„Guantanamo din Ucraina“: lagărele de refugiaţi sunt adevărate centre de tortură finanţate de Uniunea Europeană

Pentru câteva sute de euro, traficanţii ucraineni iau imigranţii din Ujhorod şi îi trec graniţa prin Munţii Carpaţi FOTO Der Spiegel

Bruxelles-ul face tot ce poate să împiedice refugiaţii să ajungă în fortăreaţa europeană, inclusiv să investească în lagărele din Ucraina. Cei care încearcă să obţină azil politic într-o ţară europeană povestesc despre condiţiile mizerabile de acolo, dar şi despre abuzurile şi torturile la care au fost supuşi.

În 2008, după ce a fugit din Somalia, la doar 15 ani, Hasan Hhirsi a încercat de câteva ori să intre în Europa prin Ucraina. De fiecare dată a fost prins fie de patrulele din Ucraina sau din Ungaria, fie de poliţia din Slovacia. El povesteşte cum grănicerii ucraineni l-au bătut, l-au prădat şi l-au torturat. După ce a fost prins, Hasan a petrecut aproape trei ani în patru închisori ucrainene, fără a fi vinovat de nimic altceva decât că încerca să-şi găsească adăpost şi protecţie în Europa, notează „Der Spiegel“ într-o analiză a lagărelor de refugiaţi din Ucraina.

Mulţi dintre imigranţi ajung în Europa prin Italia sau prin Grecia. Tot mulţi dintre ei mor pe drum. O coaliţie mare, din care fac parte şi Papa Francisc, dar şi preşedintele german Joachim Gauck, solicită o protecţie mai bună pentru refugiaţii de la graniţa sudică a Europei, iar agenţia de refugiaţi a Organizaţiei Naţiunilor Unite (UNHCR) descrie ruta refugiaţilor din Marea Mediterană ca fiind mortală. Însă, când vine vorba de ruta estică sau de soarta imigranţilor ca Hasan Hirsi, interesele europene sunt limitate.

Lagărele pentru refugiaţi finanţate de UE

Uniunea Europeană a oferit Ucrainei fonduri de 30 de milioane de euro, bani pe care Kievul îi foloseşte pentru a construi şi renova centrele de detenţie pentru imigranţi, dar şi alte clădiri folosite pentru găzduirea temporară a refugiaţilor, se arată într-un raport realizat de „Der Spiegel“ împreună cu emisiunea „Report Mainz“ a postului de televiziune publică din Germania, ARD.

Organizaţia Internaţională a Imigranţilor a primit câteva milioane de euro pentru a ajuta autorităţile ucrainene să renoveze lagărele de refugiaţi. Se pare că Bruxelles-ul speră că în acest fel noul sistem va reduce numărul imigranţilor din Europa, fără să atragă atenţia foarte mult.

În 2010, organizaţia pentru drepturile omului, „Human Rights Watch“ (HRW), a criticat UE pentru că a investit milioane de euro pentru deturnarea refugiaţilor europeni spre Ucraina, în timp ce ignora tratamentul inuman la care erau supuşi acolo.

Criza refugiaţilor de-a lungul marginii estice a UE ar putea escalada acum, pe fondul conflictului din Ucraina. Guvernul de la Kiev este prea ocupat cu cei peste un milion de refugiaţi ucraineni, cu armata şi cu rebelii proruşi, ca să mai poată acorda atenţie şi imigranţilor din Orientul Mijlociu şi din ţările africane, avertizează Ilia Todorovici, reprezentantul UNHCR în Ucraina.

Pavşino – Guantanamo-ul Ucrainei

Hasan Hirsi avea 15 ani când a fugit din Somalia de frica organizaţiei teroriste Al-Shabab. Mama sa a strâns toţi banii pe care i-a putut pentru a-şi salva fiul. Când a început călătoria spre Vest, el a fost reţinut de poliţie şi, într-un final, a ajuns la Pavşino, un lagăr pentru imigranţi din vestul Ucrainei.

Pavşino avea reputaţia printre refugiaţi de „Guantanamo-ul estului“. Organizaţiile pentru drepturile omului avertizau că lagărul era suprapopulat, iar condiţiile sanitare sunt dezastruoase. În 2005, Comitetul UE pentru Prevenirea Torturii critica dur Ucraina pentru tratamentul inuman al refugiaţilor.

