De ce e popular stilul „boschetar“
0
Stilul vestimentar asemănător celor al vagabonzilor, numit de stilişti „Homeless Chic“, a fost criticat de mulţi, dar vedetele de la Hollywood l-au acceptat cu braţele deschise de câţiva ani.
În 2009, un fotograf amator se plimba pe străzile oraşului Ningbo din China. Acolo l-a văzut pe Xi Li Ge, un cerşetor cu o geacă lungă, pantaloni legaţi cu sfoară şi părut răvăşit. După ce a publicat imaginea pe internet, Xi Li Ge a devenit o vedetă, stilul său făcându-l neoficial cel mai dorit bărbat din China. La scurt timp, vagabondul supranumit virtual „Brother Sharp" avea să fie inspiraţia unor colecţii Dolce&Gabbana şi Vivienne Westwood.
Câteva nume de referinţă de la Hollywood, printre care gemenele Olsen, Kirsten Dunst sau Chloe Sevigny, au transformat aspectul de boschetar într-o Constituţie a modei mondiale. Site-ul „The Sartorialist", specializat în moda străzii, a început chiar să publice fotografii ale vagabonzilor americani, consideraţi exemple de „fashion icons".
Influenţele s-au văzut imediat: rochiile au început să capete găuri din ce în ce mai ciudate, blugii erau rupţi, încălţămintea părea purtată de o armată de soldaţi din al Doilea Război Mondial. Designerul Christian Lacroix a ajuns chiar la o concluzie surprinzătoare: „E îngrozitor că trebuie să o spun, dar, de cele mai multe ori, hainele atrăgătoare sunt purtate de către vagabonzi". Publicaţia „The Daily Cougar" scrie că acest stil reprezintă pe cineva care „arată ca un vagabond, dar este atrăgător în acelaşi timp". O bloggeriţă americană a descris trendul „Homeless Chic" (Vagabondul Chic) printr-o frază concludentă: „plăteşti pentru a arăta sărac".
În spatele podiumurilor de modă, „vagabonzii" cu stil îşi procură majoritatea outfiturilor din şifonierele părinţilor sau de pe rafturile cu haine vechi, uitate. „Mă uit la hainele din şifonier. Sunt un haos total. Îmi pun prima pereche de blugi. Mă împiedic în gaura din genunchi şi o măresc. Pun un tricou. E rupt pe margini. Am un pulover vechi de 20 de ani. A fost al tatei.
Eu am 50 de kilograme, el avea 80. Este cu trei numere mai mari. Mă încalţ cu teneşii Converse. Sunt uzaţi prin interior, iar ceea ce era albastru acum este alb cu irizaţii negre, de la o pată de motorină de pe asfalt. Sunt îmbrăcat bine. Sunt «homeless chic.»". Cam aşa ar suna dimineaţa unui adept al stilului vestimentar trashy, cunoscut de unii drept „stilul boschetar".
Scump sau ieftin?
Liliana Begu (22 de ani), din Ploieşti, spune că numărul hainelor creşte şi costurile, iar cele din materiale naturale îi golesc buzunarele. „Prefer să mă îmbrac mai lejer. De obicei mă duc prin mall, la magazinele mai puţin faimoase. Acolo reuşesc să găsesc blugii care-mi plac. Nu mi se par prea scumpi. O pereche de blugi 200 de lei e OK.
Mai mult ajung să te coste topurile, pentru că nu îmi pun un singur maiou sau o singură bluză. Îmi pun două maiouri de dimensiuni diferite, ele ajung la vreo 50 de lei. Apoi, hainele încerc să mi le iau din materiale naturale, organice, ca să mă simt mai bine în ele. Iar puloverele sau cardiganele ţesute manual trec de 250 de lei. Într-adevăr, le port mult timp, dar îmi şi iau des. Chiar dacă arăţi mai «trashy», asta nu înseamnă că trebuie să fii murdară", spune Liliana.
Miruna Dinu (27 de ani), din Bucureşti, nu crede că are un stil, dar îi plac hainele fără pretenţii şi care sunt lejere. Criticii modei hainelor rupte şi murdare spun că persoanele care adoptă acest stil cheltuiesc foarte mulţi bani. Profesorul Paula Mathieu, de la Universitatea din Boston, a studiat vestimentaţia acestora şi influenţa asupra lumii modei. Pentru ea, „Homeless Chic" nu poate exista fără sărăcia altora. „De ce să dai 400 de dolari pe un pulover cu o gaură în el, când l-ai putea fabrica singur?", spune Mathieu.
Cu toate acestea, Miruna nu este de acord cu această generalizare. „Nu trebuie să dai foarte mulţi bani, acesta e avantajul. Dacă am acasă două tricouri second- hand şi o pereche de blugi vechi, pot să le tai şi să mi le fac cum vreau, şi nu port ceva mai scump de 50 de lei pe mine. Nici încălţămintea nu e nouă. Am teneşi de patru ani pe care i-am picat, i-am murdărit şi cu care mă mândresc. Sunt parte din personalitatea mea", este de părere Miruna Dinu.
Suprapuneri de haine pentru un stil lejer
Consilierul de imagine Irina Markovits consideră că „putem vorbi doar despre un principiu vestimentar", în cazul acestui stil. „Acest curent presupune suprapunerea mai multor straturi de îmbrăcăminte, în mod similar - dar studiat - felului în care arată persoanele fără adăpost, vagabonzii. Cerşetorii îşi îmbracă toate hainele, pentru simplul motiv că nu au unde le depozita", consideră Markovits. Ca elemente caracteristice stilului „Homeless Chic" putem menţiona „tricouri cu mâneci lungi, jeanşi largi, hanorace, cămăşi largi cadrilate, cardiganuri tricotate, în măsuri mai mari decât obişnuit, şi fulare".
Irina Markovits crede că, pentru a păstra autenticitatea, îmbrăcămintea şi încălţămintea ar trebui să aibă o patină, să fie deteriorate, rupte, cu tivuri sau margini, chiar murdare sau pătate. Această autenticitate doreşte să transmită „societăţii că haina nu-l face face pe om sau «nu-mi pasă de mărci, nu sunt vanitos». Când ajunge kitsch? Atunci când este purtat din dorinţa de a imita o celebritate sau în situaţiile în care ţinutele sunt copiate fără ca mesajul social al modei să fie înţeles", încheie Irina Markovits.
"Acest curent presupune suprapunerea mai multor straturi de îmbrăcăminte, în mod similar - dar studiat - felului în care arată persoanele fără adăpost, vagabonzii.''
Irina Markovits consilier de imagine
O modă cu rădăcini vechi
Primele tendinţe au apărut în 1995, fiind promovate de modelul Kate Moss. În 2004, reperele modei americane au popularizat termenul de „boho chic", care aducea cu cel hippy. Fustele lungi, colorate şi asemănarea cu bohemienii, acei ţigani nomazi care băteau Europa cândva, erau mărcile acestui trend în materie de modă.
Se încarcă comentariile...
