INTERVIU Dan Negru, al 17-lea Revelion la TV: „Sunt un imitator al marilor prezentatori italieni şi nu mi-e jenă să recunosc asta. N-am inventat programul“

DESTĂINUIRI Dan Negru (45 de ani) a vorbit într-un interviu pentru „Adevărul“ despre Revelionul Starurilor 2017, de la Antena 1, program devenit tradiţie, de ce se uită românii la emisiunile lui şi de unde îşi ia inspiraţia.

Ştiţi de ce Dan Negru e atât de hulit, dar şi de adulat? Pentru că ştie să speculeze! Şi o face cu mare stil! Dar şi pentru că e sincer. Programul special de Revelion, pe care îl prezintă pentru al 17-lea an la rând la Antena 1, a devenit o tradiţie. Aproape un brand sinonim cu Dan Negru, deşi el neagă acest lucru, şi cu audienţe de top. Negru nu are aşteptări, ştie că programul va performa, şi nici nu s-a plictisit. Culmea! Simt că şi-ar dori să fie mai aproape de show-urile cu dichis din „lumea civilizată a televiziunii“ despre care tot pomeneşte. Dar prin ceea ce face oricum scrie istoria televiziunii româneşti.

„Adevărul“: Încă un Revelion la TV, acelaşi Dan Negru. Nu te-ai plictisit?

Dan Negru: E o vorbă faimoasă, a zis-o la un moment dat Louis Armstrong: „Când te realizezi te plictiseşti“. Dacă stai să te gândeşti, nenea Armstrong are dreptate. Nu m-am plictisit, deocamdată nu m-am plictisit. Probabil că atunci când o să mă plictisesc mă las. Dar e mereu altă provocare. Sună bine, sună interesant. E ca şi cum l-ai întreba pe Hagi dacă s-a plictisit de fotbal. Cred că nu s-a plictisit! Dar vine o vreme, şi cunosc oameni din breasla mea, în care te plictiseşti. Cunosc televiziuni care le dau târcoale la greu şi ei nu mai vor.

Pentru că nu mai au o provocare?

 Habar nu am. Am vorbit de câteva ori cu oameni din generaţia grea de televiziune. Ca şi sportul, televiziunea are generaţia ei de aur şi, după aia, foarte, foarte mulţi. Cunosc oameni din generaţia asta de aur a televiziunii care s-au plictisit. Nu mai au chef. Deşi sunt curtaţi de televiziuni nu mai vor. Nu înţeleg resortul. N-am intrat încă în etapa asta. Mă enervează, în schimb, faptul că nu e o ştire acest al 17-lea show de Revelion prezentat de mine. Am o prietenă la ziar, un tabloid, care mi-a zis că ea nu dă ştirea că Negru e lider (n.r. - în audienţe, cu programul de Revelion). „Eu o să dau ştirea când or să te «rupă» ceilalţi!“.

Când o să se întâmple asta?

Nu ştiu! Dar, în mod clar, o să se întâmple! „Nu mă interesează ştirea că eşti lider, am dat-o o dată, de două ori, de patru ori, de zece ori, de 16 ori. Dar abia aştept să pun pe prima pagină momentul când or să te «rupă» ceilalţi. Atunci, da, îmi place ştirea“. Corect!

O să mai dureze până atunci.

Ei! La un moment dat va fi. 

„Noi trăim din mize, tot divertismentul e făcut din miză“ 

Ce poţi să îmi spui despre acest program special de Revelion pe care îl prezinţi? 

Al 17-lea Revelion al lui Negru la Antena 1

Programul special de Revelion al Antenei 1, prezentat pentru al 17-lea an consecutiv de Dan Negru, aduce sâmbătă, 31 decembrie, de la ora 22:15, în faţa telespectatorilor, zeci de vedete şi măşti impresionante în spatele cărora se ascund numeroase celebrităţi, la Revelionul Starurilor 2017!

Momentele speciale ale nopţii vor fi cele dedicate măştilor, în spatele cărora se vor ascunde numeroase celebrităţi pe care artiştii din platou, împărţiţi în două tabere, a fetelor şi a băieţilor, vor trebui să le recunoască. De asemenea, telespectatorii Antenei 1 pot paria pe Facebook pentru fiecare mască în parte şi, în cazul în care ghicesc cine se ascunde in spatele fiecăreia, vor putea câştiga premii substanţiale.

