"Sistemul Educational Informatizat - o sansa pentru Romania"

Cel de-al patrulea seminar dedicat analizarii programului guvernamental de informatizare a invatamantului preuniversitar romanesc, organizat de cotidianul Adevarul, la World Trade Center, a reusit sa

Cel de-al patrulea seminar dedicat analizarii programului guvernamental de informatizare a invatamantului preuniversitar romanesc, organizat de cotidianul Adevarul, la World Trade Center, a reusit sa reuneasca factori de decizie din invatamant, industrie, politica, cercetare. Prezenta ministrului Educatiei, Alexandru Athanasiu, a ministrului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei, Dan Nica, si a fostului ministru al Educatiei, Ecaterina Andronescu, cea care a coordonat programul in primele sale etape, a avut darul de a conferi dezbaterilor girul responsabilitatii guvernamentale. Cei trei ministri au prezentat in mod transparent cheltuielile fiecarei etape si realizarile si neimplinirile avute. Corecta radiografiere a situatiei actuale a permis o prezentare realista a perspectivelor programului Sistem Educational Informatizat. Reprezentantii consortiului privat (SIVECO Romania, IBM Romania si HP Romania), caruia ii revine implementarea programului sub coordonarea Ministerului Educatiei, au avut posibilitatea sa prezinte concret fragmente din softurile educationale si date despre starea dotarilor hard a laboratoarelor de informatizare a invatamantului. In pagina de astazi prezentam interventiile ministrului Alexandru Athanasiu, ministrului Dan Nica, a prof. univ. Traian Ionescu, director general informatizare MECT, a prof. Eugen Noveanu - Institutul de Stiinte ale Educatiei si a d-lui Varujan Pambuccian, presedintele Comisiei IT a Camerei Deputatilor.
Alexandru Athanasiu: Nu putem vorbi de un invatamant de calitate rezumandu-ne exclusiv la lectia magistrala. Sigur, lectia magistrala, lectia clasica, ramane un reper important in formarea elevului si in modul transmiterii cunostintelor de la catedra, dar este insuficient, este incomplet si nu realizeaza ceea ce, dupa parerea mea, este lucrul esential in acest moment. In acest moment, noi ne aflam in pragul unei mari competitii pe piata serviciului educational. Cine nu intelege acest lucru si se ascunde in spatele unor formule de curricule, de structuri, nu intelege fenomenul real. Este foarte clar ca s-a declansat o batalie pe piata educatiei, nu doar pentru ca Organizatia Mondiala a Comertului califica serviciul educational un serviciu de piata, nu doar pentru asta, ci pentru ca in realitate lucrurile stau asa. A inceput competitia pentru educatie, asa cum exista competitia in economie. Cine nu intelege lucrul acesta va pierde batalia. Si atunci, Romania, in anii care urmeaza, trebuie sa-si pregateasca structura scolara, structura universitara, structura preuniversitara, oamenii care o slujesc sa fie apti pentru aceasta competitie. Altfel, peste 5-10 ani vom avea urmatorul fenomen, cel putin la nivelul invatamantului preuniversitar: mobilitatea universitara va permite multor studenti romani sa studieze in strainatate, ceea ce e foarte bine, dar vor depopula universitatile romanesti, iar, pe de alta parte, filiere ale marilor universitati se vor instala in Romania. Sigur, e o varianta, dar poate nu cea pe care trebuie sa o incurajam, de aceea trebuie sa ne pregatim pentru competitie. Discutia de azi nu e o discutie numai despre calculatoare sau nu este o discutie despre calculatoare. Este o discutie despre calitatea ameliorata a invatamantului prin utilizarea unei tehnologii. Daca noi consideram ca aceste lucruri trebuie sa le realizam, inceperea in 2001 a acestui program de catre guvernul Adrian Nastase este importanta. Guvernul a avut aceasta idee absolut necesara ca un invatamant de calitate trebuie sa fie un invatamant care furnizeaza informatia in timp real, care asigura