O familie de români între ţigani

La marginea oraşului, lăngă o stradă unde maşinile trec cu 100 de km la oră, printre copaci şi vegetaţie deasă, se întrevede o cărare noroioasă ce duce la primul grup de barăci ale

La marginea oraşului, lăngă o stradă unde maşinile trec cu 100 de km la oră, printre copaci şi vegetaţie deasă, se întrevede o cărare noroioasă ce duce la primul grup de barăci ale celor care locuiesc lăngă Stura Lazio.

Printre resturi de macarale şi gunoaie trăiesc peste 500 de persoane. Aproape toţi vin din România. Aproximativ zece sunt români, restul sunt ţigani. În partea dreaptă stau cei din Petroşani, în partea stângă sunt din Caraş Severin.

Aici se află baraca familiei lui George şi Edith, doi tineri din satul Anina. Au trei copii: unul de patru ani, altul de doi ani şi încă un băieţel de numai două luni. Cei trei copii sunt frumoşi, sănătoşi şi bine dezvoltaţi pentru vărstele lor.

Trăiesc într-o baracă întunecată, făcută din prefabricate şi acoperită cu prelate. Au curent de la un generator pe benzină, iar astă iarnă s-au încălzit la o sobă cu lemne. În Anina nu aveau bani pentru a-i creşte. Mai întâi au plecat doar părinţii la muncă, în Sicilia.

Cei doi copii i-au lăsat în ţară, dar nu erau mulţumiţi de felul cum creşteau departe de ei. Aşa că i-au adus la Torino, unde s-a născut şi al treilea copil, Antonio.

George, tatăl copiilor, are 29 de ani, dar pare trecut de 35. De vreo două luni are o slujbă stabilă, în construcţii, dar fără contract de muncă.

A mers la asistenţa socială să ceară o casă pentru familia sa, dar i s-a spus că fără contract de muncă nu poate fi nici măcar luat în evidenţă. Edith, soţia sa, spune că în această baracă trăieşte tot timpul cu spaimă. La zece metri de uşă este un morman de gunoaie unde mişună şobolanii. Unul dintre copii a fost muşcat, de aceea ies rar afară să se joace. Nu poate pleca pentru mult timp, pentru că riscă să fie jefuită de vecini.

Dintre toate cele aproximativ 500 de persoane, doar două au o slujbă. Ceilalţi trăiesc din cerşit şi furtişaguri. În ultima perioadă - de "vânătoare a romilor" - poliţia a venit şi de trei ori pe zi să facă controale. Cei care cerşeau în centrul oraşului au fost goniţi, iar acum se grăbesc să vândă ce pot şi să plece în alte părţi.

Lui George, autorităţile i-au comunicat că în curând va trebui să-şi caute altă "casă" pentru el şi familia lui. Li se oferă şi transport, numai să elibereze locul. Unde să se ducă nu li s-a mai spus.

Primarul oraşului Torino, Sergio Chiamparino, a anunţat săptămâna trecută că s-a aprobat proiectul prin care se vor da case familiilor nomade care au copii şi care muncesc cu contract de muncă. Decizia a stârnit un val de proteste în rândul torinezilor. Banii pentru proiect vor ajuta însă doar 60 de familii.

George şi familia lui ar putea fi printre acestea, dacă ar avea un contract de muncă. El merge în fiecare zi pe şantier, cu speranţa că acel contract o să vină, aşa cum i-a promis patronul său. În afară de casă, ar putea avea acces la medic şi ar primi şi un ajutor social. Acum trăiesc terorizati continuu: de şobolani, de vecini şi de buldozerele care pot veni dintr-un moment în altul să spulbere singura casă pentru copiii lor.