Poliţistul care a „patrulat” pe vârful Razdelnaia

Serviciul este al doilea cămin iar alpinismul a doua dragoste pentru ofiţerul Marian Sterian. Până şi soţia „cedează" în faţa muntelui care îi „răpeşte" bărbatul în fiecare concediu.

Sterian (43 de ani) este, în prezent, şef de grupă la Serviciul de Intervenţii Rapide al Inspectoratului de Poliţie Ilfov. Nu regretă cei 20 de ani puşi în slujba oamenilor şi încă mai crede că vor veni şi timpuri mai bune, chiar dacă la sfârşitul fiecărei luni numără cu amărăciune banii rămaşi din salariul ciuntit cu 25%. În misiuni, când descinde cu echipa, pentru a-i prinde pe infractori, este de neoprit. Când nu este în uniformă, omul Marian Sterian devine „muritor de rând”, dar cu o pasiune care nu este la îndemâna oricui: alpinismul.



Hobby din bugetul familiei

Marian iubeşte muntele şi ar face orice să ajungă pe un vârf „virgin”.  Nu este membru al niciunei asociaţii de alpinism sau club sportiv astfel că se bazează doar pe susţinerea apropiaţilor. Şi-ar dori uneori şi sprijinul autorităţilor române, mai ales atunci când se vede nevoit să împrumute bani de la prieteni, pentru a-şi îmbunătăţi echipamentul. Familia îl ajută şi îl încurajează, chiar dacă îi duce grija de fiecare dată când îşi ai bagajele şi pleacă spre necunoscut. „Am o soţie înţelegătoare care mă sprijină foarte mult. Ea este medic şi are grijă ca, de fiecare dată când plec, să nu îmi lipsească medicamentele necesare”, a spus poliţistul.

Vârful Elbrus-proba de foc

De alpinism s-a „îndrăgostit”  acum câţiva ani, la un curs de perfecţionare. De atunci a rămas fidel hobby-ului său. O dată pe an, în concediu, îşi ia toate economiile strânse de el şi familie şi pleacă să se „lupte” cu necunoscutul. Până acum are cinci expediţii la activ. Prima performanţă a avut-o în 2005 când a escaladat cel mai înalt vârf al Munţilor Caucaz,  Elbrus (5.642 metri). S-a dus singur, doar el şi zecile de kilograme de provizii. „A fost destul de dificil să ajung acolo. După câteva luni de luptă cu autorităţile care nu îmi eliberau vizele, am parcurs ruta Bucureşti-Chişinău-Tiraspol-Krasondar-Narik-Azau în aproape 72 de ore, schimbând foarte multe mijloace de transport.



Timp de o săptămână am mâncat numai batoane energizante, deoarece nu aveam încredere în mâncarea de acolo, dar am reuşit să urc singur pe Elbrus. Nu aveam experienţă şi m-am ales cu arsuri pe gură, gât, urechi şi nas”, a povestit Sterian.  În 2006 a urcat pe Mont Blanc, împreună cu un coleg de la o altă structură. Au făcut Marele Traverseu într-o singura zi, deşi călătoria ar fi trebuit să dureze patru zile.  În 2008 a escaladat vârful Razdelnaia, la 6.200 metri altitudine, fără mască de oxigen. „Simţeam că nu am aer. Oboseam foarte repede dar nu am renunţat”, a mai spus poliţistul. Ultima expediţie a fost anul acesta, în vară, 23 de zile (iulie -august), pe Mustag Ata, în China  (la 7.546 metri).
 


Cu peste 20 de kilograme în spate

Echipamentul este destul de greu iar alpiniştii sunt nevoiţi să îl care în spate până pe vârf.  Rucsacul cântăreşte mai bine 20 de kilograme şi ar trebui să conţină necesarul pentru supravieţuire, de la cort, saci de dormit şi haine termorezistente, până la hrană şi medicamente. Marian nu are chiar cel mai performant echipament dar se străduieşte să-şi îmbunătăţească „dotările” în fiecare an. „Costă foarte mult un echipament profesionist. Eu mai am prieteni pe la magazine de profil care îmi mai fac reducere”, a explicat Marian Sterian. În bagajul alpinistului se găsesc tot felul de unguiente, pentru degerături şi întinderi musculare, pastile pentru stomac, dureri de dinţi, de răceală, înjecţii pentru edem pulmonar şi pansamente sterile.



La finalul expediţiei, Sterian donează medicamentele localnicilor. Mâncarea constă în pacheţele de carne deshidtratată, biscuiţi, batoane energizante, ceaiuri şi prafuri energizante pe care le diluează în zăpada topită. Cu toate proviziile, urcuşul este greu, mai ales că aerul rarefiat şi strălucirea zăpezii îl oboseşte. Dar cu toate acestea, ofiţerul consideră că merită să escaladezi munţii. „Sunt situaţii extrem de dificile, când vizibilitatea este foarte redusă, albul zăpezii oboseşte ochii, soarele arde, iar rucsacul pare şi mai greu decât este în realitate. Dar este impresionant să ştii că eşti undeva deasupra tuturor. Când ajungi sus, uiţi de toate problemele, chiar şi de chinul urcuşului ”, a mai spus inspectorul.
 
Pregătirea pentru expediţie

Condiţia fizică este principalul atuu al poliţistului de la Intervenţii Rapide. Bicicleta este principalul mijloc de deplasare pe străzile Bucureştiului, dar şi pe terenuri accidentate de munte. Altfel, practică înnotul, patinajul, caiac canoe şi face scufundări ori de câte ori are ocazia. Se hrăneşte sănătos, dar nu este disperat după diete. El spune că mănâncă aproape orice mâncare, în limite normale. Nu consumă alcool, dar „se mai distrează”, din când în când, cu câte o ţigare de foi. Alpinismul l-a făcut pe inspectorul Marian Sterian mai puternic, fizic şi psihic. „În munca de zi cu zi, pe lângă faptul că trebuie să fiu foarte bine antrenat, sunt obligat să iau decizii importante într-un timp foarte scurt, iar alpinismul mi-a dezvoltat autocontrolul”, a explicat Sterian. Poliţistul vrea să intre în grupul de elită al alpiniştilor  „Snow Leopard”. Dar pentru aceasta trebuie „să urce pe Acoperişul Lumii”, care cuprinde constelaţia marilor masive muntoase din Asia Centrală, în care sunt adunate toate vârfurile de peste 7.000 de metri.



Colecţionar de pietre

Sterian îşi aduce din fiecare expediţie, câteva pietre „interesante”. Multe dintre ele sunt „expuse” în locuinţa acestuia. „Strâng pietre de culori, forme şi textură deosebite. Îmi plac foarte mult aceste „suveniruri”. Una dintre ele are o culoare ciudată, parcă ar fi din aur”, a spus Marian Sterian.