Comunismul contemporan, Ep. 1

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Cuba

Havana veche e o zonă plină de clădiri vechi, coloniale, de 2-5 etaje, lipite una de alta, despărţite de străduţe înguste şi din când în când de câte un bulevard larg. E visul lui Nicuşor Dan: jumătate dintre clădiri sunt abandonate, cele mai multe în stare de degradare, mirosind puternic a gunoi şi igrasie, şi nu există clădiri noi moderne ori case renovate în stil futurist.

Dintre cele locuite, tot cam jumătate sunt neîngrijite, (am văzut o femeie măturând tencuială în faţa casei), cu modificări şi adăugiri artizanale, iar pe cele mai multe se vede efectul ploilor abundente şi a umezelii din aer.

Multe dintre clădirile locuite poartă o siglă care certifică licenţa de operare în regim de casă particulară, adică gazdă şi pensiune, un lucru bun pe care l-am întâlnit şi în alte două oraşe.

Din loc în loc găseşti câte o gheretă de 3mp unde se vând sandvişuri cu şuncă presată şi brânză topită, apă, sucuri şi bere. De regulă nu au nici o siglă, doar o listă de preţuri în geam, care se astupă cu obloanele când închid.

De fapt, geam e mult spus. Fereastră e mai corect, pentru că cele mai multe clădiri nu au geamuri, doar gratii şi/sau obloane. Căldura şi umezeala îi fac pe oameni să ţină mai tot timpul uşile şi obloanele larg deschise şi să stea mult în faţa casei, ceea ce dă o atmosferă plăcută de familiaritate şi siguranţă. Vecinii umblă liber între casele lor, intră şi ies pe toate uşile ori stau împreună pe o treaptă ori bordură şi pălăvrăgesc ori se uită la televizorul dat la maxim în holul casei.

O bună parte dintre clădiri nu e racordată la sistemul de distribuţie a apei potabile, aşa că primesc zilnic apă din cisterne şi o cară pe scări cu găleţile pentru a o turna în nişte bidoane mari şi albastre de pe acoperiş. Toate acoperişurile sunt dotate cu astfel de rezervoare, pentru că şi cei conectaţi la reţea îşi fac rezerve de apă.

În afara acestor clădiri de locuinţe mai găsim vile coloniale transformate în restaurante, hoteluri istorice, alimentare cu galantare pustii dar rafturi ticsite cu rom, standuri cu îngheţată ori sucuri de fructe şi nelipsitele chioşcuri cu suveniruri.

Străduţele sunt toate prevăzute cu rigole pe ambele părţi, în care mai tot timpul bălteşte un pic de apă amestecată cu resturi de alimente, gunoaie şi moloz de la ruine. Toate astea duc la un mix de mirosuri de mucegai, gunoaie, apă stătută, ulei încins din bucătării, fum de trabuc şi gaze de eşapament.

Sunt pline de la 7 dimineaţă la 2 noaptea cu bicitaxi, carturi cu legume şi fructe ori pâine şi biscuiţi tari ca piatra, taxiuri, cisterne, vânzători de te miri ce, combinatori, agăţători pentru restaurante ori plimbări cu decapotabila şi turişti. Mai toate sunt brăzdate de şanţuri şi gropi, ceea ce îngreunează traficul şi face dificilă viaţa proprietarilor de bicitaxi.

Bulevardele sunt mai largi, au câte 3 benzi pe sens, arhisuficient pentru autocare, taxiuri, bicitaxi şi şarete cu cai. Spre deosebire de străduţe, sunt mai curate şi mai ingrijite, asfaltul e mai întreg, dar mirosul se schimbă într-un nor de praf şi gaze de eşapament, ocazional condimentat de izul provenit de la cai.

Oraşul e plin de viaţă, de vânzoleală, de oameni care vând ori prestează ceva sau sigur au un văr ori un vecin care face asta şi de turişti cu gura căscată.

Fun fact: Toată lumea, dar TOATĂ lumea are câte un Patrocle de juma de metru plus un papagal, canar ori altceva. Nu am auzit nici un lătrat de câine, sunt pur şi simplu bibelouri, iar pisicile străzii sunt cele mai costelive pe care le-am văzut vreodată.


Autorul acestor rânduri este Ovidiu Neacşu, economist, a absolvit Finanţe şi Bănci la ASE Bucureşti. Antreprenor de 9 ani, pasionat de economie politică. A participat la seminarii pe teme economice, politice şi juridice în Franţa, Bulgaria, SUA şi Georgia şi este vicepreşedintele think-tank-ului libertarian SoLib - Societatea pentru Libertate Individuală.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite