Analiză. Pariul lui Vladimir Putin pentru următorul său mandat la Kremlin

Ambiţia preşedintelui rus pentru al patrulea mandat la Kremlin este să redea Rusiei importanţa pe care o avea URSS pe timpul Războiului Rece şi pentru aceasta recurge la mijloacele militare, propagandistice şi economice. Dar are un concurent redutabil: China.

Preşedintele rus Vladimir Putin s-a angajat, săptămâna tecută, în faţa camerelor reunite ale Parlamentului, să redea ţării sale statutul de mare putere economică şi militară, să nu mai poată fi ignorată de principala sa rivală, Statele Unite.

Vladimir Putin, aflat la conducerea Rusiei de peste 18 ani, este candidat pentru un al patrulea mandat de şase în alegerile prezidenţiale din 18 martie, pe care ar urma să le câştige detaşat în absenţa unei opoziţii reale. Liderul de la Kremlin a declarat că vrea să le redea ruşilor mândria de a trăi într-o mare putere.

„Când URSS a dispărut, Rusia era plină datorii, economia nu funcţiona şi partenerii occidentali au decis că Moscova nu poate fi luată în considerare. Acum oamenii din întreaga lume ştiu denumirile armamentul rusesc”, declara  şeful statului rus. 

 Putin a  prezentat, pe parcursul unei ore, progresele industriei militare ruse:  noi tipuri de arme nucleare care nu sunt „o moştenire sovietică, ci produsul modern al specialiştilor din întreaga federaţie“, rachete de croazieră şi drone submarine, ambele capabile să poarte focoase nucleare, arme „imune”, care nu pot fi interceptate de inamici.

Dar extinderea influenţei ruse în lume a început încă din al treilea mandat de preşedinte al lui Putin, pe măsură ce Statele Unite s-au  retras din anumite zone, Moscova recurgând la mijloace sofisticate pentru a-şi atinge scopul  . 

Instrumentele folosite de Kremlin

Într-un raport al Carnegie Endowment for International Peace, intitulat „The return of global Russia“ (Întoarcerea Rusiei Globale), se arată că Moscova  desfăşoară o campanie masivă pentru a-şi extinde influenţa la nivel global, campanie ce nu se limitează la punctele fierbinţi aflate pe agenda publică precum  invadarea Ucrainei, amestecul în alegerile diverselor state sau intervenţia în Siria, ci face uz de o combinaţie de instrumente politice, economice şi militare în ţări din America Latină, Africa şi Asia, unde influenţa americană este în scădere.

Agenda Rusiei este simplă: să-şi afirme influenţa în detrimentul Washingtonului şi al sistemului internaţional bazat pe reguli. Setul de instrumente folosite de Kremlin include: mobilizarea legăturilor economice şi de afaceri, exercitarea influenţei politice, valorificarea spaţiului informaţional şi fortificarea sau aprofundarea legăturilor militare cu ţările-cheie. 

În locuirle în care Statele Unite şi aliaţii săi s-au retras sau au eşuat  şi-a făcut intrarea Rusia.  În ultimul timp, Moscova s-a focusat pe : dezvoltarea unui aparat global de propagandă de stat, susţinerea actualului guvern venezuelean, exploatarea diviziunilor politice din Europa, prin intermediul social media şi al altor instrumente, operaţiuni informative pentru a influenţa alegerile prezidentiale din Mexic, sprijin pentru mişcările populiste şi de extrema dreaptă din Europa, folosirea unor contracte majore de vânzări de arme pentru a submina relaţiile SUA cu aliaţii lor, alimentarea corupţiei la nivel înalt în Africa de Sud, alimentarea tensiunilor etnice şi a instabilităţii din Balcani.

Componenta economică

Ca şi URSS în relaţia cu „prietenii săi“, acum Rusia lui Putin recurge la aranjamente comerciale preferenţiale, tarife mai mici la exporturile de petrol şi gaze în relaţia cu unele state, sprijin financiar şi condiţii mai bune pentru recuperarea datoriilor. Toate componentele sectorului energetic - petrol, gaze, energie nucleară - sunt folosite în acţiunile sale diplomatice şi comerciale.

