INTERVIU Constantin Tampiza, fost director al Lukoil: „Rusia nu are cu ce să şantajeze România”

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Constantin Tampiza FOTO Marian Iliescu
Constantin Tampiza FOTO Marian Iliescu

Într-o perioadă în care se vorbeşte din ce în ce mai răspicat despre „pericolul rusesc”, „Adevărul” vă prezintă punctul de vedere al unui om care a lucrat la vârful uneia dintre cele mai mari companii private din Rusia.

Constantin Tampiza (66 de ani) a fost, vreme de zece ani (2003-2013), directorul general al “Lukoil România”, filiala autohtonă a celei mai mari companii ruseşti din industria petrolului. Toată biografia sa este legată de spaţiul ex-sovietic: a fost şcolit în Uniunea Sovietică, a fost vicepreşedintele Sovietului orăşenesc Chişinău, ministru al Economiei în guvernele Druc şi Muravschi (1990-1992) şi i-a cunoscut personal pe Mihail Gorbaciov şi Boris Elţin. “Eu când am venit la Guvern, în 1990, gândeam ruseşte şi traduceam în româneşte. Aşa am fost educat, spaţiul meu economic a fost Moscova”, mărturiseşte Constantin Tampiza, care în 2004 şi-a obţinut şi cetăţenie română.

De un an şi jumătate, Tampiza s-a retras acasă, în Republica Moldova, unde şi-a cumpărat 400 de hectare de teren, s-a apucat de agricultură şi încearcă să-şi exporte producţia în ţările din Vest. Un om care toată viaţă a privit către Moscova simte acum că viitorul e în altă parte.

Constantin Tampiza a acceptat să vorbească pentru “Adevărul” despre cauzele acestei schimbări, despre luptele geopolitice din zonă, despre  evenimentele din Ucraina şi despre rolul pe care l-ar avea marile companii ruseşti din România în cazul unui conflict între NATO şi Federaţia Rusă.

„Adevărul”: Se simte vreo schimbare în Republica Moldova după acordul de asociere cu Uniunea Europeană, semnat în această vară?

Constantin Tampiza: Moldova a fost foarte jos din punct de vedere al dezvoltării, dar faţă de cum era în anii 90 acum avansează, face progrese importante. Mai ales că au început să apară tot felul de ajutoare şi investiţii din partea guvernului american, din partea Germaniei, din partea altor ţări europene.

Cum vin aceste ajutoare?
Trebuie să înţelegem un lucru: în acest spaţiu se duce o luptă geopolitică destul de dură şi Vestul a pus pe ordinea de zi atragerea unor ţări din spaţul fostei Uniuni Sovietice. S-a încercat cu Ucraina, cu Georgia, cu Armenia. Se încearcă şi cu Republica Moldova. Eu cred că Moldova e ţara cu cele mai mici riscuri în care se poate investi pentru a demonstra că un stat din fostul CSI poate deveni o ţară europeană. Şi cred că asta e prima miză a Occidentului. Foarte multe s-au schimbat în Moldova, vin foarte mulţi experţi din Occident, din America, care sunt nişte instructori pentru performanţă. E un proces care a existat şi în România până la aderare.

România şi Republica Moldova au o importanţă strategică de necontestat. Noi suntem piesele unei lupte geopolitice foarte dure

Rusia se arată tot mai deranjată de apariţia Occidentului în această zonă.
Ruşii încearcă şi ei să promoveze Uniunea Vamală de Est şi chiar discutam recent cu nişte colegi de-ai mei: „Băi, de câte ori ai fost în Est în ultimii zece ani?”. „N-am prea fost”. „Dar în Europa?”. „De peste zece ori”. Călătorim în Vest, copii sunt la şcoli în Vest, înseamnă că noi recunoaştem că nivelul lor de învăţământ e mai performant, ne ducem în vacanţă pentru că vedem o lume mai civilizată, cu un comportament adecvat. Iată de ce tind toţi către Vest. Însă la bază este o luptă geopolitică între spaţiul controlat de ruşi şi spaţiul controlat de America şi Uniunea Europeană.

Asta înseamnă că Occidentul, ca şi Rusia, urmăreşte şi anumite interese prin prezenţa în Republica Moldova.
Sigur, şi ar fi o greşeală mare să nu te foloseşti de acest interes geopolitic. Ce se petrece acum la nivelul infrastructurii în Republica Moldova este în mare măsura meritul Occidentului.

De ce credeţi că America şi Europa de Vest sunt atât de interesate de Republica Moldova?
Pentru a demonstra că o ţară care a fost în spaţiul ex-sovietic, prin acceptarea standardelor europene, poate progresa mai accelerat şi mai competitiv decât dacă ar rămâne în sfera Estului. E o pildă şi pe baza acestui exemplu ei îşi promovează mai departe politica şi se pot extinde. Balcanii au fost dintotdeauna o zonă importantă din punct de vedere geopolitic.

Ce părere aveţi de evenimentele din Ucraina? (n.r. – interviul a avut loc înainte de prăbuşirea avionului Malaysia Airlines)
Aceeaşi luptă geopolitică. Când Ucraina a fost aproape să încheie acordul de asociere, Rusia a început cu şantajul energetic şi a terminat cu şantajul de dezvoltare a industriei. Industria e mai dezvoltată în estul Ucrainei, unde etnia rusă e foarte numeroasă. Când a început şantajul, s-au ridicat oligarhii din această parte a Ucrainei şi l-au şantajat la rândul lor pe Ianukovici. Ruşii se folosesc de orice în jocurile geopolitice, în principal de relaţiile economice.

