ALAN & KEPA, la Adevărul Live: „Raperii de pe TV nu au nicio treabă. Se iau tot felul de «ciurucuri» pe piese comerciale“

Interviu Alan şi Kepa. Alan şi Kepa au fost prezenţi marţi, 8 septembrie, în studioul Adevărul Live, unde au vorbit despre următorul album, despre starea muzicii rap din România, dar şi pentru a povesti ce i-a determinat să renunţe la fotbal în detrimentul muzicii.

Anghel Alan, pe numele de scenă Alan, şi Pîrvu Dan, cunoscut drept Kepa, s-au apucat de rap după ce, iniţial, erau consideraţi speranţe ale fotbalului. Au decis să-şi facă propriul studio de înregistrări (PacPac Studio) după o discuţie la bere, au învăţat din mers tainele muzicii şi au înregistrat sute de piese până când au reuşit să-şi lanseze propriul album, „TABU“, în septembrie 2012.

Sunt recunoscuţi pentru piese precum „O ultimă speranţă“ ft. DOC, „Atac cerebral“ ft. Chimie şi Dj Undoo, „Sar Căţele“, alăuri de DOC, Stress, Cerbu şi Deliric, „Nimeni nu te scapă“ şi „Gagici grămadă“, în colaborare cu Maximilian şi DJ Oldskull.

La Adevărul Live, cei doi au vorbit despre starea actuală a hip-hop-ului din România, despre felul lor de a produce muzică, ce i-a determinat să renunţe la sport şi au dat detalii despre viitorul album, „Oxigen“.

Cele mai importante declaraţii:

„Adevărul“: Aţi jucat fotbal înainte de a vă apuca de muzică. De ce tocmai domeniul ăsta?

Alan: A fost bine, echipa păcii. Am jucat şi noi fotbal în tinereţe. Era mult mai frumos, mult mai tehnic, acum e bambilici. S-au făcut nişte manevre şi pe la 15 ani, când au venit hârtii de la Federaţie, ne-au scos (din fotbal - n.r.) şi aşa am avut o perioadă de rătăcire până să trecem la muzică. Când s-a schimbat antrenorul, ne-a zis „Nu vreau eu“. Când mergeam în cantonamente, eram singurii care ascultau rap în căşti. Restul erau pe alt ritm.

Kepa: Eram în cantoment şi ne rugau ăia mai mari să o lăsăm mai uşor că le luăm locul (râde - n.r.). Fugeam de rupeam norii.

Noul album ALAN & KEPA, un material „pestriţ“

Albumul „Oxigen“ când o să fie lansat?

Kepa:  Pe 7 noiembrie, în Colectiv vrem noi să-l lansăm, după lungi eforturi. Powerd by The Jam, frumos. De un an tot lucrăm la el. Între timp, am tras alte strofe şi pentru alţi MC, dar acum ne facem mai mult timp pentru albumul nostru.

Alan: A suferit multe schimbări între timp. Munca la el a început în 2013. Am scos multe piese, toate cele incluse pe album sunt noi, n-am scos încă nimic Cred că vor fi în jur de 15 melodii. Noi avem trase mai multe. Avem şi multe colaborări, dar nu vă zicem momentam despre cine e vorba. Este un album complex, de la teme şi până la sound. Albumul are teme sociale, dar şi caterincă. Albumul a fost scris şi înregistrat în ultimul an, practic.

Alan FOTO Eduard Enea

Aţi colaborat recent cu Raku pentru ultima lui piesă lansată. Cum s-a ajuns aici?

Kepa: Ne ştim de ceva vreme cu el şi era inevitabil să nu ajungem şi aici. Eu am mai avut o piesă cu el pe un alt album de-al lui, „Reţeta mea“. De-acolo am început şi o să mai colaborăm.

Povestiţi-mi parcursul vostru în muzică. În 2008 aţi pus bazele studioului, patru ani mai târziu a ieşit albumul.

