Documente secrete dezvăluie cum a ajuns fiul lui Stalin în mâinile germanilor

Timp de mai multe decenii de la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, ultimii ani de viaţă ai lui Djhugaşvili, primul fiu al dictatorului rus Joseph Djugaşvili, cunoscut sub numele de Stalin, au rămas un mister. Fiul conducătorului rus a căzut în mâinile germanilor în vara lui 1941, însă tatăl său a refuzat cu hotărâre eliberarea lui printr-un schimb de prizonieri. Dar fost într-adevăr sfârşitul lui cum ni-l descrie istoria?

Documentele în care sunt cosemnaţi ultimii ani ai lui Djhugaşvili au fost descoperite abia în 1968, în arhivele Departamentului de Stat de la Washington. Conform acestora, fiul lui Stalin a suferit o psihoză în timp ce era în închisoare, iar moartea sa a fost echivalată cu o sinucidere.

Însă întrebarea care a apărut pe buzele multora era alta. A fost într-adevăr Djhugaşvili capturat de germani în 1941 sau s-a predat de bunăvoie? Ştia tatăl lui de ceea ce s-a întâmplat şi tocmai de aceea a refuzat să-i ofere şi cel mai mic ajutor?

Începând cu 1940, jurământul militarilor Armatei Roşii proclama cu fermitate: „Predarea către inamic este un act de trădare.” Aceasta a fost expresia care a hotărât soarta a zeci de mii de cetăţeni sovietici. Mulţi dintre cei care s-au întors în siguranţă din Germania au fost arestaţi după sfârşitul războiului şi executaţi în propriile locuinţe sau închişi pentru zeci de ani.

Deşi ruşii au aflat despre capturarea lui Djugaşvili decât după o lună de la debutul războiului, fiul lui Stalin era considerat un trădător în ţara sa.

Documentele care puteau face lumină au fost făcute publice în timpul perioadei de restructurare începută de Mihail Gorbaciov. O colecţie de 389 de pagini descriu povestea unui tânăr care a stat mereu în umbra grea a tatălui său şi care s-a încheiat la 35 de ani şi la care a avut acces jurnaliştii publicaţiei germane „Spiegel”.

Iakov Djhugaşvili a crescut mai mult fără părinţi. Mama a murit când avea opt luni, iar tatăl nu i-a acordat prea multă atenţie. Fiul a declarat despre tatăl său că a fost un „revoluţionar profesionist”. Iakov nu a putut face faţă foarte bine presiunii exercitate de puternicul şi severul său tată.

La scurt timp după absolvirea liceului, tânărul s-a mutat împreună cu o iubită, ceea ce a atras furia nemiloasă a părintelui său. Scandalul a fost atât de mare, încât băiatul a avut o tentativă de sinucidere: a încercat să se împuşte în inimă, însă a ratat şi a fost spitalizat pentru trei luni.

La acea vreme Stalin îi scria soţiei sale: „Spune-i lui Iaşa (porecla lui Iakov) că sunt de părere că s-a comportat precum un criminal, asemenea cuiva faţă de care eu nu mai am nicio legătură... Lasă-l să trăiască unde vrea şi cu cine vrea. J. Stalin.”

Deşi relaţia tată-fiu nu a fost complet ruptă, Stalin nu a fost deloc mulţumit de comportamentul fiului său. În 1935, tânărul adult s-a alăturat academiei de artilerie a Armatei Roşii, devenind ofiţer.

„Nu înţeleg de ce Iaşa a vrut să devină ofiţer”, povestea sora lui, Svetlana, într-o scrisoare. „Era o persoană profund împăciuitoare. Era modest, simplu şi silitor.”

Războiul l-a luat prin surprindere pe el şi pe superiorii său. Regimentul său a fost mobilizat şi s-a îndreptat spre vest, în direcţia Minskului, chiar înspre duşman. Nu şi-a putut întâlni tatăl înainte de a pleca, însă i-a telefonat. „Du-te şi luptă”, i-a ordonat Stalin.

Însă acea luptă din vara lui 1941 a însemnat o armată aruncată în haos, soldaţii nepregătiţi puşi în faţa inamicilor. În primele trei săptămâni, au fost capturaţi şi ucişi 1,3 milioane de soldaţi ai Armatei Roşii. De asemenea, regimentul lui Iakov se îndrepta spre propria nimicire.

Într-o notă adresată şefului diviziei militare, ofiţerul comandant care se afla în fruntea regimentului lui Iakov, a scris despre bărbat că a fost „deosebit de curajos” şi l-a inclus printre alţi 50 de soldaţi propuşi pentru o medalie.

Dimineaţa zilei de 15 iulie a însemnat iadul dezlănţuit pentru Djhugaşvili şi oamenii săi. Germanii i-au atacat cu o forţă zdrobitoare, iar fiul dictatorului rus a dispărut. Pe 26 iulie, Stalin a primit o scrisoare care îl înştiinţa cu privire la dispariţia fiului său, ceea ce avea să devină o problemă presantă.

Au fost organizate mai multe campanii de căutare, însă la 25 iulie, ultimul grup de ofiţei ai serviciilor secrete trimis pentru a-l găsi a revenit fără fiul dictatorului. Iakov era deja în mâinile germanilor.

Primul interogatoriu al lui Djhugaşvili a avut loc în 18 iulie. Deşi fiul lui Stalin s-a afişat mândru şi a apărat sistemul politic al ţării sale atunci când era acasă, nu a ezitat să îşi arate dezamăgirea faţă de armata sovietică, al cărei comandant-şef era tatăl său, atunci când s-a aflat în faţa germanilor.

Stalin a crezut mult timp că Iakov s-a predat în mod voluntar germanilor, fiind influenţat de soţia lui care era evreică. În iarna anului 1943, germanii i-au propus un schimb dictatorului rus: câţiva deţinuţi germani pentru liberarea fiului său.”Nu voi negocia cu ei”, îi scria Stalin fiicei sale, Svetlana.

Cu toate acestea, mulţi ruşi cred şi astăzi că Iakov nu s-a aflat vreodată în captivitate la germani. Unii sunt de părere că a zburat înspre Italia, Statele Unite sau Canada, în timp ce o altă parte dintre ruşi bănuiesc o fugă în Irak şi că s-a căsătorit cu o membră a familiei lui Saddam Hussein.

Motivul care a dat naştere tuturor aceste speculaţii referitoare la moartea sa are legătură cu ultimele rămăşiţe pământeşti. Urna în care era păstrată cenuşa s-a aflat ultima oară în Germania, de unde a dispărut în mod misterios. Şi, odată cu ea, s-au pierdut şi ultimele urme ale lui Iakov Djhugaşvili.