obiectivitatea informatiei si asigura masurabilitatea procesului. In fond, ameliorarea unui proces incepe cu obiectivarea evaluarii lui, cu acuratetea informatiei transmise si, de asemenea, cu rigoarea modalitatii de transmitere a informatiei. Toate aceste trei lucruri se realizeaza mai bine prin intermediul utilizarii calculatorului. Utilizarea calculatorului, prin rigoarea metodelor de folosire a lui, asigura si disciplinarea mentala a profesorului si elevului. Un ultim lucru de ordin general: utilitatea acestui sistem se va vedea in timp prin faptul ca noi compatibilizam, omogenizam, asiguram comparabilitatea structurii procesului de educatie din Romania cu procese de educatie care se desfasoara in alte tari. In fond, marea sfidare a acestor vremuri consta in globalizare. Globalizarea inseamna: standardizarea de produse, omogenizare de proceduri si faptul ca se impun anumite paradigme de actiune si gandire. Pentru a ne integra in acest proces inevitabil, utilizarea calculatorului este o procedura care ne va duce la o comparabilitate si o compatibilizare de actiune, de modalitati de predare, de modalitati de intelegere a disciplinelor, a notiunilor. Fara sa privim partea negativa a lucrurilor, adica aceasta uniformizare accentuata pe care o va realiza globalizarea, inclusiv in domeniul invatamantului, nu putem sa nu vedem partea buna a lucrurilor, faptul ca noi ii facem pe elevii nostri din ce in ce mai bine sa poata castiga activitati si capabilitati pe care sa le poata utiliza fara a mai fi nevoie de stagii de pregatire, de perioade de proba. Noi, si prin aceasta formula, pregatim viitoarele generatii pentru a fi apte sa inteleaga procese, sa aplice proceduri, sa dobandeasca informatii, sa utilizeze si sa valorifice informatii dupa metode standard. Practic, eu asta inteleg prin acest program. Prin utilizarea calculatorului de catre tineri, e foarte important ca ei intra intr-o lume de reguli si proceduri comune pentru marea majoritate a lumii civilizate in care vor lucra, in care vor trai si in care vor trebui sa aiba identitati comune. Trebuie vorbit despre efortul substantial pe care Guvernul Romaniei, din 2001 pana acum, l-a facut si acest efort se cifreaza la aproximativ 76,5 milioane de dolari si nu este un program care sa se incheie. Este un program care va continua, pentru ca nu putem lasa lucrurile la mijlocul drumului. Dotarea liceelor cu laboratoare informatice va continua si vom trece incet, incet, dar sigur la dotarea intregului sistem de invatamant sau cel putin a celui gimnazial. Nu mai vorbim de scolile de arta si meserii, care vor fi dotate deja in aceasta faza a programului. Trebuie sa facem un salt, pentru ca, deocamdata, am realizat acoperirea cu calculatoare a liceelor, dar accesul la calculator, numarul de lectii pe calculator este total insuficient. Or, noi dorim, in principal, nu numai sa avem o mobila, ci sa avem si carti in mobila biblioteca, adica nu numai calculatorul in sine, ci utilizarea lui pentru procesul didactic este esentiala. De aceea, accentul pe care il voi pune eu in aceasta perioada este acela de dotare cu lectii. Din pacate, informatiile pe care le am nu sunt dintre cele mai bune. Accesul la calculator este inca restrictionat, numarul profesorilor cuprinsi in programele de formare este mic si nu se foloseste calculatorul ca metoda de predare. Numarul lectiilor este extrem de mic si atunci, ca o linie de directie foarte importanta in aceasta faza de derulare a proiectului, va fi accentul pus pe partea de program, nu pe partea de dotare. Trebuie sa schimbam putin acul busolei. Din comparatia datelor statistice rezulta ca avem de recuperat foarte mult. Utilizarea informaticii in invatamant este, la noi, un proces de debut, chiar daca cu rezultate substantiale in acesti ultimi trei ani. Noi avem datoria sa continuam acest proces, noi si cei care ne vor urma. As