Se vorbeşte de pericolul unei Rusii expansioniste. Credeţi că Putin va mai folosi aceste metode de şantaj pentru a-şi continua expansiunea?
Nu, eu pun sub semnul întrebării acest scenariu. Deja Rusia suportă nişte consecinţe foarte dure. Am prieteni în funcţii importante şi ştiu: când s-a vorbit de retragerea capitalului străin din Rusia, ei au anunţat 60 de miliarde în primele 20 de zile. De fapt, s-au au fost vorba de 160 de miliarde, nu de 60. Deci Rusia are foarte mult de pierdut. Şi vă mai dau o pildă, că am fost recent la Kiev. Pe multe bezinării Lukoil scrie: „Nu vă alimentaţi la cotropitorii Ucrainei”. Deja Lukoil trebuie să se gândească ce face cu afacerea din Ucraina. Suportă consecinţele unei strategii politice neadecvate. Şi în situaţia asta nu e doar Alikperov (n.r. patronul companiei ruseşti Lukoil), ci foarte mulţi oameni de afaceri ruşi.

Credeţi că populaţia Rusiei nu este de acord cu politica lui Putin?
Crimeea a fost luată foarte uşor şi în toată ţara a apărut o euforie, dar euforia asta a fost de scurtă durată. Acum apare alt aspect şi anume pesimismul faţă de consecinţe. Imaginea Rusiei e tot mai negativă, una e când eşti acceptat pe unde mergi ca om de afaceri sau ca simplu cetăţean, şi alta când eşti respins. Chiar şi preşedintele ţării, Putin, ce vizite mai efectuează? Stă acolo. L-au chemat în Franţa la acea aniversare şi cam atât. Populaţia simte acest pericol, consecinţele acestea nu afectează doar oligarhii, ci se transformă şi într-o teamă a populaţiei.

"Proiectele externe cer o forţă finaciară pe care Rusia nu o are"

image

Vreme de zece ani aţi reprezentat o mare companie rusească în România. Cât de mare este influenţa economică a Rusiei la noi în ţară?
Să luăm Lukoil. Ce înseamnă România pentru Lukoil? O piaţă de desfacere atractivă pentru că are capacităţi de rafinare. Pentru România e benfic pentru că Lukoil niciodată nu va stopa biznisul. Poate să-l vândă, dar el va rămâne aici. Nu poate să plece cu rafinăria şi cu staţiile. Apoi s-a lansat în Marea Neagră şi asta e foarte benefic pentru România. Explorările au demonstrat că sunt nişte zăcăminte de gaze naturale. Avem Lukoil şi Exxon, aceste două explorări pot asigura independenţa energetică a României şi pot chiar să acopere şi necesităţile Republicii Moldova.

Într-un scenariu pesimist, cu un conflict între NATO şi Federaţie Rusă, ce rol ar juca companiile ruseşti din România? Poate Rusia să recurgă la un şantaj economic?
Lukoil este o companie privată, iar Putin poate să o folosească în condiţiile în care îl cheamă pe Alekperov şi îi spune „îţi cumpăr compania, o iau la stat”. Dar astăzi Alekperov ia deciziile singur. Desigur că ne putem gândi la o presiune politică care să-i impună nişte măsuri, dar ce şef de stat poate să-i impună unui investitor privat astfel de lucruri?

Dacă ne gândim la Putin, pare un şef de stat care ar putea să recurgă la nişte presiuni, a mai făcut-o până acum.
În România e foarte greu pentru că România, din punct de vedere al petrolului, este independentă. Se duce Lukoil, rămân Rompetrol şi Petrom şi asigură necestităţile României, deci în domeniul ăsta nu putem vorbi de un şantaj. Ce poate să ameninţe Lukoil, că desfiinţează nişte locuri de muncă? Vă gândiţi care sunt consecinţele? Adică un investitor privat a cheltuit aici un miliard de euro şi mâine a închis, pierde tot pentru o ambiţie politică. E imposibil. Poate doar să negocieze cu cineva şi să vândă dacă simte o presiune, cum e în Ucraina acum, unde eu cred că unica soluţie este să vândă reţeaua de acolo pentru că nu mai este acceptat. O situaţie similară poate să fie şi în România. Dar Rusia nu are cu ce să şantajeze România. Singuru pericol poate fi metalurgia, ALRO Slatina şi Târgovişte, aici poate din punct de vedere al locurilor de muncă.

Credeţi că Rusia mai speră că România şi Republica Moldova mai pot fi atrase în Uniunea Euroasiatică?
Rusia tot timpul va lansa nişte proiecte care au scop să ne demonstreze că conceptul lor e mai performant decât conceptul celorlalţi. Deja se încearcă, dar e greu. Rusia are prea multe probleme în interiorul său şi proiectele în exterior cer o forţă finaciară pe care Rusia nu o are.

În urmă cu ceva timp existau semnale că ruşii voiau îmbunătăţirea relaţiilor cu România, dar după lansarea scutului antirachetă au reapărut nişte divergenţe. Cum poate să se comporte Rusia faţă de România când are un conflict strategic cu Statele Unite şi România promovează interesele americane?  
Rusia



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite