În România a existat oficial „Regiunea Autonomă Maghiară“. Experimentul a fost impus de Stalin şi a durat 16 ani

În România a existat oficial „Regiunea Autonomă Maghiară“. Experimentul a fost impus de Stalin şi a durat 16 ani

Delegaţia regiunii autonome maghiare la Congresul al IX-lea al PCR. Foto: wikipedia

Între anii 1952 – 1968, în centrul României a existat o regiune autonomă maghiară, înfiinţată după model sovietic. A fost un experiment impus de dictatorul sovietic Stalin la presiunea liderilor comunişti de la Budapesta. Regimul din România s-a folosit de această situaţie pentru a încerca să rezolve problema maghiară din Transilvania.

Ştiri pe aceeaşi temă

În 1950, în România a avut loc prima reorganizare administrativă postbelică după modelul sovietic. Astfel, cele 58 de judeţe au fost transformate în 28 de regiuni şi 177 de raioane. Doi ani mai târziu, în urma modificării legii, are loc o primă reorganizare a acestui sistem, în urma căreia prin comasarea a zece raioane din fostele regiuni Mureş şi Stalin, se înfiinţează Regiunea Autonomă Maghiară. Decizia a venit ca urmare a unei constituţii impuse de la Moscova, dictatorul Stalin cedând presiunilor venite de la Budapesta.
 
Regiunea Autonomă Maghiară a existat în forma respectivă până în anul 1960. Reşedinţa regiunii a fost la Târgu Mureş, iar teritoriul său cuprindea o suprafaţă similară cu cea a actualelor judeţe Covasna şi Harghita, precum şi partea de est a judeţului Mureş. Regiunea avea aproximativ 13.550 km² şi o populaţie de cca. 730.000 locuitori în special de etnie maghiară. Limbile oficiale ale regiunii au fost româna şi maghiara. Bazat pe recensământul din 1956, 77,3% din populaţie erau maghiari (secui), 20,1% români, 1,5% rromi, 0,4% germani şi 0,4% evrei.
 
”Înfiinţarea Regiunii Autonome Maghiare a fost un simplu experiment politic, prin care autorităţile române au căutat să rezolve problemele naţionale implementând modelul sovietic. Oferind minorităţii maghiare iluzia unei autonomii administrativ-teritoriale şi culturale reale în regiunea secuiească, până în 1953 autorităţile române au încercat să controleze această minoritate prin intermediul influenţei pe care Uniunea Populară Maghiară a avut-o asupra locuitorilor zonei. Odată cu dizolvarea Uniunii şi asimilarea maghiarilor în P.M.R, conducerea de partid s-a străduit să determine intelectualitatea maghiară să se subordoneze politicii comuniste, sperând că în acest fel îşi va întării influenţa şi controlul politic în regiune. În nici un caz, ea nu a intenţionat să permită minorităţii maghiare să beneficieze de o autonomie politică şi teritorială reală, nedorind să rişte imposibilitatea de a mai controla regiunea. Această mentalitate politică se încadrează perfect în modelul sovietic, pe care niciun stat cu democraţie populară din sfera de influenţă a Moscovei, nu îndrăznea să-l eludeze”, afirmă prof. Claudia Tişe în cartea „Administraţie şi politică în Regiunea Autonomă Maghiară (1952-1968)”.
 
Regiunea Autonomă Maghiară în cadrul împărţirii administrative a României (1952-1956)
 
O nouă reorganizare a avut loc în anul 1960 când a fost adopatată noua denumire de Regiunea Mureş-Autonomă Maghiară. Două raioane, care până în 1952 aparţinuseră Regiunii Mureş, locuite în majoritate de români (Luduş şi Tîrnăveni), au fost trasferate de la Regiunea Cluj la Regiunea Mureş-Autonomă Maghiară. De asemenea, două raioane cu populaţie majoritar maghiară, (Târgu Secuiesc şi Sfântu Gheorghe), care între 1950-1952 au aparţinut Regiunii Stalin, au revenit Regiunii Braşov. Odată cu aceste modificări proporţia populaţiei maghiare a scăzut de la 77,3% la 62,2%. 
 
