Dacă eşti un împătimit al călătoriilor, o vizită în Irlanda nu trebuie să-ţi lipsească de pe agendă. Iar dacă eşti dispus să accepţi câteva reprize de ploaie chiar şi atunci când ţi-e lumea mai dragă, atunci nu există niciun motiv real să nu te urci într-un avion spre Dublin. Mai ales că acum, posibilităţile de a ajunge în capitala Irlandei sunt destule şi la preţuri mai mult decât decente.

Dublinul e un oraş cu aproape două milioane de locuitori, foarte întins şi care acoperă inclusiv zone de plajă. Totul e verde, din pricina frecvenţei ploilor, şi pare proaspăt. Cea mai bună perioadă de vizitat este între lunile mai şi septembrie, când reprizele de ploaie alternează cu soarele. Deşi vara poate ploua zilnic, după orice răpăială care îţi de impresia că va distruge toată călătoria, apare soarele şi, în maximum o oră, totul e uscat. Apoi, iar plouă şi tot aşa.

Pentru mulţi, vremea nu mai e un impediment în calea unui city-break sau chiar a unei vacanţe în Irlanda. Numărul de turişti creşte de la an la an, iar anul trecut s-a ridicat la câteva milioane bune. Cei mai mulţi sunt americani, care se consideră a avea legături de sânge cu Irlanda şi vin aici să-şi descopere originile. New York sau Chicago sunt recunoscute pentru enclavele irlandeze dincolo de Ocean, şi acest fapt a stat la baza asaltului turistic american în Irlanda.



Europeni, nu britanici

Ce trebuie ştiut despre Irlanda? În primul rând, că Irlanda nu e Anglia şi nici Marea Britanie. E o ţară independentă şi faci o mare greşeală dacă îi vei spune unui irlandez că e englez. Între cele două naţiuni există destui spini, crescuţi din dorinţa britanicilor de a pune mâna pe Irlanda, eşuată însă. Britanicii au pus totuşi mâna pe Irlanda de Nord. Chiar dacă se circulă tot pe stânga, irlandezii folosesc euro, nu lire sterline, au kilometri, nu mile, şi se consideră europeni. Mândria lor şi naţionalismul dus adesea la extrem sunt trăsături ale unui popor altfel vesel, cu mult chef de viaţă, cu puţine prejudecăţi şi cu oameni dispuşi oricând să bea patru beri în loc de una.

În Dublin e un clişeu să vezi irlandezi clătinându-se de la băutură chiar şi în miezul zilei, sau cerşetori prăbuşiţi pe trotuare cu un pahar în faţă, care cer bani tot pentru băutură. Măcar sunt sinceri, nu ca ai noştri, care merg în cârje dar pot oricând să alerge în caz de nevoie.

Kilometrul zero al Dublinului este aşa-numita zonă Temple Bar. O zonă în care sunt puburi unul lângă altul. Vorbim despre sute de puburi, nu de câteva. Străzi întregi străjuite de localuri care ,cel puţin în weekend, vibrează până la orele dimineţii. Atmosfera în puburile irlandeze este inegalabilă. Toată lumea bea cot la cot, fie că se cunoaşte, fie că nu. Temple Bar are şi o zonă pietonală cu multe magazine, biserici, dar şi un mall. Nu e un perimetru foarte mic, dar e pitoresc şi animat de cântăreţi stradali. Cultura străzii este extrem de puternică în Irlanda, iar muzica – un mod de viaţă, capabil să descreţească orice frunte. În apropiere se află şi cel mai mare parc urban din Europa, loc obişnuit pentru localnici pentru a face jogging sau a-şi plimba copiii. Parcul este îngrijit la superlativ, are lacuri, peluze, copaci, flori, iar noaptea se închide, ca să nu fie tentat vreun petrecăreţ să adoarmă pe gazon sau pe bănci.

