Poveşti de groază promovate de sovietici pentru a creşte ostilitatea faţă de occidentali

Minciuna şi frica au fost două instrumente ale conducerii sovietice pentru a-şi asigura controlul asupra populaţiei, iar combinate între ele au dat naştere unor legende înfricoşătoare faţă de străini.

Stăpânirea sovietică s-a bazat mult pe propagandă şi dezinformare pentru a se legitima în faţa populaţiei, iar două dintre instrumentele preferate ale acestor acţiuni manipulatoare au fost perpetuarea minciunii şi a fricii, în special faţă de străini. În această ordine de idei, mai multe zvonuri au fost lansate intenţionat în spaţiul public, evoluând până la legende cu adevărat înfricoşătoare. Inamicii erau căutaţi peste tot, inclusiv în gume de mestecat, sau inventaţi, în funcţie de interesul Partidului Unic, iar zvonurile şi poveştile de groază despre ei se răspândeau fără nicio oprelişte. Culegătoarele de folclor Aleksandra Arhipova şi Anna Kirziuk prezintă o serie de exemple elocvente în acest sens în cartea lor „Lucrurile periculoase din legendele urbane”, după cum remarcă portalul Russia Beyond.

Mao Zedong întors din morţi

După demitizarea lui Iosif Visarionovici Stalin, un proces lansat de către Nikita Hruşciov în februarie 1956, relaţiile dintre Uniunea Sovietică şi China au intrat pe un teren alunecos. Cele două ţări au devenit rivale în interiorul blocului comunist, manifestându-şi ostilitatea în diferite feluri, inclusiv prin ciocniri la frontieră şi campanii de manipulare. Propaganda legată de „ameninţarea chineză” a ajuns la apogeu printr-o poveste absolut incredibilă despre Mao Zedong transmisă cu mult patos la sfârşitul deceniului 1960-1970.

Conform legendei, o femeie a cumpărat un covor chinezesc şi l-a agăţat pe un perete din camera ei. În timpul nopţii, fiul ei, care dormea în camera alăturată, a auzit un ţipăt înfricoşător şi a chemat poliţia. Ajunşi la faţa locului, poliţiştii au găsit-o pe femeie fără suflare, cu o expresie de groază pe faţă. Unuia dintre ei i-a venit ideea să stingă lumină. Atunci, în plin întuneric, toată lumea a asistat la apariţia unei imagini înspăimântătoare pe covor, cu Mao Zedong stând întins într-un sicriu, având mâinile încrucişate pe piept şi ţinând o lumânare aprinsă între degete. Autorii legendei au intenţionat să sugereze astfel că vecinii chinezi ar fi brodat portretul liderului lor cu fire forforescente pe covoare vândute sovieticilor în semn de omagiu şi pentru a-i face pe aceştia din urmă să moară de frică.

Americanii şi armele biologice

După cel de-al Doilea Război Mondial, gândacul de Colorado ameninţa recoltele de cartofi din Uniunea Sovietică. Neputincios în faţa acestei insecte distrugătoare, Ministerul sovietic al Agriculturii ridică la rang de duşman, „un colaborator” al americanilor pentru a sabota URSS. Legenda a fost transmisă pe toate canalele, inclusiv prin publicaţii de specialitate şi prin intermediul direcţiilor de învăţământ, care trimiteau elevii pe câmpuri pentru a strânge „gândacul inamic” şi a identifica bulbii otrăviţi.

O altă legendă din această categorie este legată de căpuşe, care ar fi fost lansate de americani în deceniul 1970-1980 deasupra căii ferate Baikal-Amur în scopul de a împiedica construcţia ei.

Aparatele de spionaj care dezbracă oamenii

Deşi filmele cu James Bond nu au fost difuzate în Uniunea Sovietică, zvonurile despre incredibilele aparate de spionaj ale capitaliştilor au ajuns la urechile cetăţenilor sovietici, iar unii dintre ele le-au crezut. Legendele despre tehnologiile occidentale „capabile de orice” erau terifiante. Unele dintre ele  se refereau, într-un fel sau altul, la stripteaseul virtual. De exemplu, sovieticii erau informaţi că japonezii inventaseră ochelarii prin care oamenii puteau fi văzuţi fără haine pe ei. O altă poveste încerca să ţină lumea la distanţă de turiştii străini, care cică fotografiau femeile sovietice la plajă cu nişte aparate speciale care permiteau dispariţia costumului de baie în momentul developării filmului, iar pozele nud erau folosite apoi pentru compromiterea URSS.

Gumele de mestecat şi bomboanele otrăvite

În general, Uniunea Sovietică era un teritoriu interzis occidentalilor. Cu toate acestea, teama de o „invazie” a fost întreţinută în permanenţă, inclusiv cu poveşti având ca temă „cadourile periculoase”. Se inducea ideea că străinii ofereau copiilor bomboane otrăvite (o legendă rostogolită pornind de la cazul unui suedez care a dat unui copil o ciocolată cu lichior amar) şi diferite jucării capcană. O aură de pericol a fost construită mai ales în jurul gumelor de mestecat, deşi toţi copiii din Uniunea Sovietică visau la ele. Oamenii au fost convinşi să creadă că străinii puneau în ele micro-ace otrăvite sau sticlă zdrobită.

Periculoşii medici evrei

La începutul deceniului 1950-1960, acţiuni în justiţie au fost intentate împotriva unor medici care chipurile intenţionau să curme vieţile unor şefi de partid, chiar şi a liderului lor Stalin. Aceste acţiuni pretindeau că scot la iveală un „complot al halatelor albe”, mai exact o conspiraţie evreiască.

Zvonurile erau pe măsura poveştilor despre complot, referindu-se la medici evrei conspiraţionişti arestaţi peste tot şi care afirmau cu insistenţă în cursul interogatoriilor că alte mii sunt pregătiţi să le ia locul. Iar aceşti medici erau prezentaţi ca fiind cei mai răi oameni din lume, atribuindu-li-se, între altele, acuzaţii precum că injectau cancer şi tuberculoză copiilor prin intermediul unor vaccinuri făcute la şcoală sau că distribuiau medicamente cu plumb şi fier.