Libertarieni pe Dunăre

Am mai scris despre alcătuiri politice libertariene, precum Sealand sau urmaşele ei. Acum, a apărut o republică de felul ăsta şi pe Dunăre. Se cheamă Liberland şi-a fost proclamată pe 13 aprilie, de ziua lui Thomas Jefferson, pentru a-i onora memoria. Are fix şapte km pătraţi şi e situată la graniţa dintre Serbia şi Croaţia.

La originea ei, îl găsim pe Vit Jedlička, un membru al Partidului Cetăţenilor Liberi din Cehia. Ideea fondatorului, care s-a proclamat imediat şi preşedinte al republicii, e simplă: Europa are nevoie de un paradis fiscal. Pentru a-l crea, el a folosit o bucată de terra nullius, teritoriu care nu e revendicat de niciuna din cele două ţări vecine. Întemeietorul a explicat că, deşi a încercat în mai multe rânduri, nu a reuşit să-i convingă pe guvernanţii din ţara sa că e nevoie de diminuarea taxelor. Mica republică danubiană pare a fi o formă de compensare colectivă a unui eşec individual în politica din Cehia.

Cum Liberland e teritoriu nelocuit, avea nevoie de cetăţeni. În primele zece zile după anunţarea noului stabiliment politic, 250 de mii de persoane completaseră formularele disponibile online. Cel puţin aşa a declarat Jedlička, intervievat de unele dintre cele mai influente publicaţii din lume, punctând că Liberland a devenit foarte rapid cel mai mare oficiu de imigraţie din lume. Pentru a trăi fără impozite, ar fi suficient să trimiţi un email, ataşând o copie a cărţii de identitate, o scrisoare de motivaţie şi numărul de telefon. Comuniştii şi naziştii au fost descurajaţi să completeze aplicaţia.

Ministerele de externe sârb şi croat au zis că totul e o glumă. Da, sigur, dar cine a fost atras de Liberland? E greu de ştiut compoziţia sociologică precisă a noii micro-naţiuni. Fondatorul a menţionat că multe solicitări ar fi venit din SUA, Elveţia, Turcia şi ţările arabe. În orice caz, au ţinut să-şi exprime interesul, sub forma unor articole-manifest, jucătorii de poker, suporterii bitcoin, cea mai cunoscută monedă virtuală şi, în general, iubitorii unei "vieţi fără taxe" sau ai ideii potrivit căreia e mai bine să trăieşti cu un stat minuscul. E posibil ca foarte puţine cereri să fie acceptate: cifra maximă vehiculată a fost de 35 de mii. Pe 1 mai, o sută de inşi urmau să capete cetăţenia noului stat, după regula: primii sosiţi, primii serviţi! A fost plănuită, în acest scop, o ceremonie, la care Jedlička i-a chemat şi pe „toţi şefii de stat din lume”, asigurându-i că vor avea parte de „atmosferă, bere şi flori”. Înaltele feţe n-au apărut şi nici oamenii simpli nu s-au înghesuit.

Identitatea – până la urmă, în mare parte, virtuală – a noului stat a fost creată cu ajutorul unei echipe de artişti, designeri şi arhitecţi. Unul a făcut imn, altul – un plan cadastral, iar un al treilea – steag, ale cărui componente şi culori au fost explicate de prezident: galben înseamnă capitalism, negru - revoltă, pasărea e simbol de libertate, copacul e abundenţă, soarele – energie, iar râul trimite la Dunăre. Se caută nume pentru monedă, domeniu de Internet, ca şi un cod internaţional pentru telefon.

Există, în schimb, o primă schiţă a Constituţiei Liberland, disponibilă în engleză, care e – alături de cehă – limbă oficială. Regăsim în textul respectiv declaraţii de principii ultra-liberale: impozitele vor fi facultative, bugetul nu admite deficit, cabinetul e restrâns la cinci portofolii, legile sunt supuse unui veto popular şi nu pot limita dreptul asupra propriului corp, proprietatea privată, circulaţia vreunei monede, elaborarea unui curriculum şcolar, căsătoria etc. „Suntem parte a unei mari mişcări libertariene”, a spus Jedlička, „fiindcă guvernele sunt tot mai nepopulare”.

Liberland e ultima formă de exprimare a libertarienilor în Europa postcomunistă. Din 1989 încoace, ţările din fostul lagăr sovietic au fost gazde primitoare pentru asemenea liberali radicali. Fenomenul e interesant. Cum se explică? E vorba, desigur, despre forţa ideii de libertate – economică, dar şi politică. Generaţiile revoluţiilor anti-comuniste şi ale tranziţiilor la democraţie şi economie de piaţă nu au consumat toate deliciile filosofico-politice ale unui Mises, Rothbard, Hoppe ori Borsook. Este vorba, pe urmă, despre atracţia Americii, fiindcă libertarianismul este un produs „made in USA”. Dintre toate ideile libertariene, probabil că cea mai influentă e contestarea oricărui establishment, pe care adepţii lui Ayn Rand o pun în scenă în modalităţi dramatice, ceea ce pentru „noii europeni”, sătui de birocraţi şi birocraţie, e mană cerească. Acum un sfert de secol, adversarul era nomenclatura comunistă, pentru ca azi noua ţintă să fie tehnocraţii de la Bruxelles.

Dar libertarianismul postcomunist poartă cu el şi intoleranţă. Aşa se explică probabil „afilierea europeană” a partidului din care provine fondatorul Liberland. Am pus ghilimele, fiindcă Partidul Cetăţenilor Liberi este o formaţiune eurosceptică, al cărei unic reprezentant în Parlamentul de la Strasbourg e afiliat la grupul Europa Libertăţii şi a Democraţiei Directe. E fracţiunea parlamentară dominată de Nigel Farage, liderul UKIP, care i-a scos pe români şi pe bulgari ţapi ispăşitori pentru toate relele din Europa şi care declara, în campania electorală în curs, că preferă oricând unui est-european un imigrant din Sri Lanka sau Pakistan.