Patria berii Guiness

În topul atracţiilor turistice din Dublin se află cele două distilerii: Guinness şi Jameson. Prima e de bere şi e socotită cel mai vizitat loc din Dublin, a doua e de whisky. Nu sunt foarte departe una de alta şi sunt accesibile din Temple Bar pe jos ori cu autobuzul. Reţeaua de transport din Dublin, acoperită de autobuze supraetajate şi de două linii de tramvai, plus un tren urban care merge pe coastă (metrou nu există) este foarte dezvoltată şi împânzeşte tot oraşul. Există cartele tip abonament sau se plăteşte direct la şofer tariful în funcţie de destinaţie. Este recomandat să aveţi monezi şi cât mai aproape de valoarea tichetului, pentru că şoferii strâmbă din nas atunci când trebuie să dea rest chiar şi la 50 de euro.

Guinness Storehouse e chiar fabrica unde se face faimoasa bere neagră irlandeză cu acelaşi nume, vestită în toată lumea. Se pot salva doi euro în cazul în care biletele se cumpără online şi alţi doi euro dacă vizita e programată până în prânz. Altfel, la intrare preţul de acces este de 20 de euro. În banii aceştia se poate afla istoria berii şi întregul proces de fabricaţie, derulat şi împărţit pe cinci nivele. La final, la ultimul etaj se află barul Gravity, care oferă o imagine panoramică a întregului oraş. Din partea casei, la final, fiecare vizitator care are mai mult de 18 ani primeşte un pint de bere, adică un pahar de 0,568 de litri. Turul îşi merită toţi banii. Distileria Old Jameson dezvăluie istoria whiskyului irlandez şi oferă, de asemenea, posibilitatea degustării acestuia (preţ de intrare – 18 euro). În apropiere de Old Jameson se află şi închisoarea Kilmainham, loc în care în 1916 au fost executaţi liderii luptei irlandezilor împotriva englezilor. Un tur al închisorii durează o oră şi jumătate şi costă 6 euro.



Un alt obiectiv turistic considerat must -see este catedrala St. Patrick, aflată tot în vecinătatea Temple Bar. E o catedrală imensă, construită în 1192, în care se spune că St. Patrick şi-ar fi botezat enoriaşii la creştinism. Dublinul este plin de biserici, muzee, biblioteci şi clădiri istorice, bine conservate, care îţi creează impresia unei vizite în trecut. Interesant e că multe dintre clădiri au uşile vopsite în culori stridente – galben, roşu, portocaliu, iar explicaţia populară este că irlandezii beau atât de mult, încât pentru a-şi recunoaşte locuinţa şi a nu intra la altul în casă, au fost nevoiţi să recurgă la acest procedeu.

Plaje în zona de nord a oraşului



Istoria e doar o parte a capitalei Irlandei, apreciată de unii, neglijată de alţii. Noul val de turişti vine la Dublin în primul rând pentru viaţa de noapte. Pentru baruri şi cluburi, pentru muzica şi mâncarea irlandeză. Forţată de acest aspect, municipalitatea a decis modernizarea câtorva artere din centru, dar şi construirea unui cartier aşa-zis american, cu multe clădiri elegante şi din sticlă, cu terase aşezate pe malul râului Liffey, care se varsă în Marea Irlandei. Chiar dacă Irlanda este o ţară cu o vreme capricioasă, în care e greu de imaginat viaţa în şort şi şlapi, Dublinul nu duce lipsă de plaje. Sunt numeroase, în special în zona de nord a oraşului, iar vara devin loc de refugiu pentru localnici. La 25 de grade afară, irlandezii spun că se sufocă de căldură, iar unii dintre ei îşi iau liber de la muncă şi fug la plajă. Irlandezii sunt mari iubitori de sport. Iubitori şi practicanţi. Parcurile gem de oameni care fac jogging, iar evenimentele sportive strâng zeci de mii de oameni în tribune. Sportul numărul unu al irlandezilor este fotbalul galic, o combinaţie între fotbal şi rugbi, urmat de hurling, un fel de hochei pe iarbă, combinat cu handbal. Cele două sporturi strâng cam 70% din audienţa consumatorilor şi cel mai mare stadion din Dublin, Croke Park (82.000 de locuri) le este destinat lor. Abia pe locul trei vine fotbalul, iar pe patru rugbiul. La rugbi însă, irlandezii sunt cei mai performanţi, ocupând locul 4 în lume, conform clasamentului de la finalul anului 2016. Cursele de cai şi crichetul sunt şi ele în topul sporturilor. 