Davy Jones din „Piraţii din Caraibe“, Durotan din „Warcraft“, Pălărierul din „Alice în Ţara Minunilor“, Papi, regina trolilor, Popeye Marinarul, X Men şi chiar o mască pe picioroange - Bunul Uriaş din „Marele Uriaş Prietenos“ - sunt o parte dintre cele 11 măşti care vor urca pe scena Revelionului Starurilor 2017 prezentat de Dan Negru. Şi asta nu este tot. În Noaptea de Revelion vom afla, în sfârşit, cine se ascunde în spatele măştii lui Carla’s Dreams.

Or să fie multe, multe vedete, un decor ca de Revelion. Dar, mi-e dor de genul de programe varietăţi. Ştii ce e paradoxal? Că în lumea civilizată a televiziunii, de care noi suntem departe, cale lungă, în Anglia, mai ales în Italia, s-a întors această modă a show-urilor de varietăţi. Show-uri de varietăţi pur şi simplu! Să apară un show de varietăţi la TV îl face pe telespectator să se simtă bine, fără să fie o miză. Să vezi dacă unul câştigă, altul pierde, dacă unul ia bani, dacă altul se califică. Noi trăim din mize, tot divertismentul e făcut din miză. Nu există altceva decât miză. „Băi! La sfârşit cine câştigă? Te pui cu blondele, bucătarii (n.r. - Chefi la cuţite), Te cunosc de undeva, acolo unul e eliminat, precis câştigă ăla! X Factor! Bă, dacă nu ia ăla 100.000 de euro?“. Trăim din miză, tot divertismentul românesc e format din miză. Varietăţile alea clasice nu au miză. Singura miză e buna dispoziţie.

Şi crezi că nu ar place la români genul ăsta de program?

Nu a încercat-o nimeni.

Încerci tu la Revelion?

Nu! Tot cu miză va fi! Cu măşti! „Ia să vedem, recunoaşteţi masca? Cine e în spatele măştii?“. Aceeaşi miză! Mi-e dor de varietăţile fără miză. Ele s-au reîntors pe piaţa de televiziune din Italia, din Anglia, din Franţa. Se face o întoarcere la varietăţi, fără miză, te simţi bine. Mă uitam la Octavian Cotescu şi Coca Andronescu. Te uiţi pur şi simplu! După care cânta cineva. Dar e divertisment fără miză. Lumea civilizată se întoarce la varietăţi.

Bănuiesc că ai prins toate tipurile de Revelioane.

Da, l-am prins în Revelione şi pe Gică Petrescu, pe care l-am prezentat. L-am prezentat şi pe Dan Spătaru. Am prins un Revelion care se numea „Batem palma“, în care invitata principală era Angela Similea, care îşi chema prietenii. Era prin 2003. De neimaginat aşa ceva azi! Acum trebuie să se întâmple ceva, „Hai, Negrule, dă-ne ceva! Să se întâmple, cine, cum, unde! Ţipă Negru! Urlă Negru! Agitaţie“. Va fi miză pe Revelionul ăsta. Or să fie măşti multe, aduse din Hollywood, complicat de pus, destul de scumpe. Am încercat să nu devenim previzibili în lumea vedetelor. Televiziunea e extrem de previzibilă când vine vorba de vedete. E un număr limitat de celebrităţi care se rotesc pe la toate emisiunile. Treaba asta se întâmplă şi în televiziunile de ştiri. E un număr limitat de analişti care se învârt pe toate canapelele şi care mestecă toate subiectele. Pe ăia, dacă îi întrebi cine va fi prim-ministru ştiu, dar ştiu cât durează şi erecţia unui cangur. Adică ei ştiu tot! Treaba asta se întâmplă în divertisment. Sunt aceeaşi oameni care se învârt. Am încercat să ieşim din şablonul ăsta şi să aducem nume greu depistabile. Nu e nimic predictibil. Pac! Nu te aşteptai să fie ăla sub mască. Te aşteptai să fie acelaşi. E o tradiţie la noi, Sorin Oprescu a fost mască la Revelion. Am avut-o pe Nadia Comăneci, nume care nu sunt previzibile în divertisment. Şi asta contează mult. 

Măştile Revelionului lui Dan Negru FOTO Mihai Stetcu/ Antena 1 

Crezi că ai dat naştere unui trend cu acest program de Revelion?