vrea sa inchei cu cateva consideratii de ordin general. Ce vreau sa va spun e ca aceasta tehnologie generata de marile transformari in tehnologia comunicarii a schimbat radical tipul de societate spre care ne indreptam. Daca parcurgem o istorie moderna a umanitatii de la 1733, inceputul revolutiei industriale, pana la revolutia mecanicista de la 1824, pana la revolutia televiziunii, revolutia informatii, revolutia tehnologiilor noi in materie de comunicatie, care asigura aceasta informatie in timp real, asta a schimbat fundamental modul de accesare a informatiei si de valorificare a ei. Tot ce facem trebuie subsumat racordarii cat mai rapide a sistemului de invatamant la tipul de societate care si-a schimbat fundamental datele ei genetice, societatea cunoasterii. Societatea aceasta a cunoasterii inseamna accesare de informatie, in momentul aparitiei ei, care inseamna participare la dezvoltare in timp real, deci o idee este cunoscuta in aplicarea ei in momentul in care chiar a avut loc emiterea acelei idei. Asta inseamna participare. Noi am largit cadrul participarii la procesele dezvoltarii. Ca sa putem participa la aceasta dezvoltare pe care ne-o permite accesul in timp real la informatie, presupune sa fim pregatiti sa intelegem aceasta informatie, sa avem mecanismele prin care sa o accesam si sa avem mecanismele prin care sa o amelioram. De aceea, acest program este o dimensiune substantiala, semnificativa, pentru a forma, in generatiile tinere, capacitatea de a lucra cu informatii pe care le acceseaza imediat si pe care le pot valorifica. Din aceasta perspectiva, cred si sunt convins ca acest program va insemna la fel de mult sau chiar mai mult decat alternativa educationala in materie de carte scolara. Va insemna la fel de mult sau chiar mai mult referitor la comparatia cu ameliorarea curriculei. Nu trebuie sa tratam si ar fi o enorma eroare daca acest program va fi apreciat ca o disciplina statatoare prin care se capata doar abilitati de lucru la calculator. Daca cumva se va intampla acest lucru, efortul ar fi pe jumatate rasplatit. Daca, dimpotriva, se va intelege ca utilizarea calculatorului inseamna un suport semnificativ de ameliorare a calitatii invatamantului romanesc, atunci aceasta batalie, acest efort este rasplatit. Multumesc o data in plus ziarului Adevarul ca are curajul de a duce toate tipurile de batalii, nu pe toate le castiga, n-ar avea... Dan Nica: Va multumesc ca organizati aceste reuniuni, de doua ori pe an, foarte incitante, pentru ca e important ce am realizat, dar e important sa stim si ce avem de facut. In momentul in care am scris programul acestui Guvern, in luna decembrie a anului 2000, cand am introdus acest punct, foarte multa lume a avut o reticenta bazata pe reactia societatii in ansamblu sau a unor categorii care ar privi cu neincredere utilitatea si utilizarea calculatorului, in special in procesul de invatamant. As vrea sa spun ca astazi, ascultand prezentarea domnului ministru Athanasiu si uitandu-ma in sala, foarte multi pe care ii stim ca au lucrat foarte mult in aceasta perioada, ar trebui sa spun cateva lucruri despre cum era totusi Romania la inceputul lui 2001 si despre cum e astazi, la sfarsitul anului 2003. Pe langa acest efort, care a insemnat punerea in functiune a unui numar atat de mare de laboratoare, ar trebui sa subliniem si efortul extraordinar de a instrui pe cei care trebuie sa-i formeze pe elevii din licee pentru ca utilizarea calculatorului sa nu devina numai obisnuinta, dar sa devina si o practica. Un al doilea element il constituie cel al diversitatii lectiilor care pregatesc acest sistem electronic educational, pentru ca toate aceste lucruri ar fi fost foarte dificil de realizat daca n-ar fi existat o vointa politica deosebita. Prezentand, in afara Romaniei, acest program, am constatat surprinderea, mirarea si, mai ales, invidia, pentru