Ce să (mai) faci cu un milion?

Turbulenţele de pieţele financiare pun sub semnul întrebării aproapte toate tipurile de plasamente financiare. Şi totuşi, atât pentru jucătorii sofisticaţi cât şi pentru investitorul mai puţin avizat, oportunităţile de investiţii nu lipsesc. 

Uniunea Europeană pare să fi trecut de cumpăna reprezentată de summitul ce a avut loc la începutul lunii decembrie, dar euro este încă în pericol. Şi chiar dacă moneda unică va rămâne „în viaţă”, economiile făcute în această valută se vor afla pentru mult timp sub o „sabie a lui Damocles” cu două tăişuri: devalorizarea intenţionată şi inflaţia scăpată de sub control. Pericole care pândesc,  într-o aproape la fel de mare măsură, cam toate monedele considerate acum „de referinţă” – precum dolarul, lira sterlină sau francul elveţian.

Guvernele şi băncile centrale din întreaga lume sunt practic într-un adevărat război valutar

Pericolul este dat în mod special de competiţia care se poartă la nivel global pentru acapararea de noi pieţe de desfacere. O cursă în care băncile centrale sunt tentate să-şi deprecieze valuta, deoarece o monedă slabă înseamnă produse şi servicii mai ieftine, şi deci vânzări mai mari pentru agenţii economici locali.

Citeşte mai multe despre oportunităţile de investiţii pe care pieţele le oferă, pe Forbes.ro

Vorbim de un joc (sau mai degrabă un „război”) al valutelor, în care Banca Centrală a Elveţiei a intrat la începutul lunii noiembrie, când şi-a anunţat hotărârea de a interveni în pieţe pentru a menţine moneda elveţiană depreciată (la un curs de cel puţin 1,2 euro pentru un franc).
Este însă un război în care China este combatant activ de ani buni. Iar valoarea scăzută a yuan-ului, ce asigură de fapt competitivitatea produselor chinezeşti, este motivul pentru care toate guvernele – şi în special cel al SUA – cer Chinei să permită aprecierea monedei naţionale.

Banii injectaţi în pieţe de băncile centrale sunt un factor determinant al inflaţiei 

Iar pericolul devalorizării controlate a monedelor este amplificat de tipărirea de bani practicată pe scară largă de băncile centrale pentru achiziţia de obligaţiuni emise de guverne, pentru acoperirea deficitelor bugetare.
Un „joc” ce se poate încheia printr-o inflaţie scăpată de sub control. Emisiunea de monedă este o practică uzată de FED-ul american de ani buni de zile. Iar în primăvara anului 2010, în jocul finanţării directe a deficitelor bugetare a intrat şi Banca Centrală Europeană, cumpărând din piaţă obligaţiuni emise de Grecia, în pofida reglementărilor care-i interziceau acest lucru.
Impactul nefast al banilor tipăriţi din nimic nu se vede încă în inflaţia oficială – dar nu trebuie însă prea multă matematică pentru a vedea explozia preţurilor de-a lungul ultimilor cinci ani.

Bancherii de investiţii preferă monedele economiilor asiatice emergente

Criza financiară a împins pieţele într-un veritabil „roller-coaster”, apreciază Monica Ionescu, partener în cadrul diviziei de private banking pentru Europa de Est, din cadrul UBS, care se uită cu tot mai mare atenţie către economiile asiatice. „Considerăm că excedentul de cont curent şi continuarea creşterii economice, chiar dacă cu un ritm mai scăzut, favorizează în continuare monedele din această zonă” explică Monica Ionescu perspectiva împărtăşită clienţilor. „Preferăm CNY (yuan-ul chinezesc), IDR (rupia indoneziană) şi KRW (won-ul Coreei de Sud)” enumeră ea trei dintre monedele ce pot fi avute în vedere ca alternativă la valutele clasice.

Metalele preţioase trebuiesc de asemenea avute în vedere, spun specialiştii UBS. În opinia acestora însă, locul aurului sau argintului este luat de platină: „Considerăm că platina reprezintă cea mai atractivă investiţie din perspectiva raportului producţie – preţ”, spune Monica Ionescu.