Înainte de a face programul ăsta, m-am apucat de el în 2000, Revelionul era al TVR-ului. În istoria post-decembristă, Revelionul l-am împărţit cu TVR-ul. Din 1990 până în 2000 au fost anii TVR-ului. După care am început să prezint Revelioanele la Antena 1, cu care sunt lider de audienţă de vreo 16 ani. TVR-ul şi Antena 1 şi-au împărţit piaţa după Revoluţie, de când au apărut celelalte televiziuni. Am prezentat şi la TVR un Revelion, care a fost lider, după care am venit la Antena 1 şi TVR nu a mai fost lider (Râde). 

„Am învăţat de la moderatorii italieni să nu fi sclavul unor mode, altfel te duci odată cu ea“ 

Ce schimbări s-au mai produs la aceste programe de Revelion?

E important să ţii mereu tonul cu piaţa vedetelor, în primul rând, pentru că e mereu schimbătoare. Am prins vedete de Revelioane care nu puteau să părăsească platouri pentru că dădeau autografe. Dar care peste doi ani erau într-un anonimat total. Aici, ca prezentator, am învăţat de la moderatorii italieni să păstrez zona de prezentator clasic. Să nu fi sclavul unor mode. În momentul în care eşti sclavul unei mode anume te duci odată cu moda. Să fi clasic ca prezentator din toate punctele de vedere înseamnă atitudine, vestimentaţie, tot. Dacă eşti un prezentator la modă, la revedere! Dispari odată cu ea.

De-asta se uită oamenii la tine? Pentru că ai rămas acelaşi?

Îţi spun două poveşti care m-au emoţionat rău de tot. Am întâlnit unii din marii şefi ai unei companii de telefonie din România, am stat la o vorbă şi după ce ne-am mai încălzit, la început individul era destul de rece, îmi spune: „Hai să îţi spun ceva. Întotdeauna maică-mea mă trimitea la culcare şi era mort că nu prindeam sfârşitul emisiunilor tale“. Omul are 30 şi ceva de ani, e CEO-ul unei companii mari de telefonie. El, pe când făceam eu emisiunea, avea vreo 14 - 15 ani. Se uita la programele mele şi maică-sa nu îl lăsa niciodată la final! „Băi, de-atunci, numai cu asta te ţin minte“, a mai zis. Acum e atât de ocupat că nu mai stă seara, la ora opt, să se uite la televizor. Dar a rămas în minte cu programele din adolescenţă. Mi-a şi zis, „Urletele tale mi-au marcat adolescenţa“. M-a încântat ce mi-a zis.

Am mai întâlnit un profesor de la Cluj care a venit la mine şi mi-a zis ceva, lucru pe care îl consider cea mai frumoasă declaraţie de dragoste. „Bă, Negrule, nu mă uit la emisiunile tale. Mie nu îmi plac, ţipi, nu ai nimic special. Dar nevastă-mea non-stop se uita. Se uita la toate porcăriile pe care le prezentai. Dar a murit de vreo trei ani de zile. De fiecare dată când prin pe Antena 1 un program de-al tău las să meargă televizorul. E ca şi cum nevastă-mea încă ar fi în casă“. Mi s-a părut cea mai tare declaraţie de dragoste pe care am auzit-o vreodată. Oamenii trăiesc din tradiţii, le place să se întoarcă. E ca la acele buticuri pe care scrie „Since 1900 nu ştiu cât“. S-ar putea ca tradiţia să conteze.

Asta şi pentru că românii sunt tradiţionalişti de fel?

Nu ştiu dacă sunt tradiţionalişti. Dar tot ce e trecut e bine, e frumos. Cum îţi spuneam de boss-ul ăsta de la telefonie. Pentru el, eu reprezentam adolescenţa lui. Oamenii se întorc cu drag la trecut, întotdeauna.

Lider în audienţe, „rege“ în presă

Anul trecut ai fost lider de audienţă şi cu ajutorul Disporei. Anul ăsta o să fie la fel?

