Va fi Duda preşedinte?

Nu vă grăbiţi! În rândurile de mai jos, nu este vorba despre cel căruia i se spune, de la o vreme încoace, Alteţa Sa Regală, chiar dacă Radu Duda a vrut şi el, în 2009, să candideze la şefia statului. Aici e avut în vedere alt Duda, Andrzej pe numele său mic.

E polonezul situat pe primul loc în turul 1 al alegerilor prezidenţiale din ţara sa, cu circa o treime din voturi. Puţini se aşteptau la asta, la începutul anului, când preşedintele în funcţie – Bronislaw Komorowski – era dat drept câştigător, chiar din primul tur, cu peste 60 de procente. N-a obţinut decât jumătate, clasându-se astfel pe locul secund! Au mai fost şi alte surprize. Nimeni nu paria pe socialişti, dar scorul candidatei lor – o jună actriţă de seriale TV, Magdalena Ogorek – a fost mai slab şi decât cele trei procente obţinute de Janusz Korwin-Mikke. Acesta e unul dintre extremiştii din Parlamentul European, care şochează de fiecare dată când ia cuvântul: într-adevăr, când nu cere dizolvarea UE, JK-M explică inferioritatea femeilor în raport cu bărbaţii, iar dacă nu propune reintroducerea pedepsei cu moartea, atunci musai justifică pornografia infantilă, invocând... libertatea, în sensul dat acesteia de către Părinţii fondatori ai Americii. „E o parte a patologiei vieţii publice poloneze”, spunea unul dintre adversarii săi, despre cel care şi-a creat un partid al cărui acronim e chiar numele Korwin...

Cea mai mare surpriză au reprezentat-o, însă, cele 20 de procente strânse de un star local al muzicii punk, Pawel Kukiz. E un anarhist care a îmbrăţişat un discurs anti-sistem, dar şi o opoziţie făţişă faţă de minorităţile sexuale, şi a cărui unică propunere politică articulată e trecerea la scrutinul uninominal, ca remediu universal pentru „relele” politicii. E iluzia pe care am cunoscut-o şi noi, în România, chiar la o scară mai largă, aşa că nu insist prea mult asupra ei.

Întrebarea care se pune acum este: la cine vor merge voturile date lui Kukiz? Punk-istul a spus că nu va vota cu niciunul dintre candidaţii de dreapta calificaţi în finală. Dar Komorowski a anunţat, chiar a doua zi după turul întâi, că, dacă e reales, va organiza un referendum despre tipul de vot. Va fi suficient pentru a atrage noi alegători? Sau va conta mai mult identitatea ideologică?

Membru al PE, în grupul Conservatorilor şi Reformatorilor Europeni, Duda e, paradoxal, ceva mai la stânga, din punct de vedere economic decât Komorowski – cerând, de pildă, scăderea vârstei actuale de pensionare –, dar şi mai tradiţionalist din punct de vedere al valorilor, el susţinând că Europa e un proiect anti-creştin. Candidatul formaţiunii Prawo i Sprawiedliwość (Lege şi dreptate) a promis şi că, dacă va fi câştiga, va bloca intrarea ţării sale în zona euro. În schimb, tema principală a preşedintelui în funcţie e nevoia de securitate, pe fondul războiului purtat de Rusia în Ucraina. Conservator moderat, cum se descrie el însuşi, Komorowski a cerut voturi cu argumentul că e bine să nu schimbi orientarea politică, atunci când ai creştere economică. Iar Polonia a trecut foarte bine prin criză.

Alţii susţin că scrutinul va fi, totuşi, decis de dorinţa de schimbare. Aici, evident, Duda e cel avantajat, fiindcă formaţiunea care-l susţine pe Komorowski, Platforma Civică, e la putere din 2007. Ceea ce a complicat ecuaţia electorală este şi faptul că fostul premier Donald Tusk a dat postul de premier de acasă pe şefia Consiliului European. Adevărul e că, pe la sfârşitul lui 2012, atunci când numele lui Tusk a început să circule, ca variantă pentru o poziţie importantă într-una dintre instituţiile europene, colegii polonezi din PE spuneau: bun, e onorant pentru Varşovia, dar ce ne facem fără el acasă? Înlocuitoarea lui Tusk, Ewa Kopacz, n-a convins. Aşa se face că, de pildă, liderii Solidarnosc au decis să-l sprijine pe Duda, deşi acesta avea 7 ani, în momentul în care se năştea celebrul sindicat, în vreme ce – tot atunci – Komorowski era arestat pentru subminarea regimului comunist.

Pe de altă parte, fostul disident a părut arogant, fiindcă a refuzat orice dezbatere cu adversarii săi din primul tur. The Economist scria că el pare a fi mai bun ca preşedinte decât ca prezidenţiabil. Între cele două tururi, Komorowski şi-a recăpătat suflul: el l-a atacat pe Duda, reproşându-i că e controlat de şeful său de partid, Jaroslav Kaczyński, care nu visează, zi şi noapte, decât să recâştige poziţia de premier, pe care a mai deţinut-o în 2005-2007. Într-adevăr, nu e de neglijat că va exista un al treilea tur al alegerilor: este vorba despre scrutinul legislativ din toamnă, prezidenţialele fiind în acest sens doar prefaţa unei confruntări care ar putea aduce alternanţa.

În fine, să notăm că, în presa occidentală, s-a vorbit mult despre erorile din sondaje, după previziunile greşite de la scrutinele recente din Israel, Marea Britanie şi Polonia: Bibi Netanyahu era dat ca învins sigur, Cameron părea şi el victimă a alianţei stângii, iar Komorovski a fost anunţat, cum spuneam, drept învingător. Va fi oare Duda preşedinte?