Cum au pus umărul românii din Alba Iulia la Unirea Transilvaniei cu România, în urmă cu 96 de ani
0
Fruntaşii politici români au acordat în 1918 o atenţie deosebită oraşului Alba Iulia. Printre argummente s-au numărat: poziţia sa strategică, existenţa fortăreaţei de secol XVIII, uriaşul depozit de armament, muniţie şi echipament militar, şi desigur profundele sale semnificaţii istorice.
În toamna anului 1918, pe fondul destrămării imperiului austro-ungar, ca urmare a înfrângerilor de pe fronturile de luptă şi a intensificării mişcărilor pentru eliberare socială şi naţională, masele de muncitori şi de ţărani români din Transilvania au intrat în acţiune pentru a înlătura dublul jug înrobitor: cel social şi naţional. „Forţa de şoc a fost sporită prin aderarea la revoluţie a soldaţilor reîntorşi de pe fronturi, din cazărmi şi din prizonierat, în mare parte înarmaţi şi ei fii de muncitori şi de ţărani. În scurtă vreme, organele represive şi ale administraţiei de stat au fost înlăturate, iar marii proprietari şi arendaşi de pământ, precum şi alţi exploatatori au fost expropriaţi de bunuri şi alungaţi“, apreciază profesorul Ioan Pleşa, în studiul „Contribuţia românilor din Alba Iulia la realizarea actului istoric de la 1 Decembrie 1918“.
Ultimatumul primit de comandantul austriac al Cetăţii Alba Iulia
În acest context, s-au putut constitui, din îndemnul şi sub conducerea Consiliului Naţional Român Central(n.r. organism politic şi administrativ al românilor din Transilvania), consiliile şi gărzile naţionale române locale. Vorbim de organizaţii care au preluat efectiv puterea politică, militară şi administrativă. Mai mult, au accelerat procesul revoluţionar care a dus la realizarea unităţii naţionale şi de stat.
Încă din 2 noiembrie 1918, Consiliul Naţional Român Central trimite la Alba Iulia doi dintre ofiţerii, pe căpitanul Negruţiu F. Ioan, inginer mobilizat din Blaj şi pe căpitanul Medrea Florian, ofiţer de carieră din Alba Iulia. În aceeaşi zi, a fost înfiinţat Consiliul Naţional Român local, precum şi Sfatul militar naţional român local.
„Imediat ce s-au format aceste două organe, o delegaţie de ofiţeri români, în frunte cu căpitanul Negruţiu, s-a prezentat la comandantul Cetăţii Alba Iulia, un colonel austriac, pe care l-au informat asupra situaţiei şi l-au somat ca în termen de 2 ore să le predea Cetatea, altfel aceasta va fi ocupată cu forţa. După un sfert de oră de gândire, comandantul austriac a acceptat, cu condiţia de a se asigura ieşirea fără neplăceri a militarilor austrieci din oraş“, se arată în studiul citat.
În 5 noiembrie 1918, a fost organizată în Alba Iulia o mare adunare populară a românilor din oraş, în urma căreia a fost ales un nou Consiliu naţional. Acesta a avut o colaborare aproape permanentă cu Consiliul Naţional Român Central din Arad. Potrivit studiului citat, pot fi identificate două perioade distincte ale colaborării: până la 14 noiembrie, când s-au urmărit problemele de organizare, de preluare şi de menţinere a puterii politice, militare şi administrative, şi după 14 noiembrie, când ea a fost orientată spre pregătirea Marii Adunări Naţionale de pe „Platoul romanilor“ din Alba Iulia.
Alba Iulia, „cea mai tare cetate românească” din Transilvania
Autorul studiului citat menţionează că, în prima perioadă amintită, organele naţionale din Alba Iulia au avut un rol deosebit în înarmarea şi echiparea gărzilor naţionale din comitatul Alba Inferioară, din comitatele vecine Târnava Mică şi Turda-Arieş, precum şi din unele mai îndepăratate, cum au fost Aradul şi Bihorul. În special la Arad, contemporanii afirmă că s-au transportat camioane întregi cu arme. Cu toate acestea, în depozitele Cetăţii din Alba Iulia mai rămăseseră cca 30.000 de arme, ceea ce oferea posibilitatea înarmării şi a altor formaţiuni, în caz de nevoie.
Ulterior, fruntaşii C.N.R. Alba Iulia iau îndrăzneaţa iniţiativă de a pune bazele unei armate locale(n.r. Legiunea Naţională Română locală), sub comanda căpitanului Florian Medrea. Imediat, sunt date două apeluri: unul pentru mobilizarea ofiţerilor şi altul pentru mobilizarea trupei din zona de recrutare a Regimentului 50 infanterie local. Au fost organizate patru batalioane la Alba Iulia, Blaj, Abrud şi Turda. Potrivit studiului citat, această reţea de formaţiuni militare a fost extinsă în întregul comitat Alba Inferioară şi, în bună parte, în cele vecine, lucru care a permis transferul autorităţii în mâinile românilor. Din acest motiv, contemporanii afirmau că în acele timpuri Alba Iulia „era cea mai tare cetate românească” din Transilvania.