 Românii din Diaspora contează mult. Românii din străinătate se întorc acasă de Crăciun, de Revelion. Când se întorc acasă nu îţi imagina că se duc în cluburi. Vor să stea şi ei cu ăia pentru care vin acasă, mai ales cu bătrânii. Aşa că stau acasă şi dau drumul la televizor. E un plus mare. Întâlnesc adeseori prin alte ţări români care îmi zic că m-au văzut de Revelion. Ei nu au unde să mă vadă altundeva. Dacă stai în Anglia, grija ta nu e să stai şi să te uiţi la „Next Star“. Dar oamenii se uită când se întorc în România. E o chestie care le rămâne în minte.

Odată cu succesul ai primit şi două apelative: „regele audienţelor“ şi „regele revelioanelor“. Cum le percepi?

Toţi sunt regi! Şi Guţă e rege, şi Ogică e regele loteriei. E o ţară plină de regi şi de „canapelişti“. Asta ar trebui să întrebe „canapeliştii“, de ce sunt atât de mulţi regi în ţară şi noi suntem republică prezidenţială? Denumirea de „rege“ vine de la voi, de la presă. E lipsa de inspiraţie a presei. Nu e un apelativ mare. Şi Hagi e rege, dar el chiar e regele fobalului. Dar acum nu vezi că a devenit un rege printre toţi regii? Acum sunt regi şi în bucătărie, sunt regi peste tot! 

FOTO Mihai Stetcu/ Antena 1 

Întâmplarea cu Gil Dobrică 

Cum a fost primul tău Revelion prezentat la TV?

Era un Revelion pe care l-am prezentat până dimineaţa, Revelionaele ţineau până la 06:00 dimineaţa. Pe la 05:30 mi-am dat seama că nu am poze de la Revelion şi m-am dus în carul de transmisie, unde l-am întâlnit şi pe Gil Dobrică. Stătea într-un colţ şi mânca. Era înalt, deşirat. I-am zis „Băi, Gil! Fă-mi repede o poză!“. Nu erau telefoanele cu cameră foto. Aveam un aparat. „Da, băi, bătrâne, dă-i drumul!“. Intru să prezint şi îl văd deodată pe Dobrică, se pune în faţa mea şi stătea să îmi facă poză. Mă acoperise total în direct, nicio cameră nu mă prindea din cauza lui Gil Dobrică. Colegii din car erau turbaţi, „Scoateţi-l de acolo! Nu se mai vede nimic! E unul în scenă care face poze“. El stătea şi zicea: „Mai aşa, bătrâne!“. Dacă făceai poză cu aparatul ăla trebuia să aştepţi şi să apeşi pe un buton să îl încarci. A făcut vrei trei poze, dar a durat vreo trei minute (Râde). A stricat tot! Fotografiile le am acasă.

Revelioanele se mai făceau în direct. Acum de ce nu se mai fac?

În primul rând, cred că e complicat financiar să mulţumeşti atâtea vedete în noaptea de Revelion. Pentru o televiziune ar fi nişte costuri financiare destul de mari. Noi avem în program 70 - 80 de vedete. Oamenilor ălora trebuie să le strici noaptea de Revelion. Ei ţi-ar cere bani ca şi cum ar cânta undeva de Revelion. Deci, costurile financiare ar fi dramatic de mari. De-asta se şi înregistrează din timp programele de Revelion. Unele vedete cântă în multe locuri. „Băi, eu vin, dar trebuie să îmi plăteşti astea trei spectacole pe care le am în noaptea de Revelion“, ne-ar zice o vedetă. Şi sunt costuri care nu s-ar întoarce. Revelionul nu ar fi pe profit. Asta ar fi principala explicaţie. Nu poţi să mulţumeşti financiar atâtea vedete. Să le blochezi noaptea de Revelion! Ai blocat tot showbiz-ul românesc! O televiziune ar bloca tot showbiz-ul românesc o noapte. Adică toţi turiştii de pe Valea Prahovei nu ar avea pe nimeni să le cânte. Scenele ar fi goale. Sunt spectacole şi prin ţară, la Timişoara, în Cluj, Iaşi. Gol ar fi tot! Toţi ar fi la o televiziune. 

„Românii au încetăţenită ideea de Revelion la televizor. E un program clasic de televizune pe care nu l-a inventat Negru“ 

În acest context, ce e programul de Revelion: un business sau o formă de entertainment?

