Totul despre… „Bună ca viaţa“
0
Dacă te afectează comportamentul iresponsabil al celorlalţi faţă de mediu şi simţi că problemele îţi urâţesc viaţa, atunci este timpul să iei măsuri. Dragoş Bucurenci şi Laura Belecciu îţi propun în emisiunea „Bună ca viaţa”, de la TVR 1, soluţii mici, care ar putea să rezolve probleme mari.
Cum a apărut ideea emisiunii „Bună ca viaţa"?
Dragoş Bucurenci: În ultimii cinci ani, de când lucrez pentru organizaţii ecologiste, am făcut multe schimbări în legătură cu viaţa mea în încercarea de a trăi mai armonios: am renunţat la cele mai multe dependenţe, mi-am corectat alimentaţia, am experimentat mai multe forme de mişcare, am studiat multă psihologie. Încet, încet, mi-am dat seama că nu sunt singurul, că suntem foarte mulţi cei care ne aflăm pe acest drum al căutării unei vieţi echilibrate şi sănătoase şi că merită să încercăm să-i convingem şi pe alţii să ni se alăture.
Crezi că interesul pentru ecologie e o modalitate de a propulsa o vedetă în atenţia publicului?
Dragoş: Cred că dintotdeauna implicarea în viaţa comunităţilor a fost un mijloc prin care cineva a încercat să atragă atenţia asupra sa. Dar cred că, întotdeauna, a fost un schimb echitabil între cât aduc ele atunci când se implică într-un proiect, prin notorietatea pe care o au, şi cât câştigă prin apariţiile în acel proiect. Gândiţi-vă că, în ultimii ani, Mihaela Rădulescu şi-a construit o imagine foarte puternică implicându-se în campanii umanitare, dar, în acelaşi timp, fiecare campanie a beneficiat puternic de pe urma prezenţei Mihaelei Rădulescu. Sigur că, o menţiune specială trebuie făcută în cazul politicienilor, pentru că acolo, într-adevăr, interesul pare să nu fie autentic.
Eu cred că pe problema protecţiei naturii avem foarte puţini politicieni interesaţi în mod autentic şi pe lungă durată de acest subiect. Sunt încă foarte puţine persoanele publice care se implică în ecologie şi mi-aş dori să fie mult mai multe, pentru că protejarea naturii trebuie să devină o obişnuinţă pentru fiecare dintre noi. Altfel, mă îndoiesc profund că interesul jurnaliştilor pentru ecologie este atât de mare, încât să fie suficient doar acesta pentru a propulsa, cum spuneţi, o vedetă în atenţia publicului. Cred că altele sunt mecanismele prin care are loc această propulsie, iar voi le cunoaşteţi, cred, mai bine decât mine.
Şi totuşi cel puţin campania „România prinde rădăcini" a fost una puternic mediatizată!
Dragoş: Da, dar a fost o campanie organizată de un trust de presă şi gândită cap-coadă ca un show de televiziune. Mă îndoiesc că interesul jurnaliştilor pentru protecţia mediului, ca disciplină pură, este mare. Interesul lor a fost întotdeauna stimulat de subiecte senzaţionale sau de subiecte care au interesat publicul larg, cum este cazul inundaţiilor sau cum este problema schimbărilor climatice. N-ar fi suficient interesul jurnaliştilor pentru ecologie, pentru ca o persoană să-şi construiască o imagine doar pe asta.
Să înţeleg că nu te simţi jurnalist?
Dragoş: Mie îmi place să spun că eu sunt publicist, cum era Rică Venturiano. Adică eu public, dar nu mă simt jurnalist ca Robert Turcescu sau în sensul în care voi sunteţi jurnalişti zi de zi. Eu îmi asum ca profesie principală cea de activist civic. Vorbim totuşi despre jurnalism monden care este o specie nou apărută şi pe care eu nu o cunosc aşa de bine. Adică, încă nu-mi sunt cu totul cunoscute mecanismele care guvernează alegerea subiectelor, felul în care sunt ele tratate, ce constituie un subiect.
Ce înseamnă pentru tine simţ civic?
Dragoş : Înseamnă să fii conştient de două lucruri: în primul rând, că libertatea ta nu trebuie să impieteze asupra libertăţii altuia şi că, atunci când acest lucru se întâmplă, trebuie să comunici, să negociezi şi să ajungi la o înţelegere, nu să pui mâna pe bâtă. Şi, în al doilea rând, că stă în puterea ta să schimbi lumea în care trăieşti. Ba, mai mult, că e de datoria ta ca, după trecerea prin această viaţă, să laşi în urmă o lume mai bună.
Revenind la „Bună ca viaţa", ce intenţionaţi sa schimbaţi sau să aduceţi nou în această emisiune?