”Constituirea Regiunii Autonome Maghiare a fost percepută în mod diferit de populaţia din zonă. Pentru românii din regiune, ea a fost privită ca o structură administrativă care putea să le pericliteze modul de viaţă obişnuit. A existat reţinerea că odată cu impunerea noii conduceri administrative locale maghiare, populaţia românească o să fie exclusă din viaţă politica şi socială a regiunii. Noua autonomie a fost privită cu reticenţă datorită manifestărilor naţionaliste din zonă, răspândite de anumite cecuri intelectuale maghiare, care au sperat că vor putea transforma autonomia culturală şi administrativă într-o autonomie politică. A existat teama transformării zonei într-o regiune maghiară independentă de administraţia politică românească”, mai afirmă Claudia Tişe. Potrivit istoricului, viaţa politică internă şi externă a Ungariei şi a României au fost marcate şi coordonate de interesele sovietice din regiune, iar Moscova a impus celor două state să-şi rezolve neînţelegerile pe cale diplomatică, aplicând modelul sovietic. 
 
Organizarea administrativă a României în anul 1967
 
Regiunea Mureş-Autonomă Maghiară a fost desfiinţată prin noua organizare teritorială adoptată în februarie 1968. Demersul a fost pregătit de noul lider comunist de la Buucreşti, Nicolae Ceauşescu, încă din 1965, când a fost adoptată o nouă Constituţie. ”În concepţia lui Nicolae Ceauşescu, după 1965 modelul sovietic de autonomie culturală şi regională nu mai era viabilă pentru sistemul politic şi naţional românesc. El a abordat problema naţională din altă perspectivă, delimitându-se de stalinismul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. A considerat că Regiunea Autonomă Maghiară trebuie desfiinţată, iar minorităţile naţionale trebuie asimilate în cadrul unei unităţi naţionale şi statale româneşti. Constituţia din 1965 a fost concepută în aşa fel încât să înscrie toate nevoile culturale şi naţionale ale minorităţilor din ţară. Este adevărat că, nici ea nu a garantat aplicarea lor în totalitate. Cu toate astea, în România se putea vorbi de învăţământ şi cultură în limba maghiară, bilingvism în instituţiile statului, acolo unde locuiau preponderent maghiari”, susţine Claudia Tişe.
 

Citiţi şi:

Momentul crucial în care soldaţii români au pus opinca pe Parlamentul din Budapesta. Lucruri puţin ştiute despre războiului româno - maghiar din 1919

Presupus alfabet dacic descifrat într-o carte cu scriere secretă păstrată la Budapesta. Interpretarea a stârnit furtuna în mediul academic din România

Secretele porţilor Cetăţii Alba Iulia: 300 de ani de istorie în şapte elemente de arhitectură spectaculoase

Secretele bastioanelor Cetăţii Alba Carolina, sistemul de apărare al celei mai mari fortificaţii din Transilvania

Monetăria din Alba Iulia - izvor de bani şi putere. Cum au folosit principii medievali monetăria în Epoca de Aur a Principatului Transilvaniei


Moştenirea lui Ceauşescu: proiectele megalomanice din perioada regimului comunist. Secretele coloşilor de piatră, de la Transfăgărăşan la Casa Poporului

Suferinţele ţăranului român din Ardeal, sub biciul maghiar şi jugul austriac. De ce teoria fugii asupriţilor peste Carpaţi este o fantasmă a istoriografiei ungureşti

Zece lucruri puţin ştiute despre Gheorghe Doja, liderul răscoalei ţărăneşti din 1514 care a cutremurat Europa - strategia lui Doja de a dărâma nobilimea


citeste totul despre: