Îngenuncherea Iranului şi prăbuşirea în recesiune economică pentru retragerea din Orientul Mijlociu

Iranul a devenit cel mai mare duşman al Administraţiei Trump, în urma ingerinţelor excesive şi extensive în Orientul Mijlociu, de pe poziţii sectare şiite anti-sunnite şi de pe cele de putere regională, în confruntarea cu Arabia Saudită. Dar Iranul sfidează şi întreg Occidentul prin programele sale balistice şi exerciţiile masive care ameninţă şi blocarea Strâmtorii Ormuz, pe unde trece două treimi din comerţul global cu petrol al lumii.

Potrivit Oxford Economics, sancţiunile aplicate odată cu intrarea în vigoare a decretului american de retragere a SUA din acordul nuclear iranian au determinat o prăbuşire a creşterii economice iraniene de la 4,1% la 2,3% în mai, şi anul viitor, în 2019, este anunţată o recesiune de 3,7%. Deja se înregistrează o prăbuşire a monedei naţionale, rialul, în timp ce doar prima fază a sancţiunilor, intrate în vigoare la 7 august, au produs proteste în bazarul din Teheran, una din cele mai sensibile şi profunde indicaţii a stării de spirit locale. E vorba doar despre faza în care sunt blocate tranzacţiile cu dolari, comerţul cu aur şi metale preţioase, industria automobilistică şi a asigurărilor datoriei suverane, cu precădere.

A doua fază a sancţiunilor, ce împing literalmente Iranul în recesiune gravă, intră în vigoare la 5 noiembrie şi vizează cu precădere industria petrolieră şi exporturile de petrol, coloana vertebrală a veniturilor şi economiei iraniene. Impactul estimat iniţial de Oxford Economics era mai redus decât cel al sancţiunilor originare, din 2011, dar revizuirea de astăzi e mult mai pesimistă şi anunţă o situaţia mult mai gravă. Deşi multe state doresc să menţină acordul, aplicarea concretă a acestui deziderat e greu de preconizat. Mai ales că nu există o strategie posibilă de ocolire a sancţiunilor americane de către ceilalţi semnatari ai acordului nuclear şi continuarea comerţului cu petrol.

China, primul importator de petrol iranian, a respins în august cererea de a achiziţiona petrolul din altă sursă, Arabia Saudită, în locul cantităţilor luate din Iran, însă acordul final cu SUA e necunoscut astăzi, în clauze speciale acceptate şi realităţi ale aplicării pe teren. Le vom afla după noiembrie. India, al doilea importator de petrol din Iran, aşteaptă acordul american pentru o clauză suspensivă care să-i permită să ia jumătate din petrolul de până acum. Statele europene se conformează solicitării americane, aşa cum au făcut-o şi în prima etapă a sancţiunilor, deoarece nu au mecanisme alternative de garantare comunitară a protecţiei în faţa sancţiunilor americane. În acelaşi timp, Coreea de Sud se va conforma solicitărilor, cu precădere din cauza marii dependenţe de SUA, şi va tăia complet importurile de petrol iraniene.

Nu este de aşteptat o schimbare peste noapte a comportamentului iranian în Orientul Mijlociu, în Siria, Irak sau Yemen. Din contra: Teheranul anunţă că intervenţia sa a scăpat lumea de Daesh autointitulat Stat Islamic. Nici nu e de aşteptat că vor urma schimbări puternice ale politicii externe sau că se va înregistra vreo revoltă cu schimbarea regimului politic în interiorul Iranului. Nici pe departe Însă sancţiunile sunt dureroase, situaţia internă este sensibilă şi întreaga presiune se exportă în domeniul militar. Teheranul a ameninţat cu reluarea programului nuclear şi a trecut la perfecţionarea sistemului balistic şi de armament de ultimă generaţie.

Statele Unite au jucat unilateral, la risc mare, acordul nuclear cu Iranul.

Iranul a anunţat planurile de reluare şi amplificare a capacităţii sale balistice şi a rachetelor de croazieră, în acelaşi timp vizând achiziţia de avioane moderne şi submarine, potrivit agenţiei IRNA. Cercetarea şi dezvoltarea iraniană sunt considerate importante şi capabile să ofere avioanele de generaţia următoare dar şi a vasele şi submarinele cu rază lungă de acţiune, potrivit Ministerului iranian al Apărării. De vorbeşte despre un nou sistem de propulsie pe apă şi despre avioanele de luptă Kowsar, de producţie locală, care sunt vizate. În paralel, continuă exerciţiile militare cu 150.000 de luptători ai miliţiilor Basij, apoi exerciţiile tradiţionale ce marchează începutul războiului iraniano-irakian, dar şi exerciţii navale masive, în strâmtoarea Ormuz, prin care Teheranul asigură că poate controla siguranţa prin strâmtoare şi în Golful Persic, ameninţând totodată cu blocarea traficului.

Nici pe dimensiune diplomatică lucrurile nu stau foarte bine. Iranul a respins orice tip de negociere – propusă de francezi – în legătură cu viitoarele planuri nucleare ale Teheranului, după părăsirea acordului nuclear de către SUA. O vizită a ministrului adjunct din Foreign Office-ul britanic, Alistar Burt, s-a rezumat la aceleaşi solicitări ca Europa să-şi asume costuri şi să dea garanţii că va continua achiziţiile de petrol după intrarea în vigoare a sancţiunilor americane, la 5 noiembrie, nu numai susţinere politică şi de imagine. Celelalte teme bilaterale, între care cetăţenii cu dublă cetăţenie arestaţi în Iran, nu au avut sorţi de izbândă. Iar nervozitatea iraniană creşte.

Statele Unite au jucat unilateral, la risc mare, acordul nuclear cu Iranul. Teheranul a devenit duşman în tot Orientul Mijlociu, iar reechilibrarea relaţiei este problematică. Donald Trump doreşte renegocierea acordului nuclear, în timp ce Iranul doreşte să evite constrângerile pe seama celorlalţi semnatari care au rămas în acord, state europene, China şi Rusia, după găsirea modalităţilor de export al petrolului ocolind sancţiunile americane. Situaţia internă în Iran nu e deloc roză, iar perspectivele nervozităţii excesive şi a reacţiilor necugetate este tot mai probabilă. Un joc la risc maxim, cu un posibil câştig important, dar şi cu o catastrofă iminentă dacă încrâncenarea şi încăpăţânarea domină politica iraniană internă şi, totodată, pe cea a SUA.