Arabia Saudită, destinaţia de lux a dictatorilor răsturnaţi

Începând cu regele Abdul Aziz, fondatorul statului saudit modern şi până în prezent, casa al-Saud a urmat tradiţia arabă de a oferi azil chiar şi unor lideri înlăturaţi pe care nu-i agreau în mod deosebit. Ultimii doi oaspeţi sunt foştii conducători ai Tunisiei şi Yemenului, alungaţi de la putere de valul revoluţionar.

Pentru preşedinţii confuzi ai Tunisiei şi Yemenului - ultimele adăugiri ale listei de invitaţii a liderilor nedoriţi de patriile critice - exilul, după ce poporul le-a respins preşedenţia pe viaţă, pare mohorât şi izolat. Gazdele lor sunt răbdătoare, dar nu prea încântate, scrie Ellen Knickmeyer, fostă şefă a biroului pentru Orientul Mijlociu al Washington Post, pentru Foreign Policy.

Începând cu regele Abdul Aziz, fondatorul statului saudit modern şi până în prezent casa al-Saud a urmat tradiţia arabă, oferind azil chiar şi unor lideri decăzuţi pe care nu-i agreau în mod deosebit,  relatează prinţul Turki bin Mohammed bin Saud al-Kabeer, sub-secretar la Ministerul saudit al Afacerilor Externe.

Liderului Tunisiei, Zine el-Abidine Ben Ali, saudiţii i-au oferit refugiu deşi a fost un aliat care n-a susţinut, la fel ca şi Ali Abdullah Saleh, din Yemen, războiul din Golf, impulsionat de Statele Unite şi de Arabia Saudită, după invazia irakiană în Kuwait, a spus prinţul Turciei. “Omul acesta ne-a cerut protecţia. Acest obicei de a-i găzdui pe foştii lideri este parte a vieţii noastre”, a completat prinţul Turki.

Oferind dictatorilor o portiţă de scăpare, Arabia Saudită a ajutat, deseori, la evitarea unui masacru viitor. Potrivit estimărilor saudite, zborul lui Ben Ali spre Arabia Saudită a pus capăt unei campanii de gherilă a miliţiei sale împotriva demonstranţilor tunisieni.
Fluxul de lideri alungaţi expune Arabia Saudită, conştientă de rolul său de protector al celor două oraşe sfinte ale Islamului, la resentimente, consideră Ellen Knickmeyer, fostă şefă a biroului pentru Orientul Mijlociu al Washington Post. “Tradiţia regimului este de a-i găzdui pe dictatorii căzuţi ...ca şi cum ţara noastră ar fi un coş de gunoi”, se plânge Mohammed al- Qahtani, un activist pentru drepturile omului.

Ben Ali al Tunisiei, primul lider arab care a trebuie să înfrunte anul acesta decizia de “a lupta sau de a zbura”, a ajuns în Jeddah în ianuarie însoţit de nepopulara lui nevastă şi, potrivit zvonurilor, de 1,5 tone de aur. Potrivit relatărilor de presă, reşedinţa lui Ben Ali este un palat demodat pe care, în trecut, regele Faisal l-a folosit pentru a caza invitaţii de onoare. Doar prezenţa lui Ben Ali în Jeddah ridică acum asocieri mentale inconfortabile în Arabia Saudită - amintind, de exemplu, faptul că liderii fură şi ucid câteodată, şi că oamenii pot să-şi răstoarne liderii.

Totuşi o vilă frumoasă din Jeddah ar fi fost oferită lui Saleh, liderul Yemenului, dacă ar fi semnat un acord susţinut de Arabia Saudită şi de restul Consiliului de Cooperare al Golfului, de renunţare la putere. Dar Saleh a refuzat să semneze nu o dată, ci de trei ori. A fost nevoie de explozia din 3 iunie a moscheii sale pentru a-i trimite pe Saleh, alţi supravieţuitori răniţi şi 35 de membri a familiei prezidenţiale în Arabia Saudite.

Fie că Saleh demisionează sau nu, oficialii saudiţi spun că nu-l pot opri să se întoarcă în Sanaa, dacă acesta va dori. Există, însă, teama de o nouă izbucnire de violenţă, dacă Saleh se întoarce.  „Reîntoarcerea lui va duce la revoltă şi război civil “, avertizează şeicul Sadfeq al-Ahmar, liderul celei mai influente confederaţii tribale.

Oricare va fi destinul altor lideri arabi care luptă acum pentru supravieţuire politică, există cel puţin unul printre ei care probabil nu ar putea să capete un bilet spre Arabia Saudită, indiferent dacă ar avea nevoie de spitalizare sau nu. Liderul Libiei, Mummar al-Qaddafi se presupune că a încercat să-l asasineze pe Abdullah, care la vremea aceea era prinţ moştenitor. Acest lucru îl face persona non grata pentru familia regală, susţine prinţul Turki.