Împrumut de 10.000 de coroane
„După ce la 15 noiembrie 1918 C.N.R. Central anunţă oficial Adunarea Naţională, membrii săi discută cu aprindere unde să aibă loc. Toate argumentele au pledat pentru Alba Iulia. În primul rând cele istorice. Este un merit de necontestat al generaţiei de fruntaşi politici de la 1918 că, după o matură chibzuinţă, a oferit prilej oraşului primei unificări politice a românilor sub Mihai Viteazul să o desăvârşească. În al doilea rând, au fost luate în considerare condiţiile de siguranţă pe care le ofereau oraşul şi fortăreaţa sa“, subliniază profesorul Ioan Pleşa.
Două zile mai târziu, ajunge la Alba Iulia Iuliu Maniu, considerat unul dintre artizanii Unirii Transilvaniei cu România. După ce face cunoscută hotărârea C.N.R. Central de a convoca Adunarea Naţională în „vechea capitală a Ardealului”, stabileşte cu organele româneşti locale ce pregătiri trebuiau făcute. Totodată, el cerea ca la Adunare să vină cât mai mult popor în haine de sărbătoare, precum şi formarea unei companii de onoare pentru ceremonii. Măsurile urgente pentru organizarea Adunării au fost luate de C.N.R Alba Iulia în şedinţa din 18 noiembrie 1918: contractarea unui împrumut de 10.000 coroane de la o bancă locală, instituirea a trei comisii operative(de organizare, de primire şi de încartiruire) şi organizarea alegerilor delegaţilor în cercurile electorale Alba Iulia, Ighiu şi Vinţul de Jos.
Oraşul Alba Iulia, apărat de 17.000 de gardişti
Programul Adunării naţionale a fost dat publicităţii în 22 noiembrie 1918. În aceeaşi zi, căpitanul Florian Medrea a întocmit şi planul de apărare militară a oraşului Alba Iulia. Se acorda o atenţie specială fortăreţei de secol XVIII, în incinta căreia se afla sala Casinei militare(n.r. actuala Sală a Unirii) destinată Adunării şi în care nu se putea pătrunde decât prin cele două porţi de acces (de est şi de vest). Nu a fost neglijat nici oraşul propriu-zis, în care căpitanul a organizat 14 formaţiuni principale de apărare,. Şi împrejurimile au fost acoperite cu cordoane militare, mijloace de comunicaţie şi patrule. Se estimează că la dispoziţia comandei din Alba Iulia se aflau atunci 17.000 gardişti înarmaţi cu puşti, mitraliere şi câteva piese de artilerie.
Alte măsuri importante luate de organismele politice şi militare din Alba Iulia, la sfârşitul lunii noiembrie 1918, au fost: organizarea propagandei, asigurarea circulaţiei, cazarea delegaţilor şi a celorlalţi participanţi în oraş şi în comunele din jur, asigurarea hranei. „Toate acestea au fost aprobate de către C.N.R. Central fără rezerve, ca dovadă a maturităţii cu care au fost chibzuite“, mai subliniază profesorul Ioan Pleşa.
„..am venit pe aceste locuri de bogate amintiri naţionale“
La 27 noiembrie 1918, s-a constituit în Alba Iulia şi o echipă de tipografi, care a editat afişe, manifeste, programe, noul ziar local „Alba Iulia - organ al proclamării unităţii naţionale” şi, probabil, rezoluţia Marii Adunări Naţionale, pentru a putea fi citită maselor. „Zilele care mai rămăseseră până la Adunare au fost petrecute într-un entuziasm de nedescris pe teritoriul întregului comitat Alba Inferioară, ca de altfel în întreaga Transilvanie“, se mai spune în studiul citat.
Reprezentanţii Consiliului Naţional Român Central au ajuns în Alba Iulia în după-masa zilei de 29 noiembrie. Vasile Urzică, vicepreşedintele C.N.R. local, i-a întâmpinat pe oaspeţi cu cuvintele: „... Aţi venit pe pământul sfinţit de ţărâna martirilor Horea, Cloşca şi Crişan ca să aduceţi dezrobirea neamului nostru, care a gemut atâtea veacuri de grele suferinţe...”. Din partea C.N.R. Central a răspuns preşedintele Ştefan Cicio Pop: „... am venit pe aceste locuri de bogate amintiri naţionale.Cu drag am venit la Marea Adunare Naţională, cea mai mare şi mai frumoasă sărbătoare naţională pe care au avut-o românii de la descălecatul lui Traian încoace şi doresc să ne apropiem de locul adunării cu smerenie şi cu demnitate“.
Marea înfăptuire de la Alba Iulia, de acum 96 de ani, este sintetizată pe frontispiciul actualei Săli a Unirii: „Anno domini MDCCCCXVIII Kalendis Decembris Hoc loco Unio Transilvaniae cum universa Daco-Romania Solenni et unanimo populi voto in perpetuum atque irevocabiliter proclamata est. Cuius rei memoria sempiterna sit“ . Tradus în limba românpă, textul sună astfel: „În anul domnului 1918, la întâi decembrie, în acest loc a fost proclamată unirea Transilvaniei cu întreaga Românie, prin votul solemn şi unanim al poporului, pentru totdeauna şi în mod irevocabil. Memoria acestui fapt să fie eternă“. (Text scris de NICU NEAG)
Se încarcă comentariile...