ca un asemenea proiect este foarte complex si foarte greu de gestionat. Implica nu numai resurse materiale, ci si resurse umane deosebite si o munca extraordinara. Uimeste pe multa lume faptul ca am reusit sa producem un numar atat de mare de produse unicat, fiindca noi nu am venit sa imprumutam si sa traducem in limba romana produse care au fost realizate in nu stiu ce tara. Probabil ca procesul va fi invers, de traducere din limba romana a acestor lectii si de utilizare in scopuri educationale, in alte tari. Eu am si facut o propunere si am spus ca este mult mai bine ca aceste sume de bani care merg catre tarile subdezvoltate sa fie sub forma unui ajutor extrem de concret. De exemplu, am facut propunerea ca aceste fonduri sa se regaseasca in lectiile pe calculator pentru elevii din scolile din diferite tari. Este clar ca e mult mai bine, decat sa dai bani in general, e mult mai bine sa vii cu acest ajutor concret, pentru ca e o munca extraordinara si e greu de presupus ca in tarile respective se vor putea dezvolta aplicatii similare. Trebuie spus ca numarul de elevi care au acces la un calculator a crescut. Acest proiect are o misiune sociala, pe care noi n-am spus-o. Am vazut cu totii ca, la ora actuala, in Romania, indiferent de pe ce pozitie candidezi pentru ocuparea unui post, se cere un lucru de la inceput: cunostinte de utilizare a calculatorului. In absenta unui instrument de acest tip, un numar extraordinar de mare de tineri romani s-au vazut exclusi de la ocuparea unor posturi, doar pentru faptul ca nu sunt capabili sa indeplineasca cerinta de utilizare a calculatorului. In al doilea rand, partea de pregatire universitara ar fi avut de suferit enorm datorita faptului ca cei ce veneau din licee intr-o proportie semnificativa ar fi venit fara cunostinte de utilizare a calculatorului. Proiectul a permis accesul egal al fiecarui copil din Romania. Va prezint acum un centru de stoc, el apartine, e dezvoltat de echipa de excelenta de la Colegiul "Tudor Vianu". Lectia permite sa avem o imagine despre ceea ce inseamna un laborator virtual in conditii care sa permita multiplicarea acestui model in orice parte din Romania. Aceasta dovedeste ca imaginatia nu are limite si nu depindem de constrangerile materiale sau de dotarea sau imposibilitatea efectuarii unor experimente. Ceea ce cred ca, din punct de vedere al lectiilor de fizica, de chimie, devine extrem de important. Conectarea la Internet a scolilor din Romania a ramas o problema nerezolvata si sugestia pe care o fac domnului ministru este aceea de a aborda aceasta problema unitar, la nivelul ministerului. Este clar ca scolile din Romania nu pot fi cumparatori individuali de Internet, iar pretul platit astfel e de trei ori mai mare. Eu pot sa va spun ca o conexiune ce nu necesita o problema deosebita din punct de vedere al infrastructurii de comunicatii este de 35 de euro, cu trafic nelimitat. Acest lucru nu poate fi realizat in absenta unei achizitii centrale. Poate se realizeaza achizitie centrala, poate grupate pe regiuni pentru a nu dezechilibra piata, dar 3-4 furnizori pe regiunile istorice ale Romaniei ar face sa fie real costul conexiunii la Internet. Este evident ca din lipsa de informatie nu se stie care este cea mai buna conexiune la Internet, care este cel mai bun provider. Din astfel de motive obiective, sunt scoli care aleg nu cea mai buna conexiune la Internet din punct de vedere al calitatii sau al pretului. Am doua elemente de strategie. Prima este aceea de a crea o retea de fibra optica pentru ceea ce inseamna partea de invatamant, cercetare si administratie publica. Acestea sunt domenii pentru care costurile sunt platite din acelasi buzunar. Mai putin conteaza ca ordonatorul principal de credite este Ministerul Educatiei, Ministerul Administratiei si Internelor, Consiliile Judetene sau Ministerul de Finante, important e ca