Monica Ghiurco, prezentatoare TV: „Cozonacul de Crăciun era unic“
0
Pentru Monica Ghiurco, maramureşeancă de fel, amintirile copilăriei sunt sinonime cu tradiţia Sărbătorilor de iarnă.
După cei aproape zece ani petrecuţi în Departamentul de Ştiri al TVR, este greu să ţi-o imaginezi pe Monica Ghiurco în altă postură decât aceea sobră, de ştiristă. A fost o surpriză să aflăm că ia lecţii de canto şi că, în vremea studenţiei, la Cluj, a câştigat câteva premii la festivaluri muzicale. Căutătoare de adevăr, scormonitoare prin „umbrele trecutului", omul de televiziune Monica Ghiurco lucrează în prezent la seria de documentare „Moştenirea clandestină", primele trei episoade, difuzate la TVR1, urmând să fie editate pe DVD.
„Weekend Adevărul": Cum era copilul Monica Ghiurco?
Monica Ghiurco: Un copil studios. Am învăţat să citesc de la 4 ani şi jumătate şi n-am ratat nicio carte din biblioteca familiei... Eram un copil vesel, deşi prima mea învăţătoare spunea că parcă am mai fost o dată om mare, aşa mă comportam... Oricum, îmi plăcea foarte mult să ies iarna cu patinele pe strada din faţa blocului, să cos şi să croşetez (am învăţat la grădiniţă şi de la bunica), ai mei nu mă puteau îndepărta de televizor. Râdeam foarte mult, aveam adevărate accese de râs când, împreună cu fratele meu, ne jucam cu tata, încât mama venea în fugă să vadă ce am păţit de facem atâta gălăgie... Am avut o copilărie fericită. La şcoală ţin minte că mă cam plictiseam când ceilalţi copii abia învăţau literele, aşa că eu primeam deja din clasa întâi lecturi suplimentare, spre bucuria mea: nu lăsam cartea din mână până când nu o terminam de citit.
Te-ai născut în Maramureş, o zonă geografică în care tradiţia Sărbătorilor de iarnă este foarte respectată: cum era sărbătorit Crăciunul în familia ta?
În primul rând, pregătirea pentru Crăciun era foarte serioasă. Pe lângă postul care trebuia ţinut cu sfinţenie, curăţenia era aproape ritualică şi ne implicam cu toţii. Şi cozonacul de Crăciun era unic, nu semăna ca gust cu niciun alt preparat din restul anului. Urma drumul cu maşina la bunici - pentru că doar acolo era reunită toată familia - era un prilej de a recapitula întreg repertoriul de colinde. Şi aveam un repertoriu din trei judeţe: Maramureş, Cluj şi Sălaj. Îmi aduc aminte de iernile adevărate de atunci, cu nămeţi ca în poveşti, prin care cu greu înaintau colindătorii, grupuri-grupuri în toată noaptea de Crăciun, până dimineaţa... Iar apoi mersul la biserica din sat, unde toată suflarea colinda atât de frumos... Cele mai frumoase Crăciunuri au fost în copilărie: umblam şi eu cu straiţa la colindă, primeam colaci, mere, nuci, bani...
La emisiunea „O dată-n viaţă“ a îmbrăcat costumul drag, maramureşean Foto: TVR
S-a schimbat ceva? Cum e un Crăciun la Bucureşti?
S-au schimbat extrem de multe. Am crescut, am plecat de-acasă, dar încerc să refac atât cât se mai poate din atmosfera Crăciunului de atunci... De multe ori în ultimii ani am fost de serviciu la ştiri în zilele de Sărbători şi atunci veneau ai mei la mine, ca să fim împreună. Mama aducea de toate, inclusiv sarmalele tradiţionale fără de care nu prea se simte că e sărbătoare.... Bucureştiul are alt farmec de Crăciun, dar lumea nu participă împreună la sărbătoare, a devenit mai degrabă o goană după cumpărături şi asta e păcat... Soţul meu e la fel de ocupat, ba chiar mai ocupat decât mine. Aşa că de câte ori putem, fugim acasă de Crăciun, să ne vedem neamurile, să colindăm locurile dragi. Amândoi suntem tradiţionalişti, ne place mai mult acolo unde se păstrează vechile obiceuri de Crăciun, iar Maramureşul e un astfel de loc binecuvântat.
Unde vei petrece anul acesta?
Ca de obicei acasă, cu familia, în Maramureş.
"Eu şi soţul meu suntem tradiţionalişti, ne place mai mult acolo unde se păstrează vechile obiceuri de Crăciun, iar Maramureşul e un astfel de loc binecuvântat.''
"Cele mai frumoase Sărbători de Crăciun au fost în copilărie: umblam şi eu cu straiţa la colindă, primeam colaci, mere, nuci, bani.''
Premiată la un festival de muzică
Mergeai cu colindul în copilărie?
Sigur că da, nu lipseam de la colindă şi ştiu că aveam o straiţă (străicioară) frumos cusută cu motiv naţional şi cu panglică tricoloră. Mergeam de-a lungul satului cu ceilalţi copii de-o seamă cu mine, mă însoţea bunicul când eram micuţă de tot şi îmi căra el straiţa plină şi grea... Când am mai crescut mă duceam singură cu ceata de vârsta mea. Şi ţin minte că eram printre puţinii care ştiam versurile şi cântam corect, fără să mă încurc, cum făceau alţii... Era distracţie mare, noi copiii mergeam la colindă în seara de Ajun, începeam imediat după amiază, iar pe la 9 seara eram deja acasă, aşteptam grupurile mari de colindători. Îmi amintesc când l-am colindat pe popa din satul bunicilor care auzise că ştiu deja citi, deşi nu aveam decât vreo 5 anişori, i-am citit dintr-un ziar ca să mă creadă...