În plus, legăturile dintre entităţile guvernamentale şi activităţile criminale / corupte reprezintă o caracteristică standard a acestei strategii.

Activităţile Rusiei în Venezuela sunt doar un exemplu al modului în care Moscova îşi exercită puterea economică pentru a-şi extinde influenţa în America Latină. 

Rolul crescut al gigantului rus Rosneft în sectorul energetic al Venezuelei ilustrează modul în care liderii politici şi cei de afaceri din Rusia adesea combină oportunităţile comerciale cu obiective importante de politică externă, se arată în raportul Carnegie Endowment for International Peace.

Pe de altă parte, Rusia a profitat de vidul lăsat în urma unor greşeli de strategie ale SUA şi şi-a extins relaţiile militare chiar cu foşti aliaţi cheie ai Americii. Intervenţia armatei ruse în Siria, începând cu 2015, a deschis uşile altor ţări din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord.

Kremlinul l-a curtat pe preşedintele egiptean el-Sisi şi ar fi ajuns la un acord de acces la spaţiul aerian şi aeroporturile din Egipt. Regele Arabiei Saudite, aliat strategic al SUA , a făcut o vizită istorica la Moscova, Riadul a încheiat acord să cumpere sisteme militare ruseşti şi să investească în proiecte comune de miliarde de dolari. 

Putin a reuşit să-l convingă pe preşedinte turc Recept Erdogan, a căruit ţară este un membru important al NATO, să cumpere sistemul rusesc antirachetă S-400. Rusia a mai vândut armament sau a încheiat contracte în acest domeniu cu: Peru, Venezuela, Algeria, Nigeria, Irak, Vietnam, Indonezia. În perioada 2012-2016, Rusia a livrat armament in 50 de tari, fiind al doilea mare exportator global de arme, cu o cota de piata de 23% (SUA - 33%).

China, contracandidat redutabil

Dar Rusia are un contracandidat serios  în bătălia pentru a se impune ca jucător major pe plan mondial: China. Beijingul şi-a extins influenţa mai întâi în Africa, apoi în Europa, via Blacani, prin investiţii şi achiziţii importante, dar şi în Rusia. Profitind de criza econimică declansată în 2008 în SUA şi care s-a extins apoi în Europa, Biejingul a plecat la „cumpărături“ în toată lumea, profitând de faptul că „avea visteria plină“.

În plus, în ultimii ani, avansul tehnologic al chinezilor, atât domeniul civil, cât şi cel militar este impresionant.  Luni, Beijingul  a anunţat  că bugetul său militar, al doilea ca mărime din lume după cel al SUA, va fi majorat cu 8,1% în 2018, un ritm de creştere superior anului trecut, relatează AFP.

Această rată de creştere, mai ridicată decât în 2017 (+7%), a fost anunţată de guvern într-un raport dat publicităţii cu puţin timp înainte de deschiderea sesiunii anuale a parlamentului. Fondurile alocate se ridică la 1.107 miliarde de yuani (175 de miliarde de dolari), potrivit acestui raport citit de premierul Li Keqiang.

China a cheltui în 2017 un total de 151 de miliarde dolari pentru armata sa, indică un recent raport al Institutului Internaţional pentru Studii Strategice (IISS), un think tank cu sediul la Londra.

Este de patru ori mai puţin decât Statele Unite (603 miliarde de dolari), dar cu mult peste Arabia Saudită (77 de miliarde), Rusia (61 de miliarde), India (53 de miliarde), Marea Britanie (51 de miliarde) sau Franţa (49 de miliarde de dolari).

Beijingul îşi majorează cheltuielile pentru apărare de peste 30 de ani cu scopul de a reduce avantajul armatelor occidentale. Creşterea anuală a atins aproape 18% la sfârşitul anilor 2000.

În octombrie, preşedintele chinez, Xi Jinping, a cerut armatei să îşi finalizeze modernizarea până în 2035 şi să fie de "clasă mondială" la orizontul anilor 2050.