aceste plati se fac din acelasi buzunar si atunci mi se pare o ideea mult mai buna de a crea aceasta infrastructura. Visul meu este sa vad scolile din Muntii Apuseni dotate cu astfel de laboratoare. Atunci s-a atins obiectivul nostru, de a nu exista bariere intre cei care invata, sa spunem, in zone defavorizate. Traian Ionescu: Programul SEI se afla la derularea etapei a doua si inceputul etapei a treia si asa cum este normal ar trebui sa vedem unde am ajuns si ce avem de facut. S-au consumat doua etape. Cea de-a doua va fi finalizata la 31 decembrie 2003 si, lucrul extrem de important, aceasta etapa se incheie cu rezultate care sunt vizibile si pot fi evidentiate intr-o maniera obiectiva. Ca urmare a desfasurarii primelor 2 etape 1.220 de unitati scolare sunt dotate cu platforme informatice. Platformele informatice in sine nu reprezinta nimic, daca nu ar exista, pe de o parte, soft-ul educational AEL, daca vreti echivalentul unui sistem de operare si mai ales daca nu ar exista modulele cu continut educational. In etapa a doua am pus un foarte mare accent pe instruirea celor ce urmeaza sa foloseasca reteaua pentru transmiterea de cunostinte catre elevi si pentru a permite elevilor asimilarea de cunostinte. A fost un program intens in care am scolarizat aproape 13.000 de cadre didactice, scolarizarea facandu-se dupa toate regulile didactice si pedagogice, cu programe bine definite, cu evaluari si reveniri la 4-5-6 saptamani de la evaluarea precedenta pentru a se vedea in ce masura cunostintele au fost insusite corect si modul in care sistemul a fost utilizat intre cele doua inspectii. La acest moment, cele 1.220 de platforme sunt distribuite in toate judetele si, prin etapa a treia, ultimele licee care nu au primit asemenea platforme, inclusiv liceele vocationale, inclusiv scolile speciale, care au o necesitate stringenta de asemenea mijloace educationale, vor fi dotate corespunzator. Am avut contractate 80 de lectii, ceea ce, distribuit la aproximativ 8 materii de studiu, reprezinta putin. Este motivul pentru care partenerii nostri au produs, in avans, inca peste 230 de asemenea lectii, care vor fi justificate financiar in etapa urmatoare. La 31 decembrie 2003 in cele 1.220 de centre vor exista 310 lectii din diverse materii. In realizarea lectiilor am avut in vedere necesitatea ca ele sa fie facute dupa regulile unui invatamant modern. In primul rand, aceste lectii primesc o validare stiintifica, pedagogica din partea comisiilor de specialitate existente in Ministerul Educatiei. In al doilea rand, am asociat echipelor care genereaza lectiile persoane si institutii care au experienta in pedagogie si psihologie, pentru ca aceste lectii sa-si atinga cu adevarat tinta. In al treilea rand, am deschis aici o concurenta si am cautat sa nu existe un monopol al unei companii sau a unui numar extrem de mic de persoane, care sa produca asemenea materiale. Am capatat idei extraordinare, care au permis sa realizam inca 230 de lectii fata de cele planificate. Pretul unei lectii contractate in etapa a doua, datorita acestei concurente, a scazut la mai putin de o treime. Am antrenat, in acest proces, pe scara larga profesori si elevi din toate unitatile de invatamant, ei au participat la o competitie intitulata "Cupa SIVECO". Exista 34 la suta din profesorii pregatiti care au primit calificativul "nesatisfacator" si acest lucru ne determina sa revenim sa refacem training-ul, pentru ca, in final, toti profesorii care lucreaza in sistem sa aiba un nivel de pregatire, deasupra lui "satisfacator", sa fie spre "bine" cel putin. Aceste actiuni de training se bazeaza pe o programa, materia e predata cursantilor si cursantii sunt verificati prin teste. Unii nu si-au dat interesul de a profita de prezenta specialistilor care ii pregatesc. Ministerul a luat o masura, care mi se pare extrem de buna, unul dintre criteriile care