Cred că e o combinaţie. Departamentele de vânzări fac din el un business, atâta timp cât cota de piaţă e mare. Iar pentru public e un divertisment. Românii au încetăţenită ideea de Revelion la televizor. N-a dispărut ideea asta de ani de zile. Nu cred că o să dispară de grabă. Noi i-am obişnuit cu acest Revelion, inclusiv pe tineri, şi ei sunt obişnuiţi cu Revelioanele la televizor. Mulţi îmi spun că nu se uită la program noaptea, că se duc prin cluburi, dar se uită la mine a doua zi, în reluare. Revelionul e un program clasic de televizune în România. Nu l-a inventat Negru, să ştii, nici pe departe! Faptul că îl prezint de 16 ani e o onoare pentru mine, dar nu ţine nimeni cont de recorduri. Aiurea! Poveşti! Dar nu e un program inventat de Negru. E un program pe care l-a născocit Televiziunea Română. În prima apariţie a Televiziunii Române a fost telefonul. E un program inventat de TVR dus de ei ani de zile. Singurul program care a funcţionat ani de zile, la care puteai să te uiţi la TVR, în care apăreau numele mari, în care râdeai, te distrai. E născocirea lor, faptul că nu au putut să îl performeze, e o problemă. Că nu au putut să îl ducă mai departe. Toată lumea să înghesuit în programele de Revelion. Îmi amintesc, ani de zile la rând, Pro TV punea o gramadă de programe de divertisment. Pro-ul făcea programe de divertisment mari. Anul ăsta va face divertisment de Revelion. Revelionul nu e brand Dan Negru.

Dar s-a lipit de imaginea ta.

N-am idee, dar nu e o născocire de-a mea.

Ipocrizia colegilor de breaslă 

Te uiţi la înregistrări, să vezi ce a fost bine sau nu?

Cum să nu mă uit? Văd în interviurile din presă vedete care spun „Eu nu mă uit la televizor în ultima vreme“. Oameni de televiziune pe care îi vezi pe TV. Mi se pare o inepţie fără margini. E ca şi cum l-ai auzit pe Reghecampf zicând „Nu mă uit la Barcelona - Real Madrid, mă uit la o telenovelă“. Nu ţi-ar părea ciudat? Dau să auzi un medic, care e gata să te opereze: „Dar eu nu mai citesc cărţi de medicină, nu mă mai interesează“. Mi se pare o prostie fără margini. Să lucrezi în domeniul ăsta şi să zici aşa ceva. Văd colegi de breaslă care îşi fac un titlu de glorie din a zice „Eu nu mă mai uit la televizor“. E ca şi cum un antrenor de fotbal ţi-ar zice că nu se uită la meciuri de fotbal. 

Distanţa dintre televiziune şi internet 

Poate se referă la faptul că sunt consumatori de conţinut pe internet.

OK! Dar în business-ul nostru trebuie să fii ancorat în tot ce se întâmplă la TV! Nu poţi să fii inginer şi să construieşti un pod dacă nu mai ştii nimic despre poduri. Trebuie să fii mereu la curent cu ce se întâmplă. De-aia zic, mi se pare o prostie. N-o să zic niciodată că n-am televizor, că am. Îmi disper familia! Când nu prind programele pe care le vreau le înregistrez. Şi noaptea stau şi mă uit. Ce a făcut Pro TV, ce a făcut Kanal D, ce a făcut Prima TV. Chiar nu ratez ceva. Mă uit la toate porcăriile. Nevastă-mea e dispeată, „Mă, cum poţi, totuşi, să te uiţi la aşa ceva?“. Ea stă pe laptop, nu are treabă cu lumea asta, nu e deloc fascinată de televiziune, are altă meserie, e stomatolog.

Un program de Revelion prezentat de tine ar performa dacă ar fi difuzat pe online?

Nu, în niciun caz! E o ruptură mare, e o mare distanţă între internet şi televizor. E o mare distanţă.

Când se va limita această distanţă?

