Boschetar în trei ţări

Timp de 12 ani, Marian Chelea a dormit sub cerul liber în România şi Ungaria, iar acum în Spania Românul îşi doreşte să fie brutar şi să câştige 800 de euro pe lună. Mănâncă la

Timp de 12 ani, Marian Chelea a dormit sub cerul liber în România şi Ungaria, iar acum în Spania

Românul îşi doreşte să fie brutar şi să câştige 800 de euro pe lună. Mănâncă la cantina săracilor din Castellon şi doarme într-un depozit părăsit.

O pătură, trei cămăşi, o pereche de pantofi şi una de adidaşi constituie toată averea pe care o are Marian Chelea (30 de ani). Originar din Iaşi, românul a emigrat în Spania în urmă cu un an, iar acum îşi duce veacul pe străzile din Castellon.

A rămas orfan din copilărie, când un accident nefericit a curmat viaţa părinţilor săi. Fraţii nu au putut să aibă grijă de el, românul suferind şi de o deficienţă de auz.

A fost internat într-un orfelinat, unde a aşteptat să împlinească vârsta de 18 ani pentru a putea lua viaţa în piept.

"Când am ieşit din cămin, nu ştiam în ce direcţie s-o apuc. Am rămas în stradă, deoarece fraţii mei nu au vrut să mă primească în casa lor. Cu toate acestea, am urmat un curs de brutar, pentru că am crezut că mi se potriveşte cel mai bine", povesteşte românul. Însă nu a reuşit să practice meseria învăţată.

"I-am cerut lui Băsescu o casă"

A muncit pe unde a găsit şi a dormit în parcurile capitalei Moldovei. Serviciul care i-a adus cele mai mari venituri a fost cel de la firma de salubrizare din Iaşi.

"Acolo era bine: munceam toată ziua, primeam bănuţi frumoşi, iar noaptea mă lăsau şefii să dorm în maşinile de colectat gunoiul menajer", spune românul. Marian a tânjit întotdeauna după un acoperiş deasupra capului şi un loc pe care să-l poată numi "acasă". De aceea, şi-a luat inima în dinţi şi i-a trimis o scrisoare preşedintelui Traian Băsescu, solicitând un apartament de protecţie socială. "Nu am primit niciun răspuns."

"Mă feresc de români"

Dezamăgit de România şi de familie, ieşeanul a pornit cu 5.000 de lei vechi în buzunar, către graniţa ţării.
A poposit o perioadă prin Ungaria, unde a cunoscut nopţile răcoroase de pe malul lacului Balaton, după care s-a îndreptat spre alte orizonturi mai călduroase: Spania. "Am ajuns în Castellon acum un an.

Pentru mine, zilele sunt toate la fel, nu m-am uitat niciodată pe un calendar şi nici ceas nu am avut: timpul, pentru mine, se măsoară în paşii pe care îi fac", se destăinuie românul. A muncit o scurtă perioadă în agricultură şi în construcţii.

Mănâncă la cantina săracilor şi doarme singur într-un depozit părăsit. Se teme de "românii care-şi caută de lucru" şi de ţiganii cerşetori, iar visul său este să-şi construiască o casă pe malul mării. Aşteaptă să vină momentul în care va putea să-şi aleagă meseria - vrea să fie brutar şi să câştige 800 de euro lunar.

Nu mă uit pe calendar şi nici ceas nu am: timpul, pentru mine, se măsoară în paşii pe care îi fac
Marian Chelea,
Castellon