se are in vedere la aprecierea activitatii cadrelor didactice este modul in care acest sistem e folosit la clase. Inspectorii cand inspecteaza o clasa verifica inclusiv modul in care profesorul foloseste AEL-ul. Etapa a III-a se bucura de 20 de milioane de dolari, iar aceasta etapa vrem sa aduca un plus de calitate. Acum ne propunem sa diversificam activitatile pentru a obtine plusul de calitate. Importanta este si oferirea unui suport pentru desfasurarea examenelor la nivel national. Consideram ca a venit vremea sa lichidam intarzierile din multiplicarea subiectelor, e necesar ca insasi acoperirea posturilor vacante din invatamant sa beneficieze de acest sistem. Este un lucru ambitios, pe care ni l-am propus, ca tot ce inseamna examinare la nivel national sa se faca in circa 500 de centre distribuite corespunzator pe tot teritoriul tarii si suntem convinsi ca in sesiunea 2004 vor fi mai putine nemultumiri. Etapa a treia se caracterizeaza prin abordarea unor domenii care pana acum nu au putut fi abordate, din considerente legate de crearea infrastructurii. Vom dota inca 280 de platforme, fata de cele existente, lucru care va permite sa ne indreptam atentia si spre scolile de arte si meserii, va fi posibil ca anumite licee, de dimensiuni mari si care au o singura platforma, sa beneficieze de un supliment. Pentru prima data ne punem problema conectarii la Internet in cadrul programului. Cele 500 de centre de examinare vor fi conectate prin Internet. Asigurarea legaturii reprezinta un obiectiv al proiectului. La terminarea etapei a III-a, vom avea 430 de pachete educationale, dintre care minimum 80-100 vor fi dedicate disciplinelor tehnologice. Vom avea grija ca unele din aceste pachete sa fie dedicate in special scolilor cu persoane cu dizabilitati. Important este ca ne straduim pentru prima data sa generam o baza de date nationala a educatiei. Eugen Noveanu: Ma bucur ca suntem in situatia de a discuta deschis unele probleme. Sunt cercetator si am doua intrebari in legatura cu ergonomia ecranului. Nu pot acum sa judec strategia didactica, modelul invatarii dupa care au proiectat elevii tipul de sarcini de lucru si de interactiuni, pentru ca e clar ca ei nu aveau de unde sa stie psihologia invatarii si modul in care se produce invatarea, diferit, in raport cu ce comportamente se urmaresc a fi fixate. Elevii care au realizat lectiile prezentate nu cunosteau lucruri elementare de ergonomie a ecranului, de combinatiile culorilor. Modul in care se realizeaza ergonomia ecranului influenteaza, intr-o maniera extraordinara, sanatatea individului. Studiile experimentale facute imi arata ca iradierea este periculoasa. Stiti foarte bine ca e o curba a scaderii iradierii asupra oricarui ecran, dar cand litera este mica, cand culorile sunt de un anumit fel, elevul, fara sa vrea, se apropie de ecran, iar iradierile pot produce malformatii chiar asupra fatului. Varujan Pambuccian: Sunt 3 lucruri pe care as vrea sa le pun in discutie. Aud cu stupoare ca Romania nu are legislatia in domeniul IT. Aud cu stupoare lucrul asta in conditiile in care noi avem aproape complet construita legislatia si suntem una dintre putinele tari din lume care avem lucrul acesta. Sunt birouri de avocatura care gonesc investitorii straini, spunandu-le ca, de exemplu, nu avem legea semnaturii electronice. Aceasta e in vigoare de doi ani si jumatate. Sau judecatori romani care spun ca nu au unde sa incadreze un caz, pentru ca nu avem legislatie, care este in vigoare si este considerata, probabil, cea mai dura din lume. Trebuie sa fim foarte atenti cand facem asemenea afirmatii pentru ca nimic nu e mai trist decat imbecilitatea, care cade in ridicol. Trei probleme as vrea sa ridic. Prima este legata de invatamantul de informatica, nu cel care foloseste informatica ca instrument, ci de informatica. Vestea foarte proasta este aceea ca invatamantul