Nu cred că se va întâmpla vreodată. Vorbim de publicuri diferite. Există oameni care au succes pe net, dar mare insucces pe televizor. S-a încercat apropierea asta. Cel mai de succes vlogger e Michey Hash, el a venit la „iComedy“, dar a fost un eşec. „Video Killed the Radio Star“, se spunea, dar acum e „Video Killed the Internet Star“. Sunt oameni care prind pe internet şi pe care staţiile au încercat să le aducă în televiziune. Dar au dispărut, nu au funcţionat. Sunt oameni cu pagini de Facebook cu milioane de următori, de like-uri, dar care în televiziuni nu fac nimic. Şi viceversa, programul mele de Revelion, care sunt un mare succes de casă în televiziunea clasică, n-ar avea vreo şansă pe net. N-ar avea! E un alt tip de consum, un alt tip de prezentare. Televiziunea are un pic de glamour, de strălucire. Pe internet poţi să fii dobitoc şi să ai succes. Şi în televiziune poţi să fii dobitoc, dar pe net asta e, oarecum, o condiţie. Să ai stângăcie a ta, o naivitate. În televiziune e complicat. Sunt lucruri diferite. Ştii după ce îmi dau seama? De exemplu, fac show-ul „Te pui cu blondele“ de ani de zile. Am avut emisiuni în care show-uri avea 3 sau 4 like-uri pe pagina Facebook. Şi a doua zi avea audienţă zdrobitoare, de 20% cotă de piaţă. În egală măsură, alte emisiuni aveau pe Facebook 2.000 de like-uri şi a doua zi erau prag pe audienţa de televiziune. Televiziunea cu internetul nu au legătură, sunt soarele şi luna, deocamdată.

Deci, de exemplu, fostul „Top Gear“, de pe BBC, transformat în „Grand Tour“ pe Amazon nu o să funcţioneze?

„Grand Tour“ e făcut total altfel decât pe BBC. A fost dus în zona de internet. Şi să îţi mai zic o chestie, ai văzut că a coborât în audienţe de la episod la episod? A fost o coborâre dramatică! Acum se chinuie să o scoată din PR, să zică despre emisiune că e cel mai piratat produs de pe internet. Asta e o chestie de PR. Când tu lansezi chestiile astea de PR înseamnă că eşti în declin. Când PR-ul intervine într-un program, atunci acel program e în declin. „Grand Tour“ are nevoie de PR în clipa asta. Noi toţi ştim că e cel mai piratat program de pe internet din lume. Gata! Încearcă să îl resusciteze. Şi căderea e dramatică, adică se vede. Acolo a fost o aşteptare, s-au investit 250 de milioane. Să dai un sfert de miliard... a fost o mişcare necâştigătoare pentru Amazon. O să vorbim peste doi ani de zile şi cel mai mare eşec pe net, financiar vorbind, e „Grand Tour“. Oameni luaţi din televiziune şi duşi pe internet. Nefuncţionali total. Se vede coborârea dramatică în audienţe la al treilea episod. Au coborât 40%! Asta zice multe! Nu au urcat! În mod normal, în televiziune, primul episod e aşa şi aşa. Contează al doilea episod! Atunci lumea spune: „Hai, să ne uităm, mi-a plăcut primul episod!“. Dar dacă nu se uită nici la al doilea episod, nici la al treilea spune la revedere!

„Sunt un mare copiator, nu mă ascund să spun asta“ 

În programul tău de Revelion aduci elemente din afară sau e strict o reţetă românească?

Sunt un mare copiator, nu mă ascund să spun asta. Cred că job-ul ăsta se fură, nu se învaţă. Eu şi acum fur foarte mult de la un tip pe care îl cheamă Paolo Bonolis. Am avut şansa să îl cunosc şi primul lucru pe care mi l-a zis „Mă copiezi de mă rupi!“. Omul a prezentat „Ciao Darwin“ în Italia, iar eu am prezentat „Ciao Darwin“ în România. Înainte să ne întâlnim s-a uitat la emisiunile mele, pentru că făceam produsul lui din Italia. „Mamă, ăsta e exact ca mine!“. Adică eu chiar copiam. Lumea nu ştie în România că îl copiez. Să ştii că se copiază în muzică la greu. Toată muzica românească e o copie, o clonă, de fapt. Am învăţat nişte lucruri. Când simt că un program trenează îmi dau jos haina de pe mine şi îmi suflec mânecile. În subliminal e un gest care dă de înţeles că s-ar putea să urmeze ceva. Eu simt că programul trenează şi fac gestul ăsta. De la Bonolis am furat gestul ăsta! 100% de la el! Sunt un imitator al marilor prezentatori italieni şi spanioli şi nu mi-e jenă să recunosc asta. N-am adus nimic nou. Nu sunt o revelaţie pe piaţa europeană sau românească de televiziune. Nimic! Copiez! Am prezentatori preferaţi, îi urmăresc. Nagui, unul dintre cei mai mari moderatori din Franţa, îl copiez cât pot de mult! Îl văd, îl studiez, îl urmăresc. Avantajul ştii care e? Că nici tu, că nici oamenii care citesc acum nu l-au văzut vreodată pe Nagui. „Băi, uite-te la Negru, ăsta, ce face, ce ţipă!“. Aiurea! Cred că televiziunea e inventată de alţii la nivel mare. Suntem departe de lumea civilizată.

