Producţia de drapele, fanioane şi steguleţe, un hobby de un milion de euro

Acest business s-a dezvoltat imediat după anul 1989, când micii afacerişti s-au gândit că tricolorul poate reprezenta o afacere de succes. Întreprinzătorii care s-au apucat de confecţionat

Acest business s-a dezvoltat imediat după anul 1989, când micii afacerişti s-au gândit că tricolorul poate reprezenta o afacere de succes. Întreprinzătorii care s-au apucat de confecţionat drapele, fanioane şi steguleţe spun că este mai degrabă un hobby decât o afacere prosperă, deşi cifra de afaceri a firmei Rotarexim, de exemplu, este de aproape un milion de euro.

În preajma zilei naţionale a României, cererile pentru drapele sunt foarte mari, iar principalii jucători de pe această piaţă înregistrează cele mai spectaculoase vânzări. În rest, doar vizita unor preşedinţi de state, delegaţii străine importante sau alte evenimente majore mai aduc profit comercianţilor din domeniu. Principalul producător de steaguri din România este Rotarexim SA, firmă ce are o producţie anuală de 35.000-40.000 de tricolore româneşti şi o cifră de afaceri de aproape 1.000.000 de euro. Constantin Rotaru, patronul firmei, are aproape 100 de angajaţi şi spune că poate satisface până la 100 de comenzi de steaguri pe zi, cu livrare în aproape toată ţara. Rotaru spune că i-a venit ideea acestei afaceri imediat după decembrie 1989. "Dacă doreai să cumperi un drapel românesc, la începutul anului 1990, era aproape imposibil să găseşti vreun magazin care să ţi-l ofere. Oferta era inexistentă pentru că cererea, la acel moment, era aproape egală cu zero", spune Rotaru. Aşa a început totul. În 1990, nu era nevoie de o investiţie deosebită, pentru că existau ateliere de croitorie şi serigrafie, unde se putea începe activitatea. "Am căutat soluţii pentru rentabilizarea afacerii, de aceea am început executarea, în paralel, a drapelelor tuturor statelor lumii, a steguleţelor şi a fanioanelor pentru aceste state", spune patronul Rotarexim. Amortizarea investiţiei s-a realizat în câţiva ani, chiar dacă în 1994 a fost aprobată Legea 75 privind drapelul naţional, nici după acest eveniment nu s-a simţit un reviriment deosebit.

Românii din străinătate, principalii clienţi

Un salt demn de luat în seamă s-a simţit după anul 2000. "Nu este foarte importantă amortizarea investiţiei, cât pragul pe care a trebuit să-l atingă producţia pentru a reuşi să treacă la obţinerea de profit", spune Constantin Rotaru. Primii clienţi au fost reprezentaţi de instituţiile statului. După aceea, au apărut românii, care, fiind plecaţi în străinătate, au văzut ce înseamnă drapelul statului, iar la întoarcere, unul dintre primele lucruri pe care le-au făcut a fost acela de a căuta unul pe care să-l arboreze la ei acasă sau chiar la instituţia ori societatea pe care o reprezentau. "Orice deplasare în străinătate ne face să constatăm că pe fiecare stradă există cel puţin un punct de desfacere a drapelelor şi altor simboluri naţionale. Ceea ce la noi nu se întâmplă şi cred că va mai dura mult până se ajunge la aşa ceva", spune Constantin Rotaru. Cel mai vândut drapel este cel al României. De asemenea, drapelul Uniunii Europene se vinde destul de bine, proporţia fiind de unu la trei în favoarea drapelului românesc. Unele dintre comenzile mai deosebite executate de Rotarexim a fost cea pentru Teatrul Odeon, pentru premiera piesei de teatru "Conul Leonida faţă cu reacţiunea", când drapelele au fost inscripţionate cu chipul actorilor care au jucat în piesa respectivă.

Un tricolor românesc costă între 23 şi 160 de lei

Unul dintre cele mai mari drapele executate de Rotarexim a fost comandat de primăria Braşov, ce avea dimensiuni de 8 metri pe 5 metri, şi care a fost arborat pe staţia de telecabină de pe Tâmpa. Drapele de dimensiuni mari au fost executate, de asemenea, pentru Aeroportul Otopeni, dar şi pentru alţi agenţi economici. Preţurile pentru drapelele standard variază între 23 lei şi 160 de lei. Drapelul standard al României, la dimensiunile de 1,35 metri pe 0,90 metri, costă 23 lei. Preţul la steguleţe variază între 1,5 lei şi 18 lei, iar la fanioane, preţul este cuprins între 19 şi 35 lei. Preţurile pentru materialele comandate special variază în funcţie de complexitatea siglei sau a imaginii, dimensiunii sau numărul de drapele comandate. Cel mai greu de confecţionat este drapelul Statelor Unite ale Americii, Australiei şi Marii Britanii, pentru că este vorba de dimensiuni standard şi necesită anumite cusături. Un drapel are garanţia între 10 luni şi 5 ani în funcţie de locaţia unde va fi expus. Un steag din polyester naval are o garanţie între 10 şi 24 de luni, în timp ce unul din polyester satinat are o garanţie de cinci ani.

Alte firme de pe piaţa drapelelor sunt Decorativa şi magazinul online steag.ro. Prima a luat fiinţă înainte de 1989 şi este în subordinea Ministerului Culturii, produce drapele în proporţie de 60% pentru instituţiile publice. Steag.ro a intrat pe piaţă abia în 2004, are 30 de beneficiari pe lună, principalul client fiind Ministerul Finanţelor. Steag.ro are o producţie medie anuală de 1.000-1.500 de drapele, iar anul trecut a încasat 98.000 de euro. Cei care vor să intre pe această piaţă trebuie să înţeleagă că nu vor avea câştig de cauză dacă nu vor depune şi mult suflet şi mai ales răbdare.