Alan: Am făcut din 2006 drumul ăsta, dar nu aveam unde să înregistrăm. După fotbal am făcut şi şcoală de arbitri. Dar când am văzut că delegările se fac pe sticle de vin ne-am lăsat.

Kepa: Când ne-am apucat de rap am lăsat totul deoparte, deşi suntem atraşi de partea de fotbal. Ne-am construit studio, ne-am găsit o cameră la subsolul blocului şi speram să nu deranjeze lumea din jur. Mi-am luat concediu ca să facem pereţii de acolo, dar am luat şi bacalaureatul. A fost frumos. Apoi, am vrut să luăm rap-ul mai serios şi ne-am apucat de albumul „TABU“. În timpul ăsta, am zis să lansăm la fiecare câte două săptămâni câte o piesă - au ieşit în total mai mult de 12 piese, iar separat au fost 17 piese pe album. „Tabu“ a fost lansat în septembrie 2012.

„Am lăsat un job bun pentru o muzică de nişă. Nu a fost o greşeală“

Kepa ai regretat vreodată că ai renunţat la job-ul tău de vânzător auto, care îţi asigura un salariu decent, pentru a te apuca de muzică?

Kepa: Dacă vorbeşti cu un normal la cap, o să spună că sunt prost. Am lăsat un job bun pentru o muzică de nişă. Dar, din persectiva mea, nu a fost o greşeală. Este ceea ce îmi place, fac ceea ce simt. Nu vreau să trăiesc cu gândul că, dacă eram la birou, cum ar fi fost să fiu e scenă, să fiu MC, să interacţionez cu lumea. Nu îmi pare rău. Am lucat vreo 7-8 ani pe domenul auto, pe la fime destul de OK. Eu aşa sunt în viaţa, am ales ceva, merg pe chestia aia.

Alan, în afară de fotbal, tu ce făceai până să apuci calea hip-hop-ului?

Alan: Eu cu munca am mai puţine lucruri în comun (n.r. - râde). Eu am făcut două facultăţi şi un master, iar apoi a venit studioul şi am lucrat acolo. Închiriam ora de studio, asta am făcut până când am zis că este cazul să ne punem pe noi în prim plan.

„Trebuie să fii conştient că eşti un exemplu pentru alţii“

Cât de mult contează imaginea unui raper în zilele acestea?

Alan: Dacă vii cu degetele pe afară, în sandale, nu cred că eşti foarte credibil. Suntem la fel, dar munca diferă. Unii se ocupă de muzică, alţii fac emisiuni. Trebuie să fii conştient că eşti un exemplu pentru alţii. Copiii se iau după tine, bagă de seamă ce spui pe piesăm trebuie să fii atent la atitudine, ţoale, contează mult. Lumea te judecă imediat şi mi se pare normal să fie aşa.

Kepa: Diferenţa dintre noi şi alţii este că noi suntem mult mai expuşi. Dar fiecare face ce vrea, se expune cum vrea el, se expune cum vrea el să se expună. Nu poţi să-i mulţumeşti pe toţi, fiecare răspunde pentru ceea ce spune.

Kepa FOTO Eduard Enea

Cum credeţi că vă percepe publicul? Cum sunt Alan şi Kepa?

Alan: Sunt ăia care dau rimele repede. Pe albumul ăsta nou nu o să fie flow-ul ăsta rapid, deşi mulţi se aşteaptă ca toate piesele să fie aşa.

Kepa, tu dai rimele foarte repede. De unde ai dobândit această aptitudine?

Kepa: Pur şi simplu mi-a plăcut asta, am scris şi m-am antrenat foarte mult. Ăsta este rezultatul.

Pe voi cine v-a influenţat, ce artişi din afară preferaţi voi?

Kepa: TuPac, din start, DMX, Busta Rhymes, bineînţeles, mulţi. Mulţi! Şi din România, evident, cei care erau înainte, Paraziţii, B.U.G Mafia, La Fimilia.

