Ritmul creditării pune în pericol stabilitatea economică a ţării

Trei sferturi din cazurile internaţionale de creştere a împrumuturilor au condus la crize bancare Activele sistemului bancar erau, în decembrie 2006, cu aproape jumătate peste nivelul de

Trei sferturi din cazurile internaţionale de creştere a împrumuturilor au condus la crize bancare

Activele sistemului bancar erau, în decembrie 2006, cu aproape jumătate peste nivelul de la finele lui 2005. Iar ritmul de creştere este susţinut, în principal, de creditele acordate populaţiei. Una dintre măsurile propuse de Banca Mondială pentru încetinirea vitezei ţine de taxe fiscale aplicate împrumuturilor.

Ritmul alert de creştere a creditelor a contribuit semnificativ la sporirea riscurilor din economie. Ultimele date publicate de Banca Naţională arată faptul că, la sfârşitul anului trecut, activele nete ale tuturor instituţiilor de credit totalizau peste 50 miliarde de euro. Iar, comparativ cu decembrie 2005, activele nete au sporit cu peste 46%. Mai mult, dacă adăugăm şi împrumuturile pe care marile companii din România le-au contractat din afara ţării prin intermediul băncilor autohtone (situaţie rezultată din restricţia impusă de BNR asupra creditelor în valută), atunci rezultă o creştere a activelor de aproape 55%. Asta pentru că estimările indică un volum de aproximativ trei miliarde de euro al împrumuturilor primite din afara ţării.

Iar avansul rapid al creditelor ar putea pune în pericol economia ţării. Spre exemplu, un studiu al Fondului Monetar Internaţional arată faptul că majorarea rapidă a creditelor neguvernamentale este asociată cu sporirea consumului şi a investiţiilor (probabilitate de 70%), urmate de o criză a sistemului bancar (probabilitate 75%) şi de o criză a monedei naţionale (probabilitate de 85%).

Diferenţa dintre importuri şi exporturi, periculos de mare

Totodată, ultimul raport publicat de Banca Mondială, care analizează economia statelor nou-intrate în Uniunea Europeană, subliniază faptul că boomul creditelor a condus la supraîncălzirea economiei. "Experienţa internaţională arată faptul că o majorare rapidă şi prelungită a creditului, alături de dezechilibrele macroeconomice, poate conduce foarte uşor la o criză financiară", arată raportul Băncii Mondiale. Adică, ritmul alert de creştere a cererii interne, susţinut şi de creditele bancare, nu poate fi suplinit prin sporirea ofertei de bunuri şi servicii din ţară. De aceea, o mare parte din cererea populaţiei şi a companiilor s-a orientat către importuri, ceea ce a adâncit dezechilibrul extern al ţării. Mai mult, ultimul studiu publicat de Banca Naţională subliniază faptul că accentuarea deficitului de cont curent nu poate fi sustenabilă pe termen lung. Rezultatul ar putea fi o corecţie prin deprecierea monedei naţionale, cu implicaţii asupra creşterii preţurilor de consum.

Restanţele cresc la fel de repede ca şi creditele

În plus, raportul Băncii Mondiale subliniază că situaţia înregistrată, în momentul de faţă, în statele din Europa Centrală şi de Est, seamănă cu cea din ţări ce au înregistrat, recent, crize financiare, printre care se numără Suedia şi Finlanda, la începutul anilor 1990. "Pe de altă parte, situaţia seamănă şi cu cea din Portugalia care, în cursa pentru a adopta euro, a evitat la limită o criză bancară, dar a înregistrat ajustări macroeconomice semnificative", arată autorii raportului.

Unul dintre potenţialele riscuri ale stabilităţii sistemului bancar vine din partea împrumuturilor restante. Banca Mondială subliniază că, în ciuda îmbunătăţirii supravegherii bancare şi a indicatorilor de prudenţă cu valori peste limitele impuse, restanţele s-ar putea majora rapid. Spre exemplu, ultimele date publicate de BNR arată faptul că valoarea restanţelor populaţiei înregistrate la Centrala riscurilor bancare era, în luna noiembrie, de peste 73 milioane de euro. Dar, comparativ cu perioada similară a anului trecut, creditele restante au sporit cu circa 70%, un ritm aproape similar cu cel a creditelor acordate persoanelor fizice.

Una dintre măsurile de temperare a creditelor de consum, propusă de Banca Mondială, vine din experienţa daneză. Astfel, în octombrie 1986, din cauza supraîncălzirii economiei şi a dezechilibrului de cont curent, guvernul danez a introdus o taxă de 20% asupra dobânzilor percepute pentru creditele de consum, a redus taxele asociate împrumuturilor pentru locuinţe şi a întărit reglementările activităţii de creditare a populaţiei. Rezultatul a fost o încetinire a consumului şi o îmbunătăţire a balanţei contului curent.