Am trăit să o auzim şi pe aceasta: Igor Dodon, preşedintele celui de al doilea stat românesc, cere organizarea unui referendum având ca principală temă realizarea Unirii dintre Republica Moldova şi România.

”Să organizăm un referendum şi să fie pusă întrebarea: ”Sunteţi pentru păstrarea statalităţii Moldovei — Da sau Nu” avea să spună acesta.
 
Sunt însă Unioniştii pregătiţi pentru un astfel de moment?
 
Răspunsul este că DA.
 
În primul rând fenomenul este aparent unul de nişă, marginal, dar aceasta este senzaţia pe care toţi politicienii de la Chişinău doresc să o lase. În realitate aderenţa la fenomen este cu mult peste cifrele date oficial de sondajele de opinie. Dar acest lucru nu doar pentru că sondajele de opinie ar minţi cât mai ales pentru că populaţia, supusă în mod continu unei presiuni psihologice nu spune adevărul despre ceea ce doreşte atunci când este chestionată.
 
Numeroase localităţi din Republica Moldova şi-au schimbat primarii care nu îşi făceau treaba deşi sondajele arătau că cei în funcţie sunt cu mult mai bine cotaţi. În realitate moldovenii au o frică în a spune ceea ce simt în faţa celorlalţi. Acest lucru vine din lipsa unei experienţe democratice, calea spre Europa începând abia în 2009, aproape cu 20 de ani mai târziu decât România.
 
Energii colosale se vor antama în societate
Un referendum pentru Unire dă o perspectivă imediată celor ce s-ar implica în promovarea acestui mesaj. Am asista cu siguranţă la o emulaţie publică favorabilă Unirii. Mulţi dintre Unioniştii pasivi, ce nu pot şine pasul cu acţiunile ce se desfăşoară zilnic, îşi vor găsi energia ca timp de câteva luni să promoveze şi să aducă la urne cât mai mulţi dintre apropiaţi.
Marea majoritate a tinerilor va vota pentru Unire. Această majoritate deţine puterea de a schimba în familie opinii şi, nu de puţine ori, chiar să le impună. Tinerii moldoveni îşi doresc dreptate şi o viaţă mai bună.
Anul 2018, anul centenar, vine şi el cu un aport pozitiv. În astfel de ani aderenţa faţă de fenomen creşte simţitor. Mai mult decât atât: autorităţile din România sunt obligate să organizeze evenimente patriotice care să le lege de anul centenar.
 
Nu vă fie frică de referendum: dacă nu iese facem altul peste doi ani
Observ la mulţi o frică de un posibil eşec.
Indiferent de rezultate cifrele vor arăta că de fapt Unirea este la cote mult mai înalte decât cele publice din societate. Că vor fi peste 50% sau nu, ele vor fi mari, atât de mari încât toată lumea va vedea adevărul.
Un referendum va duce la o creştere exponenţială a celor favorabili: va fi o promovare la cote nemaiîntâlnite. Se întâmplă acest lucru în timpul tuturor evenimentelor majore.
 
Şi să spunem că vom avea sub 50%? Nu contează absolut deloc. Muncim în continuare şi mai facem unul, deşi informaţiile ce le deţinem asupra fenomenului sunt că în caz de referendum ne vom duce, cu diaspora implicată energic(peste un milion de moldoveni), la aproape 60%. România nu va câştiga la limită ci cu mult peste aşteptări. Acest milion de moldoveni nu merge acum la vot, dar o va face atunci când discutăm de ceva atât de important.
Mai ţineţi minte când nu va ieşit din prima cu iubita dar aţi insistat şi până la urmă a cedat? Cam aşa este şi cu Unirea, iar în cazul de faţă este suficient să reuşim o singură dată, chiar dacă încercăm de mai mult ori. Sună pragmatic, dar aşa trebuie să fim în timpurile pe care le trăim.
 
Dodon fricosul
În realitate Igor Dodon nu vrea sub nici o formă organizarea unui referendum pentru că îl va pierde. Mai mult decât atât: cu cât întârzie organizarea lui cu atât mai mult cresc şansele unioniste de reuşită.
Nemulţumirea şi disperarea din ultimele zile vine după ce mai multe consilii locale şi primari au votat o declaraţie de Unire cu România cu o importanţă politică colosală, deşi fără efecte juridice.