Dragoş: Vom încerca să facem este să o aducem la o oră mai accesibilă.Iar pe partea de conţinut, eu mi-aş dori să avem reportaje mult mai îndelung documentate şi mult mai bine realizate, dar aici, intervine o problemă de buget. Adică, într-o lume ideală, această emisiune ar avea reportaje de tip National Geographic, Discovery, dar o ediţie ar costa cât un sezon.
Laura Belecciu: Noi am fi vrut la un moment dat să facem o emisiune despre călătorii, dar despre cum este să călătoreşti altfel, nu ca turistul obişnuit. Aceleaşi locuri pot fi văzute altfel şi eu întotdeauna dau Parisul ca exemplu.
Cum te pregăteşti pentru fiecare nouă ediţie?
Dragoş: Nu mă pregătesc într-un fel anume, pentru că în emisiune eu spun lucruri pe care le spun aproape în fiecare zi oricui vrea să mă asculte.
Laura: Mă consult cu Dragoş despre ce vom discuta în emisiune, citesc despre subiectele abordate, îmi pregătesc ţinutele în funcţie de tema abordată.
Cum sunt aleşi invitaţii pe care îi aveţi în emisiune?
Laura: În fiecare săptămână facem şedinţe de redacţie. Ne punem toţi de acord asupra temelor pe care vrem să le abordăm, apoi, în funcţie de ele, propunem ca invitaţi tot felul de personaje care s-ar potrivi. Încercăm să găsim cea mai potrivită persoană pentru a ne reprezenta cauza şi ideile.
Care crezi că e soluţia pentru a trăi într-o lume mai curată?
Dragoş: Eu cred că, dacă vrei o lume mai bună şi mai curată, trebuie să începi cu tine. Gandhi spune că singura parte din lume în care poţi schimba cu adevărat ceva eşti chiar tu.
Îţi doreşti să fii un model pentru cei urmăresc emisiunea ta?
Dragoş: Sunt prea tânăr ca să fiu un model pentru cineva, ar fi o sminteală să-mi doresc aşa ceva. Îmi doresc, în schimb, ca telespectatorii mei să simtă că au ce învăţa de la oamenii pe care-i invit în emisiune şi care sunt, nu de puţine ori, modele prin ceea ce au făcut şi fac cu vieţile lor.
De ce ai ales să faci echipă cu un fotomodel?
Dragoş: Am ales-o pe Laura pentru că primul cuvânt care-mi vine în minte când mă gândesc la ea este „naturală". Are o frumuseţe naturală, care nu are nevoie de retuşuri şi un fel de a fi extrem de firesc. Suntem prieteni de multă vreme şi am apreciat întotdeauna lucrurile acestea la ea.
Cum a început experienţa ta în televiziune?
Laura: Primul job adevărat pe care l-am avut a fost în televiziune a fost la 18 ani, când prezentam matinalul de la Prima TV. Apoi m-am hotărât să plec la Paris. Asta s-a întâmplat acum zece ani. Acum doi ani, când m-am întors în România, am lucrat din nou în televiziune pentru un proiect Antena1/Euforia TV.
Cum se împacă cariera de fotomodel cu cea de prezentatoare TV?
Laura: M-am retras din lumea modei în momentul în care m-am hotărât să mă întorc în România. Aici sunt prea puţini oameni cu care aş vrea să lucrez, aşa că mă limitez doar la reclame. Fără să fiu răutăcioasă, consider că lumea modei din România mai are multe de învăţat. Dar avem câteva reviste de modă care sunt foarte bune şi câţiva designeri sau stilişti care ar putea oricând să lucreze şi la Paris.
Care a fost cea mai dificilă situaţie cu care te-ai întâlnit în timpul filmărilor la „Bună ca viaţa"?
Laura: Nu am fost pusă în nicio situaţie dificilă. Lucrez împreună cu o echipă de oameni tare frumoşi, iar atmosfera din timpul filmărilor e una foarte veselă şi relaxată. Am făcut tot felul de lucruri haioase, nu dificile. Îmi aduc aminte cu mare plăcere de prima ediţie a emisiunii, când am sărit gardul Casei Poporului împreună cu regizorul Cristian Mungiu şi am mers pe Str. Smârdan să ne bem cafeaua la 8 dimineaţa în halat şi papuci.
Ce s-a schimbat pentru tine odată cu această emisiune?
Laura: Eu sunt o persoană pozitivă, dar ca orice om, am şi momente mai proaste în care uit să mă bucur de lucrurile mărunte, obişnuite. Consider că am învăţat să mă bucur de viaţă mai mult decât până acum, să o iubesc cu bune şi rele, mai ales că, în viaţa noastră de zi cu zi, pot exista o sumedenie de lucruri frumoase!
Se încarcă comentariile...
