The Guardian: Presa din România, bântuită de comunism şi dominată de capitalism

În câteva din regimurile post-comuniste din Europa, paşii înainte înregistraţi în libertatea presei au fost contracaraţi de paşi înapoi, mai ales în ţările care au fost conduse de dictatori modelaţi de sovietici, notează „The Guardian“ într-o analiză despre presa din România şi modul în care aceasta încă se află sub umbra comunismului, dar alimentată de capitalism.

Chiar în ţările post-comuniste care au încercat să adopte democraţia occidentală, a fost evident că libertatea de expresie a fost oarecum fragilă. Unul dintre motive este faptul că marea majoritate a dictaturilor monarhice din centrul şi estul Europei au fost înlocuite de dictaturile comuniste, aşa că democraţia nu prea a avut unde să înflorească, scrie jurnalistul Roy Greenslade pentru „The Guardian“. „Este fascinant să urmăreşti dezvoltarea presei în regimurile post-comuniste din estul Europei“, adaugă acesta.

Presa post-comunistă s-a născut într-o „reformă haotică“

Doi academicieni care au studiat peisajul media din estul Europei, Paolo Mancini şi Jan Zielonka, susţin că instituţiile democratice şi cele media din regiune „au luat naştere simultan şi interdependent într-o perioadă de reformă rapidă şi deseori haotică“.

Adică, tipul de democraţie din Vest, stăpânit de statul de drept, de pluralismul politic şi de libertatea de exprimare, nu a existat înaintea căderii comunismului şi se află încă în stadiile incipiente în unele dintre aceste state.

Cazul România

Una dintre aceste naţiuni este România, subiectul unui studiu realizat de Manuela Preoteasa şi Andrei Schwartz, publicat de Centrul pentru Transparenţa în Media.

Studiul celor doi, intitulat „The men who bit the (watch) dogs“ (aproximativ „cei care au muşcat protectorii/supraveghetorii“, n.r.), a apărut într-un moment de haos intern, cu doi moguli media trimişi la închisoare, un altul care se confruntă cu acuzaţii penale şi cu prim-ministrul ţării, Victor Ponta, care a fost pus sub acuzare privind evaziune fiscală, spălare de bani, conflict de interese şi declaraţii false, continuă jurnalistul britanic.

Raportul care vizează publicaţii, reţele TV şi radio se concentrează pe proprietarii media şi urmează trei faze de dezvoltare: 1990-1999, şi o „semi-absenţă a investiţiilor străine“; 2000-2010, ani întregi de opacitate cu privire la proprietate şi investitorii străini acţionând ca „operatori de faţadă“ pentru oameni de afaceri români; 2011-prezent, o perioadă de dislocare în care unii dintre proprietarii de presă se confruntă cu investigaţii din diverse motive.

Investitorul străin din România – Ronald Lauder

Unul dintre investitorii străini iese în evidenţă în peisajul media din ţările post-comuniste: Ronald Lauder, fiul mogulului cosmeticelor Estée Lauder, care a fost pentru scurtă vreme un oficial în Apărare în timpul administraţiei Reagan şi ambasador SUA în Austria.

Autorii studiului citează un critic care spune despre Lauder că „dacă vorbeşti de tabloidizare şi concentrare, atunci putem să-i spunem lui Lauder Murdoch“ (Rupert Murdoch este un om de afaceri australian şi american, care deţine imperiul media News Corporation, al doilea mare conglomerat media din lume, n.r.)

Ronald Lauder a fondat Central Media Enterprise (CME) şi, până în 1997, avea posturi TV în Slovenia, România, Slovacia şi Ucraina. În România, prezenţa CME a fost evidentă prin Pro TV, cel mai vizionat canal al ţării care combină divertismentul şi ştirile, cu accent pe divertisment. 

Adrian Sârbu, „singurul director român la o companie americană“

CME a intrat pe piaţa din România prin Adrian Sârbu, ministrul al comunicaţiilor în primul guvern post-comunist din România, înainte de a-şi înfiinţa grupul media propriu. Sârbu, numit director executiv şi preşedinte al CME, s-a descris ca fiind „singurul român numit director executiv al unei companii americane listate public“.

Însă în februarie 2014, Sârbu a fost acuzat de evaziune fiscală, de spălare de bani şi de delapidare. Lauder s-a retras din comitetul executiv, iar Sârbu şi-a vândut acţiunile CME şi s-a retras din toate funcţiile. Pro TV a fost obţinut de Time Warner.

În februarie 2015, Sârbu a fost reţinut pentru 30 de zile după ce a fost acuzat de evaziune fiscală, spălare de bani şi delapidare. De atunci, el a fost eliberat până la proces.

Cazul Sârbu nu este totuşi unic, fapt care este subiectul studiului. El ilustrează modul în care presa din România nu doar că este bântuită de trecutul ei comunist, dar este şi infiltrată şi dominată de capitalul străin, conchide jurnalistul pentru „The Guardian“.