Spectacol de St. Patrick Day

17 martie este data la care irlandezii celebrează St. Patrick Day, sărbătoarea lor naţională, prilej cu care, timp de cinci zile, se desfăşoară un festival cu parade şi multe manifestări culturale. Sunt zile în care se petrece continuu, sărbătoarea fiind socotită foarte populară în toată lumea. Simbolul Irlandei este trifoiul cu trei foi, numit shamrock. Se spune că Sf. Patrick a folosit un trifoi pentru a explica oamenilor conceptul de Sfânta Treime – Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Simplitatea acestei explicaţii i-a convins pe sceptici, iar din acea zi, trifoiul a fost venerat în toată Irlanda. Un trifoi cu patru foi a fost întotdeauna considerat un simbol de noroc. Toate magazinele de suvenire sunt pline de chestii care semnifică trifoiul.

Cea mai căutată bere

Irlandezii sunt nu doar mari amatori de băutură, ci şi de mâncare. Hotelurile scumpe oferă un mic dejun cu meniu de nuntă: cu bacon, cotlete, fasole, omlete, ouă, fructe, legume, cereale, sucuri naturale etc., care îţi poate ţine de foame toată ziua. Peştele şi fructele de mare fac parte din bucătăria irlandeză, gătindu-se mult cod, somon şi creveţi. Vita irlandeză este, de asemenea, foarte apreciată. Două feluri tradiţionale, care se găsesc doar la restaurantele cu specific irlandez, sunt irish stew (tocăniţă de legume şi miel), beef & Guinness Pie (plăcintă din carne de vită şi legume călite în bere Guinness). Evident, cea mai căutată bere este Guinnessul, un pint în oraş costând între 5 şi 9 euro.

Bine de ştiut

Blue Air şi Ryanair zboară direct la Dublin, având curse în mai multe zile ale săptămânii. De la aeroport sunt două linii expres care merg în oraş (6 euro biletul) şi un autobuz obişnuit, care opreşte, însă, în vreo 20 de staţii.

Dublin este un oraş foarte dezvoltat din punct de vedere turistic. Are numeroase centre de informare şi e semnalizat corespunzător, astfel încât e practic imposibil să te rătăceşti în el. De asemenea, din oraş, se organizează tot felul de excursii în zone cu peisaje absolut superbe.

Preţurile pentru cazare în oraş sunt foarte marui, întrucât cererea este în permanentă creştere. Rar poţi găsi cameră sub 100 de euro, dar foarte la modă sunt acum hostelurile, cu preţuri mici şi condiţii decente.

Lanţul de magazine Carrolls este renumit pentru diversitatea suvenirelor pe care le comercializează.

Spar şi Tesco sunt supermarketuri de unde se poate mânca la preţuri egale cu cele din România.

Până la 12.30 ziua şi după 12 noaptea, magazinele nu vând alcool, acesta fiind disponibil doar în puburi.

La mai puţin de 60 de kilometri de oraş se află un outlet imens, Kildare Village, cu numeroase magazine care oferă discounturi în tot timpul anului.

Dublin Pass este un card care oferă acces la multe atracţii turistice, al cărui preţ pleacă de la 52 de euro.

Oraşul este recunoscut şi pentru traficul şi consumul de droguri, dar cel puţin aparent, acest aspect nu deranjează pe nimeni.

Din Dublin se ajunge uşor şi în Belfast, capitala Irlandei de Nord, un oraş care poate fi vizitat într-o zi. Cu autobuzul faci două ore şi jumătate (27 de euro dus-întors). Trenul e ceva mai scump, dar ajunge mai repede.