Hirsi a petrecut luni întregi în lagărul cu aspect de închisoare unde, după cum povesteşte, a fost forţat să doarmă pe pământ şi a fost bătut de nenumărate ori. El a fost eliberat în toamna anului 2008, iar, la scurtă vreme, Pavşino a fost închis datorită protestelor internaţionale. Hirsi a încercat atunci să ajungă în UE.

Refugiaţii iau drumul Carpaţilor 

Oraşul vestic din Ucraina Ujhorod este un punct de tranzit pentru imigranţii de peste tot din lume. Anul trecut, în ciuda conflictului ucrainean, sute de oameni au încercat să ajungă în UE prin Europa răsăriteană. Refugiaţii petrec şi luni întregi în Ujhorod, aşteptând ca rudele să le trimită bani pentru următoarea parte a călătoriei.

Pentru câteva sute de euro, traficanţii ucraineni iau imigranţii din Ujhorod şi îi trec graniţa în Ungaria sau Slovacia, alegând deseori rute secrete prin Munţii Carpaţi. Refugiaţii mor îngheţaţi pe aceste rute montane foarte grele.

În timpul primei sale încercări de a ajunge în UE, Hasan Hirsi a reuşit să treacă Tisa spre Ungaria, într-o barcă

pilotată de traficanţi. Statele membre UE au obligaţia de a analiza solicitările de azil, însă ţările aflate la graniţa UE, cum sunt Ungaria şi Grecia, ignoră deseori această regulă şi trimit refugiaţii înapoi în ţările care nu aparţin de UE. 

Hasan Hirsi (foto dreapta) spune că el a solicitat de câteva ori azil grănicerilor unguri, însă oficialii l-au împins pur şi simplu înapoi în Ucraina. UNHCR cunoaşte aceste cazuri de „împingere înapoi“ în ţara ce nu aparţine de UE.

„Ţinuţi ca animalele“ în Ucraina

Autorităţile ucrainene l-au închis astfel pe Hirsi într-un hambar, împreună cu alţi zeci de refugiaţi. Acolo au fost ţinuţi în întuneric, într-o cameră neîncălzită. Potrivit lui Hasan Hirsi, gardienii le-au refuzat până şi dreptul de a folosi toaleta. Mulţi refugiaţi urinau în sticle sau pe podea şi nu primeau nimic de mâncare zile întregi. „Am fost ţinuţi ca animalele“, mărturiseşte Hirsi pentru „Der Spiegel“.

Atunci când imigranţii sunt prinşi în Ucraina, de obicei sunt trimişi în locuri de detenţie semi-oficiale, înainte de a fi transferaţi în închisori. Foarte puţini refugiaţi au şansa de a vorbi cu un avocat.

Grănicerii l-au interogat pe Hirsi de câteva ori. „De unde eşti? Cine te-a trecut graniţa?“, îl întrebau ei. Dacă nu răspundea imediat, spune Hirsi, îl sugrumau şi-l loveau cu pumnii peste faţă. Hasan Hirsi mai spune şi că mâinile şi picioarele îi erau legate cu cabluri în timpul interogatoriilor şi că a primit şocuri electrice.

„Acum eşti în Ucraina, aici nu e democraţie“

Hirsi nu are dovezi împotriva autorităţilor ucrainene, însă relatările lui coincid cu informaţiile obţinute de organizaţiile pentru drepturile omului. În 2010, HRW a raportat abuzul şi tortura refugiaţilor din mâinile grănicerilor ucraineni.

„M-au lovit în cap cu un pistol. Zăceam la pământ, inconştient. Apoi m-au târât prin zăpadă şi m-au lovit în gât cu picioarele“, mărturisea pentru organizaţie un imigrant pakistanez.

Şi alţi refugiaţi au declarat pentru HRW că au fost torturaţi prin şocuri electrice. „M-au legat de scaun. Mi-au ataşat electrozi pe urechi şi m-au curentat“, povesteşte un refugiat afgan. 

