FOTO VIDEO Rugăciuni şi flori cu ocazia comemorării a 10 ani de la tsunami-ul devastator din Asia care a ucis peste 200.000 de oameni

Rugăciuni, lacrimi şi flori la mormintele celor care în urmă cu 10 ani şi-au pierdut viaţa în Asia în urma tsunamiului devastator în care 220.000 de oameni au murit sau au fost daţi dispăruţi şi care a afectat 14 ţări din zona Oceanului Indian.

La 26 decembrie 2004, un cutremur cu magnitudinea 9,3 - cea mai mare din lume, din 1960 - a avut loc în largul insulei indoneziene Sumatra, provocând valuri uriaşe de pe coasta Asiei, din Sri Lanka şi Thailanda, pînă pe coasta Africii.

Printre victime s-au aflat mii de turişti străini care se bucurau de concediul de sfârşit de an pe plajele idilice din regiune.

Astăzi, bărbaţii şi femeile au cântat în cor imnul Indoneziei, marcând începutul ceremoniilor într-un parc de 20 de hectare din Banda Aceh, oraşul cel mai apropiat de epicentrul cutremurului din 2004.

Pe 26 decembrie 20048 GMT (07.58, ora locală, 2.58, ora României): Biroul de geofizică din Jakarta a anunţat un cutremur cu magnitudinea 6,4 pe scara Richter în largul insulei Sumatra. Epicentrul a fost localizat în Oceanul Indian, la 250 de kilometri sud-est de insulă. Datele au evoluat până la stabilirea unei magnitudini de 9,3, cel mai puternic cutremur înregistrat în lume în ultimii 40 de ani.

- 01.14 GMT: Centrul de alertă pentru tsunami din Hawaii, care nu acoperă decât Pacificul, a înregistrat cutremurul.

- 01.30 GMT: Sumatra este devastată de tsunami. Provincia Aceh este atinsă de valuri de aproape zece metri înălţime în unele locuri. Zeci de sate au fost distruse complet. Indonezia a înregistrat aproximativ 170.000 de morţi sau dispăruţi, dintre care 131.000 de persoane pe coasta de vest a insulei Sumatra. Aproape de epicentru, insulele indiene Andaman şi Nicobar au fost printre primele atinse de valuri.

- 02.30 GMT: Plajele din sudul Thailandei, precum Phuket, Khao Lak sau Phi Phi, foarte apreciate de turişti în această perioadă a sfârşitului de an, sunt afectate de asemenea de valurile gigantice. Numărul morţilor a ajuns la aproape 5.400, dintre care jumătate erau cetăţeni străini, din 37 de ţări. De asemenea, aproape 8.500 de persoane au fost rănite. Partea sudică a Myanmarului a fost de asemenea atinsă, 61 de persoane fiind ucise, ca şi sudul Bangladeshului.

- 03.00 GMT: În Sri Lanka, valul seismic a măturat 800 de kilometri de litoral, de la nord-est la sud, distrugând locuinţe şi complexuri turistice şi provocând moartea a 31.000 de persoane. În India au murit aproximativ 16.400 de persoane, iar în Malaysia 68.

- 04.00 GMT: Tsunamiul a ajuns până în arhipelagul Maldive, inundând două treimi din capitala Male şi majoritatea celor 1.192 de insule şi provocând moartea a peste o sută de persoane.

- 07.00 GMT: Coastele Africii de Est au fost atinse de tsunami. S-au înregistrat aproape 300 de decese în Somalia, dintre care 100 de pescari, cel puţin zece morţi în Tanzania şi un singur deces în Kenya, unde s-a dat un ordin de evacuare.

- În jurul orei 09.00 GMT, valuri puternice au atins insula Mauritius şi insula Rodrigues, provocând pagube materiale. În cursul zilei, aeroporturile din regiune, în special cel din Bangkok, au fost luate cu asalt de mii de turişti care voiau să se întoarcă în ţările lor. Guvernele s-au mobilizat pentru a-şi ajuta cetăţenii.

- În jurul orei 14.30 GMT, primele bilanţuri globale anunţă peste 5.400 de morţi. De-a lungul zilelor, bilanţurile au crescut considerabil, ajungând la 120.000 de morţi la 30 decembrie, 146.000 la 5 ianuarie, peste 160.000 la 13 ianuarie şi în final la 220.000 de morţi.

- 27 decembrie - Pe plajele devastate s-au organizat operaţiuni de căutare, în încercarea de a descoperi eventuali supravieţuitori.

Numeroase ţări şi organizaţii internaţionale au deblocat ajutoare de urgenţă. Mai multe avioane cu alimente, medicamente şi echipe de intervenţie au ajuns în zonele sinistrate.

Temeri în regiunea Oceanului Indian, la zece ani de la tsunami

Autorităţile din regiune se tem că, la zece ani de la cel mai violent tsunami înregistrat vreodată, o scădere a vigilenţei ar putea să afecteze progresele înregistrate de la implementarea, în urmă cu câţiva ani, a unui sistem high-tech de avertizare, relatează AFP.