Care sunt tendinţele, la nivel local şi mondial, în ceea ce priveşte programul de sărbători?

Depinde de ţări. Zona nordică, Germania, austriecii n-au obiceiul cu programul de Revelion. Pe la 23:30 îi ia somnul. Dacă te duci în Viena în piaţă, am fost odată cu soţia mea, la 23:30 era închis tot. Spaniolii şi itaienii au show-uri de divertisment de Crăciun. Românii sunt mai mult pe zona italo-spaniolă. 

FOTO Mihai Stetcu/ Antena 1 

„Ideea de Dan Negru marcă de Revelion n-a fost o idee gândită. A fost o nimereală!“ 

Pentru tine ce contează mai mult, performanţa sau longevitatea programului?

E bună întrebarea asta. Făcând o analogie, până la 40 de ani respecţi şi admiri inteligenţa. De la 40 de ani în sus începi să admiri bunătatea la om. A fost o perioadă, timp de ani de zile, în care căutam performanţa. Acum încep să cred că longevitatea e ceea ce îţi aduce performanţa. Vine o vârstă când admiri una mai mult decât cealaltă. Acum sună mai bine longevitate. Dar nu poţi să faci longevitate fără performanţă. N-ai cum, ele sunt legate. Nimeni nu mă ţinea pe Revelioane dacă erau eşecuri. Antena 1 nu mă ţinea pe Revelioane aşa de ochii mei frumoşi. Nici pe departe. Ideea de Dan Negru marcă de Revelion n-a fost o idee gândită.

A fost o încercare?

Nici măcar! N-a fost o strategie! A fost o nimereală! Pentru că în primii ani, primii şapte - opt ani de zile, programele care aveau succes în timpul anului erau programele care făceau Revelionul. Şi ani de zile, programele de succes ale staţiei erau cele prezentate de mine. „Academie vedetelor“, „Ciao Darwin“, „Batem palma“, „Ziua Judecăţii“, formate de succes din timpul anului. Se nimerea să le prezint şi să fie de succes şi aşa făceam Revelionul. După vreo şapte - opt ani, oamenii şi-au dat seama: „Negru prezintă de-atâţia ani? Hai să îl facem brand de Revelion!“. Aşa am devenit marcă! Prin 2000 am prezentat un Revelion cu telenovele, „Secretul Mariei“ se numea. Nu îl mai ţine minte nimeni. Ăla era formatul de succes al acelui an. A fost o nebunie cu telenovela aia şi am zis să facem un Revelion tematic cu ea. Scenarist era Dan Mihăescu. Împreună cu el, Dumnezeu să îl ierte, super scenarist, am stat câteva săptămâni pe poveşti. Îmi umplea capul de poveşti. El a făcut scenetele astea celebre din anii 1970 - 1980, Toma Caragiu, Amza Pellea, toate, el le-a făcut. Am făcut cu el un Revelion - telenovelă. S-a făcut programul, dar cine îl prezintă? „Păi, cum? Îl avem pe Negru, e clasicul prezentator“. A fost o nimereală care între timp a devenit brand. Aşa cred că se întâmplă la orice nivel.

Eşti de atâta vreme în divertismentul românesc. Mai are diverstismentul ştaiful de altă dată?

Cred că da. Nu mă uit înapoi. E o prostie să crezi că tot ce era înainte era frumos şi acum totul e praf. Nu! Erau frumoase lucrurile de atunci şi sunt şi cele de acum. Sunt formate performante şi acum, pe de-o parte, dar şi foarte bune, pe de alta. Piaţa funcţionează. Divertismentul TV e un business care merge bine de tot. Dacă n-ar merge n-ar avea atâtea oferte. Ştii ce e interesant? România e ţara în care televiziune susţine showbiz-ul, nu e viceversa! Tot showbiz-ul românesc, cântăreţii aştia care au o melodie sau două, trăieşte de pe urma televiziunilor, nu de pe urma melodiilor. Televiziunile ca business susţin showbiz-ul. Îl ajută enorm!