Un somalez s-a plâns că un poliţist ucrainean l-a prădat şi apoi l-a ameninţat cu moartea: „Ascultă cu atenţie, acum eşti în Ucraina. Nu în Germania, nu în Anglia. Aici nu e democraţie. Dacă minţi, nu vei părăsi locul ăsta în viaţă“, se pare că ar fi spus ucraineanul în timpul interogatoriului.

Când a fost contactat de jurnaliştii de la „Der Spiegel“, guvernul ucrainean a declarat că nu are dovezi de încălcări ale drepturilor omului în ceea ce-i priveşte pe refugiaţi. Oficialii au adăugat că grănicerii sunt supuşi unor controale şi regulamente stricte şi din partea guvernului şi din partea organizaţiilor non-guvernamentale.

Fonduri europene pentru ţinerea imigranţilor la distanţă

Uniunea Europeană se bazează pe ţările vecine, ca Serbia, Maroc şi Turcia, pentru a ţine la distanţă imigranţii şi refugiaţii. Însă la graniţa estică a UE, politica imigranţilor practicată de UE este mai avansată decât în orice altă parte.

Din 2000 până în 2006, Ucraina a primit 35 de milioane de euro din fondurile UE pentru susţinerea fostelor state sovietice, pentru a îmbunătăţi securitatea graniţelor. Potrivit HRW, aproape trei sferturi din aceşti bani au intrat în firmele de securitate private. În 2010, scopul unui aşa-numit acord de „reintrare“ încheiat între UE şi Ucraina, a fost extins pentru a include cetăţeni şi din alte ţări. De atunci, Kievul trebuie să ia înapoi refugiaţii care au intrat în UE prin Ucraina. În schimb, UE a uşurat drumul ucrainenilor spre Europa.

Închisoarea Juravici pentru refugiaţi

În ianuarie 2012, Hasan Hirsi se pregătea să moară. După prima încercare de evadare din Ucraina, el a mai încercat de încă trei ori. De fiecare dată a fost prins şi închis timp de câteva luni. Hirsi a început o grevă a foamei, împreună cu alţi câţiva deţinuţi din închisoarea Juravici. 

Juravici se află într-o zonă îndepărtată din nordul Ucrainei, aflată la graniţa cu Belarus, la aproape 50 de kilometri de oraşul Luzk. Regiunea pare părăsită, fără construcţii pe drumurile pustii.

Armata ucraineană folosea Juravici ca bază, dar astăzi guvernul găzduieşte imigranţii. Mare parte din deţinuţii de la Juravici sunt refugiaţi prinşi în timp ce încercau să treacă graniţa spre UE. Ei sunt ţinuţi în lagăr timp de maxim un an, unii ajungând de mai multe ori acolo. Pedepsele drastice sunt intenţionate să răzgândească refugiaţii să mai încerce să intre în UE, spune Marc Speer, de la grupul de monitorizare a graniţelor din Europa (bordermonitoring.eu).

Oficial, politicienii de la Bruxelles şi din Kiev nu se referă la lagărele ca Juravici ca fiind închisori, ci „adăposturi“. Totuşi, acestea sunt lagăre din care refugiaţilor nu li se permite să plece. 

Deţinuţii de la Juravici locuiesc în spatele gratiilor şi a sârmei ghimpate, iar soldaţii sunt cei care păzesc lagărul. Unii dintre prizonieri, cum a fost şi Hasan Hirsi, au fugit de război din Somalia şi Afganistan. Arestările lor nu au „niciun scop juridic“ şi constituie o încălcare a Convenţiei Europene privind drepturile omului, spune UNHCR.

A cincea încercare a fost norocoasă pentru Hasan

În timpul grevei foamei, Hirsi nu a mâncat aproape nimic timp de şase săptămâni. Într-un final, a fost forţat să mănânce, şi el, dar şi alţi prizonieri. Atunci când a fost eliberat, opt luni mai târziu, s-a îndreptat tot spre Ujhorod. În 2013, a reuşit să fugă în Germania, prin Slovacia. Era cea de-a cincea încercare, la cinci ani de când părăsise Somalia.

Acum, tânărul somalez plănuieşte să-şi termine şcoala în oraşul german Landau şi, eventual, să găsească de lucru ca mecanic, conchide „Der Spiegel“.