinate“.
„Ne-am văzut visul cu ochii“
Un alt participant a fost portul moţ V. Copilu Cheatrã. Călătoria sa spre Alba Iulia este descrisă în romanul autobiografic (aflat în manuscris) „Zodia Berbecului“. Amintirile despre participarea sa la Marea Unire au fost extrase de poetul Dumitru Mălin, cel care i-a cercetat lucrarea autobiografică.
„Drumul pânã la Alba a fost un alai. În tren, pe şosea, pe cãrãrile paralele, mulţimea curgea ca un râu revãrsat. Delegaţii mergeau în capul coloanelor. Feciorii şi fetele, îmbrãcaţi în haine de sãrbãtoare, cântau «Rãsunetul» lui Andrei Mureşianu. Vãzduhul vuia de acordul marşurilor patriotice. În atmosfera aceasta sãrbãtoreascã am coborât în Alba Iulia, îndreptându-ne spre unchiul Gavrilã, felcer la o unitate militarã, care locuia lângã garã. Casa unchiului şi ograda erau ticsite de oaspeţi, dar cu ajutorul mãtuşii Saveta ne-am gãsit un colţ sã rãmânem peste noapte. Un colţ dupã soba de teracotã unde ne-am aşternut saltelele de lânã sã dormim. Caznã inutilã, pentru cã într-o noapte ca aceea a Învierii Transilvaniei, nimãnui nu-i ardea de dormit. Nici chiar nouã, copiilor, care nu ştiam ce se petrece, dar presimţeam cã este vorba de ceva deosebit de important, ca în preajma unei mari sãrbãtori, în care somnul este o impietate. Toatã noaptea, Alba Iulia a vibrat de cântece şi chiuituri, aşteptând ziua de 1 Decembrie ca pe o dezlegare de blestemul asupririi atâtor amar de ani“, povestea V. Copilu Cheatră.
Samoilă Mârza, fotograful Unirii, cel care ne-a lăsat trei instantanee cu mulţimile venite la Alba Iulia şi două cu tribunele oficiale/Sursa foto Muzeul Naţional al Unirii
Participanţii şi-au petrecut noaptea de 30 noiembrie-1 decembrie 1918, în Cetate, pe platoul din jur. În tot timpul nopţii au fost intonate la lumina focurilor cântece patriotice. Mulţimea a exprimat cu putere în nenumărate rânduri „Vrem Unirea”, „Vrem Unirea”.
La Alba Iulia au ajuns trei categorii de delegaţi: cei oficiali aleşi în baza unui regulament; aleşii satelor şi ai oraşelor, care au venit la Adunarea Naţională pentru a susţine votul delegaţilor oficiali şi reprezentanţii unor importante instituţii şi organizaţii.
Delegaţii aleşi de masele populare româneşti, în număr de 1.228, ca să voteze Unirea Transilvaniei cu România, s-au adunat în dimineaţa zilei de 1 Decembrie 1918, în actuala Sală a Unirii. Forma finală a Hotărârii de Unire a fost citită în faţa delegaţilor de marele om politic ardelean al vremii, Vasile Goldiş. Cuvântarea sa este considerată momentul esenţial al Programului Marii Adunări Naţionale Constituante a românilor din Transilvania şi Ungaria, ţinută în ziua de duminică, 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia.
Mărturiile rămase de la participanţii la Adunarea de la Alba Iulia ne arată că oamenii se îmbrăţişau, plângeau de bucurie, intonau cântece naţionale, strigau sloganuri patriotice şi ovaţionau pe conducătorii mişcării pentru Unitate naţională.
Aparatul cu burduh, cu care Samoilă Mârza, a imortalizat Marea Unire
Ion Scurtu scrie în „Alba Iulia, 1 Decembrie 1918“ că, după Hotărărea istorică din Sala Unirii, cineva a deschis brusc fereastra şi a strigat: „S-a hotărât Unirea. Trăiască România cea Mare”. „Vestea a fost prinsă din zbor şi ceea ce a urmat nu se mai poate reproduce cu ajutorul cuvintelor”.
În lucrarea lui Ion Scurtu găsim şi mărturia unuia dintre participanţi, Emil Pop.
„După mai bine de trei ceasuri, de aşteptare, un freamăt general pune capăt cântecelor şi dansurilor: vin deputaţii de la Adunarea din Cetate. O trăsură cu cai albi ducând pe cei doi episcopi, urmată de cei 1228 de deputaţi trec la pas printre statuile vii îmbrăcate în pănură. La sosire nu se mai termină cu: «Să trăiască». Apoi, linişte mormântală. Cei doi episcopi, Cristea şi Hossu, citesc Rezoluţia la auzul căreia un tunet prelung izbucnit din 100 000 de piepturi a cutremurat văzduhul, tunetul unanimităţii, al bucuriei, al istoriei descătuşate. La tribune au început a vorbi poporului Ciceo Pop, Petru Groza, Silviu Dragomir, Iosif Jumanca, Aurel Vlad. Alergăm împreună ştergându-ne mereu ochii, de la o tribună la alta, de la un orator la altul. Retragerea s-a făcut, ca şi defilarea, în muzică şi cântări, în ordine. Am stat mult să văd mulţimea care se resfira. Am auzit de multe ori, pe mulţi din cei ce se îndreptau zicându-şi unul altuia: «Ne-am văzut visul cu ochii»“
mărturie Emil Pop, participant la Marea Unire
Participant la Adunarea Naţională de la Alba-lulia, Lucian Blaga, nota următoarele:
„Era o roire de necrezut. Pe câmp (n.r.Câmpul lui Horea, unde era adunat poporul) se înălţau, ici colo, tribunele de unde oratorii vorbeau naţiei... în ziua aceea am cunoscut ce înseamnă entuziasmul naţional, sincer, spontan, irezistibil, organic, masiv. Era ceva ce te făcea să uiţi totul”.
Unirea, văzută de gazetari
În volumul „Naţional şi internaţional în lupta românilor pentru Marea Unire din 1918“ găsim şi mărturia militantului socialist maghiar, Josza Bela, care spunea că „în anul 1918, la Alba-Iulia românii au hotărât asupra sorţii lor şi a naţionalităţilor conlocuitoare”!
Gazetarii ziarelor româneşti care au relatat despre Hotărârea de Unire adoptată la Alba Iulia, în 1 Decembrie 1918, au întors pe toate feţele cuvântarea fruntaşului politic ardelean Vasile Goldiş, ţinută în actuala Sală a Unirii. Spaţii ample au fost acordate şi analizei articolelor Rezoluţiei Unirii, concepute după cele mai democratice principii.
Evenimentele de la Alba Iulia sunt tratate pe larg în ziarul „Glasul Ardealului” din Braşov, în numerele sale din 4 şi 6 decembrie 1918. Autorii articolelor arată că nu se putea găsi un loc mai nimerit, pentru proclamarea României Mari, decât Alba Iulia “această meccă a neamului românesc... loc udat cu sfântul sânge al martirilor Horea, Cloşca şi Crişan”.
Citirea Actului de Unire în faţa mulţimilor venite la Alba Iulia, în 1 Decembrie 1918, imortalizată de Samoilă Mârza/Sursa foto Muzeul Naţional al Unirii
Ziarul “Izbânda” din Bucureşti, în numărul său din 4 decembrie 1918 titra: “Duminică împuterniciţii românilor de peste munţi au hotărât şi ei, unirea cu România. Este actul solemn care consacră pe veci împlinirea celui mai sfânt ideal al neamului românesc”. (Articol scris de NICU NEAG)
Se încarcă comentariile...