Şi radiourile?

Radiourile se ajută de melodiile lor! Dar televiziunile susţin showbiz-ul românesc, prin apariţii şi inclusiv financiar. Divertismentul TV din România funcţionează cu motoarele turate.

Specularea fenomenelor pentru succes 

Dar, uneori, publicul taxează unele vedete care apar la TV, mai ales în programele speciale. Aşa cum a fost când tu ai făcut Revelionul cu manelişti.

Perioada cu manelişti a fost de undeva din 2004 - 2007. Atunci erau în vogă foarte tare. Era o prostie să nu îi fi speculat şi să nu îi aduci într-un program de divertisment.

Contează nişele?

Din fericire sau din nefericire, maneliştii nu erau o nişă. Erau o chestie generalistă. Manea s-a stins între timp. Maneaua, ca fenomen, la televizor, nu mai apare, a dispărut. Maneliştii au migrat înspre zona de produse de sociale, dacă te uiţi atent. Îi vezi cum fac tot felul de chestii, dar nu îi mai vezi ca invitaţi în prime-time (n.r. -interval orar de maximă audienţă, cuprins între orele 19:00 şi 23:00). Uită-te în programele de divertisment din ultimii cinci ani şi o să vezi că manelele nu mai există. Unde să fie manele? În „X Factor“? Nu ai cum! În „Next Star“? Nu! Unde sunt maneliştii că nu ai unde să îi mai aduci. Fenomenul a ieşit din prime-time. Într-adevăr, până în 2007 a fost o isterie cu ei. A fost de speculat. Am avut trei Revelioane făcute cu ei pe nişte audienţe absolut zdrobitoare. Dacă nu făceai pe manelişti şi îl aduceai pe Dan Grigore să cânte la pian, lumea zicea „Ce Revelion e ăsta?“. Un public greu de mulţumit. Dar s-a stins fenomenul. În noaptea de Revelion cred că avem două manele, maxim trei, în patru ore. Atât. În rest am adus oamenii momentului. Revelionul nu face nimic altceva decât să speculeze fenomenul din timpul anului. Nu vreau să îţi dezvălui prea mult, dar avem pe cineva din zona de bucătăreală, care vine mascat, găteşte. Luăm fenomenul care e la modă. Imaginează-ţi un bucătar mascat în Revelionul din 2002. Lumea ar fi zis „Negru e nebun? A adus un bucătar la televizor, e tâmpit“. La vremea aia, fenomenul de chefi nu funcţiona în România. Dacă acum aşa aduce un portar, un taximetrist, „Bună ziua, el este taximetristul Gică, ce părere aveţi?“. „Bă, ăsta e tâmpit?“. Dar s-ar putea să vină un format peste patru ani de zile, „Cel mai bun taximetrist din lume“, şi să rupă audienţele. Păi, nu o să speculezi taximetriştii atunci? Speculezi personajele la modă din vremea respectivă. Până prin 2007 la modă erau maneliştii. Cum să nu îi speculez în Revelioane?

La anul o să fie majoratul programelor tale de Revelionul. Să facem un exerciţiu de imaginaţie: cum o să arate?

Nu mi-a plăcut niciodată fenomenul „Mama Omida“. Ce îţi spuneam, cine se gândea acum câţiva ani că vor fi bucătari la televizor? Cine ştie ce va mai apărea la anul? Piaţa evoluează, piaţa e dinamică. Revelionul nu face nimic altceva decât să fie o sinteză a anului în divertisment. Asta e tot, asta e treaba Revelionului, să îi bucure pe oameni. Eu încerc să fiu uşierul vedetelor, nimic altceva. Ospătarul! Am învăţat tot de la italieni: să nu-ţi arogi dreptul de a umple doar tu scena. Nu! Tu îi prezinţi şi te dai la o parte. Treaba unui prezentator asta e. Regii aveau acei oameni care îi prezentau. „Intră cutare!“. Asta e şi treaba unui prezentator. Când prezentatorul începe el să fie în centru, toate camerele pe el, atunci e în declin. Ăla e declinul lui, e finalul lui. De la italieni am învăţat asta.