Alan: Prima casetă pe care mi-am luat-o a fost cu Paraziţii. Aveam 7-9 ani, nu ştiu cât înţeleam pe atunci, dar eu asta am ascultat. Am ascultat foarte mult de la Paraziţii, mi-a plăcut şi „Rime de bine“, de la RACLA. La mine în clasă eram singurul îmbrăcat în haine largi. Chiar dacă nu găseam haine, că eram slab, luam haine de la fraţii mei mai mari. Bine, erau şi alte vremuri, nu găseai aşa de uşor o şapcă. Şi nici pe măsura mea nu găseam.

Kepa: Eram săraci când eram mici, dar mie mi-a plăcut copilăria mea. Acum copiii stau în casă, pe internet, sunt graşi, nu fac sport.

ALAN & KEPA au ajuns la urechile cui trebuie

Kepa, spuneai la un moment dat: „Dacă muzica ta e bună ajunge la urechile cui trebuie“. A ajuns muzica voastră la cine trebuia?

Kepa: Eu zic că da. Întotdeauna se poate şi mai bine, sperăm să avem din ce în ce mai mulţi ascultători, dar mometan e unde trebuie. Văd oamenii care vin la show-uri. Eu aşa trăiesc muzica, urlu, ţip, sar... merg în mijlocul lor.

Alan: Noi când am început, n-am avut pe nimeni, eram pilaf, nimeni nu ne-a spus ce şi cum trebuie făcut. Ascultam, dar e o diferenţă între a asculta şi a face muzică. Piesă cu piesă am ajuns să colaborăm cu mulţi oameni din bransă. Asta înseamnă că ai ajuns la urechile cui trebuie.

„Ciurucurile“ care dau strofe rap pe piesele comerciale

Vă deranjează atitudinea fanilor care nu mai cumpără CD-uri şi care nu mai vin la concerte?

Kepa: Oamenii vor veni la concerte. Bine, în trecut am avut şi „pârnăi“ de concerte. E invevitabil! Asta e viaţa, aici trăim, ăştia suntem, eu sper că vor veni vremuri mai bune pentru toţi. Sper ca lumea să se întoarcă spre rap. Până şi radiourile sau la TV, vedem raperi care dau pe piese comerciale. Raperi.. dar de ce nu se iau raperi din zona asta să dea strofa aia aşa cum trebuie? Vezi tot felul de raperi care nu au nicio treabă cu asta. Ăia nu sunt raperi.

Alan: Poate vrei un raper care să îţi dea o strofă, nu doar două versuri.

Kepa: Dă, frate, unui raper să facă strofa. Îţi dă sigur rap cum trebuie. Nu ne referim la noi. La oricine din domeniul ăsta. Se iau tot felul de „ciurucuri“. Dacă vrei să faci ceva combinat cu rap, ia un raper!

Aţi accepta o colborare pe o piesă comercială?

Kepa: Da, de ce nu. Dacă piesa e bună, dacă noi ne facem treaba. Am apărut şi pe piese mainstrem. Dar nu sunt expuşi, nu avem legăturile acolo şi nici nu ţinem neapărat.

Alan: Mie mi se pare că internetul are o putere mult mai mare. Generaţiile de azi sunt conectate la internet, se interesează direct, puţin din cei cărora noi ne adresăm ascultă întâmplător muzica noastră. Nu, ei sunt activi, caută. Contează ceea ce intră pe radio, nu poţi să dai o piesă rap în care se injură, la radio. E de înţeles, omul se mai plimbă cu copilul la grădiniţă. Dar sunt multe piese rap bune care nu conţin înjurături. În cele mai mari studiouri sunte raperi care lucrează acolo. Oameni care au făcut rap. Ei chiar pot să facă chestia asta, raperii au fost mereu talentanţi.

Care e probelma în rap acum? Faptul că nu beneficiaţi de o expunere mai mare sau publicul?

Alan: Asta nu e o problemă. Atât timp cât există internetul, tu nu ai graniţe. Într-adevăr, de la un anumit nivel trebuie să intri în contact cu oameni, iar dacă tu nu eşti acolo, poţi să pierzi nişte legături. Poţi să faci pe internet, muzica vorbeşte pentru tine.