În copilărie, căutând „comori“ în cutia cu bijuterii a mamei Foto: Arhiva personală
La sfârşit de an, timpul parcă se comprimă şi devenim mai agitaţi. Nu crezi că această agitaţie „de supermarket" întinează puritatea Crăciunului?
Cu siguranţă, în goana asta nebună pe la supermarketuri pierdem din vedere esenţialul, adevăratul spirit al Crăciunului pe care nicio campanie de marketing nu îl poate substitui... Acela din copilărie, când Crăciunul era sărbătoarea familiei, când nu cadourile erau esenţiale, ci faptul că toată lumea era bucuroasă pentru că eram împreună, mici şi mari.... Acum suntem stresaţi şi fugim parcă în toate direcţiile, de fapt fără direcţie! Ar trebui să ne regăsim liniştea interioară şi să trăim sărbătorile cu mai puţină bogăţie materială şi cu mai multă iubire unii pentru ceilalţi. Crăciunul înseamnă înainte de toate bucurie autentică! Şi adevărata bucurie nu se cumpără, aşa că nu o vom găsi prin magazine, să nu ne facem iluzii!
Am citit într-un ziar că iei lecţii de canto. De unde această pasiune?
E pasiune veche... Încă de mică am cântat la chitară, aveam spectacole de sfârşit de an în săli pline, apoi am crescut şi n-am mai avut timp de muzică... În studenţie am reluat spectacolele, am luat chiar un premiu la un festival studenţesc de muzică uşoară, apoi am început munca în presă şi iar am lăsat de-o parte cântatul.... Se pare că revine periodic în viaţa mea plăcerea de a cânta şi, mai mult, am devenit impresarul pro bono al unui tânăr talent din Piteşti, Iulian Selea, în vârstă de 12 ani, pe care vreau să-l sprijin să ajungă o mare vedetă pentru că merită. Iar cu o profesoară de canto ca Diana Matei, lecţiile sunt extrem de utile şi de frumoase. De ce abia acum? Pentru că am din nou un răgaz pe care simt nevoia să-l fructific şi pentru că am cunoscut oameni valoroşi de la care am ce învăţa.
Primul cadou de la Moş: un alfabetar
Când a venit prima dată Moşul la copilul Monica Ghiurco?
De când mă ştiu... nu a lipsit niciodată, pentru că am fost cuminte! Nu mai ştiu exact ce mi-a adus, dar nici nu contează, important e că a venit de fiecare dată! Cred că primul dar concret pe care mi-l aduc aminte este un alfabetar, un joc cu multe litere de carton micuţe şi nişte tăbliţe pe care se formau cuvinte... la început din joacă, apoi cu ajutorul unei cărţi cu ghicitori pe care le ştiam pe de rost, am învăţat singură să citesc prin analogie cu cuvintele pe care le ştiam din carte. Iar într-o seară, tata a observat cu surprindere că parcurg cuvintele de pe ecran mişcând din buze, silabisind... Citeam! A fost o surpriză grozavă pentru ai mei. În scurt timp la grădiniţă educatoarea mă punea să le citesc copiilor din cărţi cu poveşti, stăteam pe un scăunel şi toţi copiii se aşezau pe covor în jurul meu şi câteva ore erau numai ochi şi urechi...
Soţul înţelege programul tău care nu respectă un orar fix, de om de televiziune?
Desigur, dar încercăm să ne facem un program împreună cât mai bine conceput, astfel încât să putem fi cât mai mult timp acasă cu ai noştri. Anul trecut am avut primele Sărbători libere, şi Crăciunul, şi Revelionul, după aproape 10 de ani de muncă aproape non-stop la ştiri.
Una din două
- Şampanie sau vin? Şampanie.
- Mare sau munte? Munte.
- Film sau teatru? Film.
- Cafea sau ceai? Cafea.
- Jogging sau aerobic? Aerobic.
- Apă plată sau suc de natural de fructe? Apă plată.
- Taior sau rochie? Taior.
- Geantă sport sau poşetă? Poşetă.
- Bumbac sau mătase? Mătase.
- Dantelă sau catifea? Dantelă.
- Samsung Galaxy sau iPhone? Samsung Galaxy.
- Maramureş sau Bucureşti? Maramureş.
- Tradiţional sau modern? Tradiţional.
- Zăpadă sau ploaie? Zăpadă.
CV
- A fost asistent universitar la Babeş-Bolyai
- Numele: Monica Simona Ghiurco
- Data şi locul naşterii: 30 noiembrie 1973, Dej.
- A copilărit în Baia Mare
- Starea civilă: Căsătorită
- Studiile şi cariera:
- A absolvit Ştiinţe Economice la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Studentă fiind, a colaborat cu Radio Contact Cluj-Napoca.
- După doi ani în care a fost reporter, redactor, realizator şi prezentator la postul TV Cinemar Cluj-Napoca, a început să lucreze la Antena 1 Cluj.
- A profesat la catedră, ca asistent universitar în cadrul Departamentului de Relaţii Economice Internaţionale de la Facultatea de Ştiinţe Economice, Universitatea Babeş-Bolyai.
- În urma unui concurs, a venit la Bucureşti, la Antena 1, unde a fost editor, prezentator de ştiri şi redactor.
- Din 2002, a devenit redactor-prezentator la ştiri, la TVR. Cea mai longevivă emisiune a sa, „Agenda politică", a fost difuzată şapte ani.
- Realizează emisiunea „Curier TV", difuzată la TVR1, şi seria de documentare „Moştenirea clandestină".
Se încarcă comentariile...
