Primul refugiat climatic al lumii se confruntă cu deportarea. Încălzirea globală ameninţă şi umanitatea, nu doar urşii polari şi pinguinii

Un bărbat dintr-o mică insulă din Pacific, care a solicitat unui tribunal din Noua Zeelandă să-l recunoască ca fiind primul refugiat climatic al lumii, se confruntă cu deportarea deoarece judecătorii i-au respins apelul.

Teitiota s-a născut pe atolul Tabiteuea, una dintre cele 33 de insuliţe împrăştiate de-a lungul unei întinderi de apă din oceanul Pacific ce aparţine de Republicii Kiribati. Ţara se întinde pe 3,5 milioane de kilometri pătraţi de ocean, dar suma teritoriului insuliţelor reprezintă doar 810 kilometri pătraţi, o bucată de pământ de mărimea unui stat american.

Kiribati, ţara care cel mai probabil va da naştere primilor refugiaţi climatici

Aflată la jumătatea distanţei dintre statul american Hawaii şi Australia, Republica Kiribati se confruntă cu lipsa apei potabile şi cu declinul populaţiei de peşti comparativ cu necesităţile unei societăţi ce se va dubla până la mijlocul secolului al XXI-lea. Fără ploi, pânza freatică se împuţinează. 

Peste jumătate din cetăţenii Kiribati locuiesc acum pe insula-capitală Tarawa, o proporţie în creştere deoarece zi de zi sosesc noi locuitori din insulele îndepărtate, care sunt în căutare de slujbe, de bani, de şcoli mai bune pentru copiii lor. Populaţia din Capitală este atât de aglomerată încât se întinde până în zonele periculoase, aflate la mila mareelor şi vulnerabile la inundaţii, descrie „Foreign Policy“ locul de unde provine primul refugiat din cauza încălzirii globale.

Kiribati, care se află cu doar doi metri mai sus de nivelul mării, se află pe lista celor mai vulnerabile locuri din cauza creşterii oceanelor. Cum apa oceanelor se va ridica cu aproape un metru în acest secol, după cum estimează majoritatea oamenilor de ştiinţă, Republica Kiribati va suferi o şi mai mare eroziune şi se va confrunta cu inundaţii şi mai puternice decât îndură deja. Pe măsură ce acest lucru se întâmplă, Kiribati va deveni, cu siguranţă, una dintre primele ţări din care oamenii vor fugi din cauza schimbărilor climaterice.

O poveste „obişnuită“ cu refugiaţi: fuga dintr-o ţară săracă

Înainte de a se muta în Noua Zeelandă, în 2007, Teitiota a petrecut patru ani ca şomer, în capitala Tarawa, împreună cu familia sa, pe o bucată de teren aflată în spatele unui mic dig format din bucăţi de coral şi ciment. Valurile oceanului distrugeau mereu bucăţi din acest zid şi inundau locuinţa familiei. De două ori Teitiota s-a chinui să reclădească adăpostul în care trăiau.

Inundaţii în Tarawa FOTO Foreign Policy

La fel ca mulţi alţi locuitori, el considera că acesta este un mod normal de viaţă pentru cei ce locuiesc în apropierea oceanului. Cu siguranţă că nu se gândea la creşterea nivelului oceanului şi că acest fenomen îi va aduce multe necazuri, şi atât de des. Ideea de schimbare climaterică abia dacă i se înregistrase în subconştient, notează „Foreign Policy“.

În 2007, când Noua Zeelandă i-a acordat viză de lucru lui Teitiota şi soţiei lui, ei au părăsit capitala în doar o lună, folosind banii strânşi pentru pensie pentru a-şi cumpăra bilete de avion. Astfel el a devenit îngrijitor într-un azil din Auckland, muncind şi pe câmpurile şi serele din apropiere. Cei doi soţi au avut trei copii, iar ultimii opt ani, spune Teitiota, au trecut ca prin ceaţă: îşi câştiga traiul într-o ţară nouă, iar viaţa lui era bună.

Deşi povestea lui Teitiota sună familiar – un muncitor dintr-o ţară săracă care îşi ia slujbe prost-plătite şi perseverenţa lui dă roade, oferind o viaţă nouă familiei lui pe un teritoriu străin – situaţia nu este chiar aşa. Cazul lui Teitiota este unul special.