Din ce trăieşte un raper în România?

Kepa: Raperul în România trăieşte aşa cum se descurcă. Se descurcă el. Ne târâim şi noi cum putem.

Unde vă situaţi voi între comercial şi undeground?

Kepa: Fix între comercial şi underground. Noi suntem Alan şi Kepa şi cântăm ce ne place, cum ne place. Cu noul album, lovim în mai multe direcţii.

Alan: Depinde ce înţelegi prin underground şi ce înţelegi prin comercial. Tu iei oricum nişte bani de la concerte şi în underground. Că nu te duci pe partea de mainstream, unde sunt mai multe spectacole şi mai mulţi bani, asta este altceva. În ce priveşte muzica, au fost mereu diferenţe. Toţi pe care ajungi să-i consideri comeciali au plecat din ceea ce numit underground. Muzica evoluează, e normal. O piesă pe care o scriu azi nu o să sune ca o piesă scrisă în 2013. Trebuie să fii mai cerebral un pic.

Lipsa de respect a fanilor

Vă deranjează oamenii care spun că vin la concert şi de fapt nu vin?

Kepa: Mie mi se pare lipsă de respect să spui că mergi şi după să stai acasă. Adica, vedem pe Facebook 800 de oameni care zic că vin, iar la concert apar 100.

Alan: Noi am dat mereu muzica gratis. Aşa o să fie şi cu albumul nou, dacă îţi place îl cumperi. Când îţi iese ceva bine şi te bucuri, uiţi imediat de tot, de orice greutate.

Pe ce puneţi voi preţ atunci când compuneţi versuri?

Alan: Pe realism. Vorbim despre ceea ce se întâmplă în jurul nostru, nu punem fantezii în piese. Ca să pui realismul în piesă depinde de skil-ul fiecăruia. Când vine o piesă cu flow rapid e mult mai greu să percepi mesajul.

Kepa: Sunt fel şi fel de piese, depinde cum vrei să transmiţi mesajul, cât de spectaculos vrei să fie. Noi, cred, ne bazăm şi pe versuri şi pe flow. Fiecare gândeşte în felul lui.

Albume separate vă tentează să realizaţi?

Kepa: Momentan nu am stat să ne gândim la asta. Nu ştim ce ne rezervă viitorul. Pe albumul ăsta avem şi piese solo, ca pe celălalt.

Cât de greu este să fii artist independent în România

Cât de greu este să faceţi totul independent? Nu v-ar fi ajutat mai mult să colaboraţi cu o casă de discuri mare?

Kepa: Este greu să fii independent. Dar, momentan, asta suntem şi ne facem treaba aşa. Nu se potriveşte oricărui om chestia asta, noi ne-am lovit de multe lucruri.

Alan: Treaba asta te încurcă atunci când facem investiţiile. Trebuie să faci beat-uri să înregistrezi, e nevoie de bani. Treaba ta ca artist este să-i dai omului piesa şi să fie tare, pe nimeni nu interesează cât de tare de chinui tu acolo în spate. E treaba ta. Ne-am luat şuturi în fund şi o să ne mai luăm.

Miza e pe internet acum. E YouTube-ul măsura rapului de acum?

Kepa: Noi trăim din internet şi nu cred că doar noi. Se consumă foarte rapid piesele, ăsta e singurul inconvenient. Dar măcar ai o măsură reală. Şi trebuie să munceşti şi mai mult.

Alan: Hai să vedem la ceva nivel era mişcarea asta dacă nu exista internetul. Cam greu... Îţi măsori cât mai realist nivelul pe internet. Dacă îţi cumperi like-uri, ajungi la un concert şi te trezeşti cu sala goală.

Unde vă mai pot vedea fanii până la lansare?

Alan: Pe 12 septembrie, Nimeni Altu lansează materialul de producător, o să fim acolo. Pe 20 septembrie cântăm în Goblin Bucureşti, iar după avem pauză totală până la lansarea albumului „Oxigen“.