De ce Abhazia nu poate invoca precedentul Kosovo

Preşedintele Dmitri Medvedev l-a primit la Kremlin pe Alexander Ankvab, aşa-zisul nou preşedinte al regiunii separatiste Abhazia, ca pe un şef de stat.

După aşa-zisele alegeri prezidenţiale recente, regiunea separatistă îşi continuă lupta pentru recunoaşterea independenţei. Andrei Illarionov, fost consilier economic al lui Vladimir Putin, explică într-o analiză pentru FP de ce recunoaşterea Abhaziei ar fi echivalentul acceptării purificării etnice.

Potrivit lui Illarionov, regimul abhaz rezistă şi există doar pentru că Rusia îl susţine militar şi financiar. Invocarea precedentului Kosovo este nefondată date fiind diferenţele importante dintre cele două cazuri. În Kosovo, cele mai multe crime au fost săvârşite de sârbi, adversarii secesiunii, în timp ce în Abhazia acestea au fost comise de secesionişti şi de aliaţii lor ruşi, scrie analistul rus într-o analiză pentru Foreign Policy. Mai mult, liderii abhazi au respins mai multe planuri de pace  indiferent de la cine a venit propunerea - guvernul georgian, Naţiunile Unite sau Germania.  În plus, întoarcerea refugiaţilor a fost o precondiţie pentru autodeterminarea Kosovo, în timp ce în Abhazia aceasta a fost legată de refuzul de a permite întoarcerea populaţiei dizlocate.

Peste 300.000 de oameni au fost expulzaţi din Abhazia în ultimile două decenii iar numărul etnicilor abhazi, care nu reprezentau decât 17,8% din totalul de 525.000 de rezidenţi în 1989, a crescut la jumătate din populaţia regiunii în prezent. În schimb, populaţia de etnici georgieni a fost redusă, prin „deportări”, cu 81% la doar 46.000 de oameni.  Acest proces a fost denunţat în repetate rânduri de Naţiunile Unite şi de OSCE ca purificare etnică. Însă accesul organizaţiilor internaţionale în Abhazia este în continuare interzis.

În opinia lui Illarionov, o recunoaştere a Abhaziei ar reprezenta o validare a purificării etnice şi o recompensă pentru autorii ei. Analistul rus consideră că comunitatea internaţională ar trebui să insiste pe implementarea acordului de încetare a focului din 2008 între Georgia şi Rusia, mediat de preşedintele Sarkozy, care prevede retragerea trupelor  ruseşti. Următorul pas ar trebui să fie garanţii de securitate date de organizaţiile internaţionale pentru ca toţi cetăţenii dizlocaţi să se poată întoarce.

Deocamdată la aşa-zisele alegeri prezidenţiale, etnicii georgieni nu au fost lăsaţi să voteze. Dintre dizlocaţi aproximativ 47.000 de georgeini au încercat să se întoarcă în districtul Gali din Abhazia. Potrivit unui raport al Human Rights Watch autorităţile le cer însă să obţină paşapoarte abhaze pentru a putea munci sau pentru a studia. În plus, rusa este impusă ca limbă de educaţie în şcoli. “Ca şi în Transnistria, Rusia vrea să creeze un spaţiu al nimănui, fără libertate sau democraţie. Preşedintele georgian Saakaşvili a promis că nu va folosi forţa pentru a recupera acest teritoriu aşa că încearcă acum o strategie diferită de a deschide facilităţile de educaţie şi sănătate şi pentru rezidenţii din Abhazia, efort conjugat cu reconstruirea legăturilor de transport “, scrie parlamentarul laburist Denis MacShane într-o analiză pentru OpenDemocracy.