În 2011, viza lui a expirat aşa că a depus o serie de apeluri la tribunal, încercând să rămână în Noua Zeelandă. El voia ceva clar: extinderea vizei. A primit totuşi un avocat care a decis să prezinte cazul lui Teitiota ca fiind o victimă a schimbărilor climatice şi astfel, a fost iniţiat cazul menit să schimbe legea internaţională.  

Argumentul avocatului este că Teitiota nu se poate întoarce acasă deoarece inundaţiile care vin nu ameninţă doar Kiribati, dar şi sănătatea şi siguranţa lui şi a familiei sale. În consecinţă, în ultimul an, fermierul imigrant în vârstă de 38 de ani a devenit o vedetă internaţională neobişnuită, un reprezentant al miilor de oameni din Kiribati şi a altor milioane de oameni din lume care sunt supuşi riscului de a se refugia din casele lor din cauza creşterii nivelului oceanului şi a altor probleme climaterice ale unei planete care se supraîncălzeşte.

Teitiota concurează pentru a devenit primul refugiat climatic al lumii, deşi este unul accidental.

Teitiota trăieşte cu teama de deportare

În jurul lumii, guverne, legislatori, activişti şi academicieni se chinuie să găsească soluţii pentru noul val de migranţi climatici, o categorie de refugiaţi care acum se regăseşte în ceea ce directorul pentru refugiaţi din cadrul ONU numeşte „un vid legal“. De fapt, problemele ridicate de cazul lui Teitiota au devenit parte din dezbaterile publicaţiilor juridice, dar şi din întâlnirile internaţionale.

Acum, Teitiota, care abia vorbeşte o engleză suficientă pentru a se înţelege cu avocatul său, este şi îndurerat şi mirat de cum a căzut de partea greşită a legii. Şi în timp ce mulţi din comunitatea internaţională l-au ridicat la gradul de simbol, această atenţie l-a decăzut în ochii locuitorilor ţării natale.

După ce i s-a respins cazul de trei ori, Teitiota trăieşte acum cu teama de deportare, fiindu-i frică că va rămâne din nou şomer şi fiind îngrijorat de soarta copiilor lui, în vârstă de 2, 4 şi 6 ani, în cazul în care familia va fi trimisă într-o ţară care se luptă cu o mortalitate infantilă mare, în care lipsesc toaletele şi în care rezervele de apă sunt contaminate.

„Viitorul nostru este atât de nesigur. Avocatul nostru munceşte, dar nu ştim... Sunt îngrijorat că voi auzi o bătaie în uşă şi că oamenii ne vor cere să plecăm“, a declarat Teitiota pentru „Foreign Policy“, cu ajutorul unui traducător.

Teitiota poate e primul, dar nu e ultimul caz de refugiere climatică

Cazul bărbatului din Kiribati nu va fi ultimul depus din partea celor care trebuie să se mute din cauza încălzirii planetei. În 2013, aproape 22 de milioane de persoane au fugit din 119 ţări din cauza inundaţiilor, furtunilor şi a altor dezastre naturale. Cifra acestora este de aproximativ trei ori mai mare decât cei refugiaţi din cauza conflictelor sau violenţelor, potrivit unui raport al Centrului de Monitorizare al Refugiaţilor şi Consiliului Refugiaţilor din Norvegia.

Oamenii de ştiinţă ştiu că o atmosferă mai caldă conduce la şi mai multe evenimente meteorologice extreme. Hărţile cu zonele celei mai vulnerabile în faţa schimbărilor climaterice arată că traiul va fi cu siguranţă mai greu pentru cei ce locuiesc în delte şi în zonele joase de coastă.

Nimeni nu ştie sigur câţi oameni vor fi nevoiţi să migreze în deceniile următoare din cauza încălzirii globale. Previziunile sunt între 25 de milioane şi 1 miliard, până la jumătatea secolului, numărul maxim provenind din estimările făcute în 2007 de organizaţia londoneză non-profit Christian Aid. Cel mai vehiculat număr din cadrul acestor estimări este de aproximativ 200 de milioane de oameni, până în 2050, număr dat de Organizaţia Internaţională pentru Migraţie.

Toate aceste cifre conduc la o singură concluzie: schimbările climaterice nu doar că arată o criză ecologică, dar şi una umanitară. Adică, nu doar existenţa urşilor polari şi a pinguinilor este ameninţată, ci şi cea a oamenilor.