În 2004 nu exista niciun sistem de evaluare sau avertizare. Mulţi oameni şi-au dat seama prea târziu să se adăpostească rapid în zone mai înalte, iar alţii au rămas pur şi simplu împietriţi în faţa unei mări pe care au văzut-o mai întâi retrăgându-se, după care asupra lor s-a abătut un adevărat zid de apă.

Convinse că ar fi putut să fie salvate numeroase vieţi, autorităţile au creat în urmă cu trei ani un sistem regional de alertă.

Creată în 2011, ambiţioasa reţea de maregrafe (dispozitive care măsoară nivelul mării), balize oceanice de adâncime şi de seismografe este utilizată pentru a avertiza ţările în cazul unui tsunami iminent.

Testat în urmă cu doi ani, acest sistem a funcţionat. După un cutremur puternic în largul Insulei Sumatra, toate regiunile de risc din ţară au fost avertizate în 12 minute. Cutremurul nu a declanşat un tsunami.În plus, 24 de ţări din regiune şi-au creat centre de alertă la nivel naţional.

În Thailanda, unde s-au înregistrat 5.395 de victime, dintre care jumătate sunt turişti străini, 129 de turnuri de alertă au fost instalate în sud-vest, legate la un centru de supraveghere cu sediul la Bangkok. Un val uriaş va declanşa sirene şi anunţuri în mai multe limbi. De asemenea, funcţionarii şi aleşii vor fi avertizaţi prin SMS în legătură cu obligaţia de a proceda la evacuări.

Însă într-o regiune în care adesea domină fatalismul, dorinţa de a se pregăti pentru ceea ce este mai rău se atenuează odată cu trecerea anilor. La Khao Lak, o zonă balneară care a fost pur şi simplu ştearsă de pe hartă acum zece ani, semnele cu îndemnuri de a fugi spre zone mai înalte au dispărut pur şi simplu.

La Phuket City, lipsa de motivaţie este evidentă chiar în hotelurile afectate acum zece ani. Cu toate acestea, pericolul este real. După 100 de ani de calm, în doar zece ani în regiune au avut loc şase cutremure cu magnitudinea de peste 7,9, semn al unei „activităţi sporite“, afirmă McCreery. „În prezent toată lumea ştie ce este un tsunami, dar dacă vom avea o lungă perioadă de calm vom uita“, este el de părere.

Progrese în domeniul sistemelor de alertă 

Tsunamiul din 2004, care a ucis aproape 230.000 de oameni în Asia, a consolidat cooperarea internaţională vizând îmbunătăţirea tehnologiilor de detectare a acestor valuri devastatoare, chiar dacă oamenii de ştiinţă nu pot prezice seismele de sub oceane, aflate la originea acestora, relatează AFP.

În urmă cu zece ani, experţii nu dispuneau de niciun sistem de alertă pentru tsunami în Oceanul Indian, o regiune în care, în istoria recentă, acest fenomen nu a mai avut loc.

Înainte de catastrofa din 2004, principalul centru mondial de supraveghere – „The Pacific Tsunami Warning Center“ - situat în Hawaii, se concentra asupra zonelor seismice cu risc înalt din Oceanul Pacific, în special Japonia şi America de Sud.

După tsunamiul din 2004, experţii americani au început să supravegheze Oceanul Indian, iar Australia, Indonezia şi India au creat un nou sistem, devenit operaţional în 2013, şi anume „Indian Ocean Tsunami Warning System“.

La rândul lor, Statele Unite aproape că au dublat - de la opt la 15 - personalul Centrelor de alertă pentru tsunami în Pacific, cu sedii în Hawaii şi Alaska şi activitate nonstop. Noi eforturi internaţionale vizează, de asemenea, crearea unui centru de alertă pentru tsunami în Mediterana.

Reţea de balize

Seismologii nu pot, încă, să prezică momentul producerii unui cutremur extrem de puternic sub ocean şi declanşarea unui asemenea val, dar pot să anticipeze mai bine valuri care se deplasează pe mii de kilometri distanţă, ceea ce oferă timp populaţiilor din zone de coastă să se refugieze în zone mai înalte, declară Mike Angove pentru AFP.

„Am înregistrat progrese incredibile în identificarea acestor valuri, în privinţa deplasării lor şi elaborării unor modele de previziuni utile acestor regiuni de coastă (...), uneori cu până la oră înainte să lovească“, subliniază el.

Aceste valuri sunt monitorizate şi măsurate cu ajutorul unei reţele de balize instalate pe oacean – „Deep-Ocean Assessment and Reporting of Tsunami“ sau DART.

Fiecare dintre aceste balize este dotată cu un dispozitiv care măsoară presiunea pe fundul oceanului. Datele sunt transmise prin satelit Centrelor americane de alertă pentru tsunami din Hawaii şi Alaska, care le transmit pe Internet.

În 2004 existau şase astfel de balize, iar în 2014 sunt 60, precizează cercetătorii, anunţând că nouă ţări participă, în total, la sistemul DART, un lucru care a îmbunătăţit monitorizarea şi cooperarea internaţionale.

În 2011, în urma seismului foarte puternic din largul Japoniei, care a atins magnitudinea 9, trei balize din reţeaua DART au fost primele care au detectat tsunamiul, două americane şi una rusească.