de informatica este intr-un declin continuu, constatat indeosebi de companiile de software, care angajeaza. Aici, lucrurile au doua cauze. Una este o inertie ingrozitoare, sa stiti ca cei mai ingrozitori birocratii sunt profesorii. Ei sunt birocrati cu orgoliul. In Romania se preda in continuare Pascal. In general, nu dirijam invatamantul de informatica spre industria de IT pe care o avem. Cererea e foarte mare in industrie si ceea ce producem noi, la nivelul sistemului de invatamant, este o forta de munca necalificata in domeniu. Cei care ajung sa lucreze in companiile de soft sunt intrebati din ce in ce mai des ce certificari au, nu ce facultate au absolvit. E o mare problema. In momentul de fata, sistemul nostru de invatamant de stat este la concurenta foarte dura cu sistemul acesta privat de invatamant, cu certificari, invatamant organizat, de obicei, sub indrumarea companiilor care produc softuri. Curricula pe care o avem in invatamantul de informatica este extrem de ramasa in urma. Profesorii prefera sa predea ceea ce stiu. Facem curricula dupa ceea ce stie sa predea mai bine profesorul, cand, in mod normal, ar trebui sa facem curricula, sa cautam profesorii care sa predea. Spun lucrul acesta pentru ca industria de IT poate reprezenta o locomotiva serioasa a economiei nationale. Daca o omoram si pe aceasta avem alternativa, care se numeste culegatorii de capsuni ai Europei. Acum cam asta facem, dar exista aceasta industrie in crestere, pe care trebuie sa o alimentam cu forta de munca. Forta de munca se pregateste in sistemul de invatamant, programa trebuie regandita. Acum, vesti mai putin proaste. Incercam deducerea, macar pentru elevii de clasa a IX-a si a X-a din familii defavorizate, a unui calculator din impozitul pe venitul global. Nu e de ajuns calculatorul de la scoala, trebuie si acasa un calculator. Creditul de consum ar putea fi folosit ca o parghie pentru a reusi sa deducem acest calculator pentru copiii care acasa au nevoie. O alta propunere despre care ministrul Tanasescu a spus ca ar merge este anularea TVA-ul pe Internet, o masura care nu afecteaza grav bugetul. Anularea TVA-ului nu reprezinta o suma mare. Acest lucru insa ar putea sprijini scolile si indivizii acasa. Legat de programul de informatizare, aici efortul este clar, este evident. Un program educational trebuie sa fie un instrument in mana profesorului, nu o replica data cartii. E bine sa existe o piata mare de produse de continut, dar aici exista o seama de aspecte psihopedagogice de care trebuie tinut cont cand faci un asemenea soft. Va trebui sa gasim o solutie sa stam de vorba cu producatorii. Exact cum avem manuale alternative, sa avem lectii alternative. E o tampenie. E ca si cum ai spune ca o sa ma inlocuiasca stiloul. Exista riscul ca programul sa fie sabotat din interior. Dan Nica: As avea un mic comentariu. Vreau sa subliniez necesitatea de a adapta curricula in domeniul tehnologiei informatiei la realitate. Cred ca incepand cu 2004-2005 acest lucru trebuie sa se intample. Sunt de acord ca a invata Pascal reprezinta un lucru depasit. Important este sa existe puterea de decizie si nu trebuie lasat ca decizia sa apartina celor care stiu doar Pascal. Eu cred ca autonomia universitara nu se poate manifesta in legatura cu locurile platite de la bugetul de stat. Statul decide, pe banii care-i da, cum anume si care sunt domeniile de pregatire. Autonomia universitara se manifesta in legatura cu viata universitara, cu veniturile extrabugetare, dar nu in legatura cu domeniile de pregatire a studentilor, ca nu se poate substitui cineva ideii de strategie nationala. Alexandru Athanasiu: Daca imi permiteti sa nu bagatelizam! Ideea ca daca statul bugeteaza un numar de locuri in universitati, el va si impune linia, un mod foarte simplist de a privi problema. Sigur ca ceva trebuie facut, dar nu in formula asta. Va urma