INTERVIU Chef Cătălin Scărlătescu: „Nu am fost niciodată timid. Când vreau ceva de la o femeie, prima dată îi şoptesc la ureche“ VIDEO
0
Între filmările emisiunii „Chefi la cuţite“ şi organizarea a două festivaluri culinare, chef Cătălin Scărlătescu ne-a acordat un interviu savuros despre reţeta pe care o foloseşte atunci când vrea să cucerească o femeie, care a fost cea mai mare dezamăgire cum şi-a pus amprenta în bucătăria românească.
Într-o perioadă agitată, când s-a dat startul noului sezon „Chefi la cuţite“ şi organizează Festivalul Gustului Românesc şi Festivalul Scoicilor, chef Cătălin Scărlătescu a fost în studioul Adevărul Live pentru o discuţie sinceră despre găit, prieteni, femei şi experienţe de viaţă.
Organizezi festivaluri, emisiunea „Chefi la cuţite“ a revenit cu un nou sezon. De unde ai atâta energie?
Dacă pe mine mă laşi 3-4 zile să stau degeaba, încep să mă doară oasele. Sunt un bătrânel care are nevoie de mişcare. Şi atunci mă transform într-un tinerel care aleargă într-una. Sunt un fel de alergător de curse.
Dar, totuşi. Din când în când mai avem nevoie şi de odihnă. Ai avut concediu, ce ai făcut de 1 mai?
Am făcut ce a făcut toată lumea. Am plecat la mare, mi-am luat două volume de Alexandre Dumas, am vrut să-mi aduc aminte de tinereţe şi am citit „După 20 de ani“.
Nu cred că ai fost la mare şi doar ai citit?
Da, ne-am şi distrat. Am fost şi noi în toate cluburile. Ca acum 20 de ani.
Ai mâncat mititei de 1 mai?
Normal. De 1 mai toată lumea mănâncă burger, mănâncă porchetta. Eram cu prietenul meu, John, şi ne-am zis: mă, da mititelul ăla vechi şi de demult unde este? Şi ne-am dus la piaţă şi am cumpărat mici, parizer şi muştar.
Care este diferenţa dintre bucătar şi chef?
Pe vremuri, dacă îi spuneai unei domnişoare că eşti bucătar, se uita urât la tine - „Ăsta miroase a sarmale“. Acum, dacă îi spun unei domnişoare că sunt chef, pentru ea e ceva aşa, trendy.
Este un lucru bun faptul că încep să apară tot mai mulţi chefi?
Gastronomia este ca orhideea, frumoasă şi delicată. Este foarte greu să o aduci la momentul în care ea să înflorească. Până acolo este un drum foarte lung, dar nu imposibil. Aşa că toţi o să intrăm într-o oală mare, un ciur, în care se va cerne toată treaba asta. Cei care nu vor face nici faţă, nici spate, nici pluta şi nici stânga-împrejur vor dispărea. Şi atunci vor rămâne cei care într-adevăr sunt pasionaţi şi cărora le pasă. Eu le spun tuturor colegilor mei: băi, uitaţi de bani. Eu sunt sigur că voi deveni milionar. Hai să facem întâi treabă. Dacă facem treabă bună, vin şi banii. Deocamdată sunt mulţi oportunişti, sunt mulţi mercenari. Dar ăştia vor dispărea. Nu mai poţi să faci mâncare de proastă calitate la nesfârşit. Am avut mâncare de proastă calitate mult timp. De acum gusturile s-au rafinat. Românul a început să sară din margarină, a început să mănânce unt. Dacă cereţi nişte statistici de la Ministerul Agriculturii o să vedeţi că românii au început să consume mai des vacă, black angus, e plină piaţa. De ce? Pentru că este cerere. Lumea a început să simtă gustul mâncării de bună calitate.
A fost greu când a trebuit să ieşi din bucătărie şi să te expui în faţa camerelor de filmat?
Eu am învăţat bucătărie pe vremea când la conducerea României erau comuniştii. Toată bucătăria era închisă, pe uşă scria „strict interzis persoanelor străine“. Într-o zi am avut o revelaţie şi am zis: ia să dau eu asta jos şi să facem cumva să scoatem în faţă bucătăria, care este absolut fabuloasă. Dacă avem o regină, de ce să o ţinem ascunsă. De ce să fie încuiată într-un turn. Şi atunci am adus în România conceptul de bucătărie în faţa oamenilor, care a fost coroborată cu show-urile de la TV. Lumea a început să se uite în bucătărie ca la teatru. Din acel moment toţi am început să gătim, iar bucătarilor mai nou li se spune chefi, datorită lui Bontea şi Dumitrescu.
Te-am auzit spunând că nu îţi e frică să guşti o mâncare de proastă calitate, dar întotdeauna te fereşti de oamenii ipocriţi. Ai fost dezamăgit de oameni?
Dumnezeule mare! La un moment dat, de vreo câteva ori în viaţa asta, chiar şi eu m-am dezamăgit pe mine. Mai cazi câteodată. O iei prin fasole, cum spun eu. Şi dacă nu e cineva care să te pună din nou pe drum, e nasol. Sunt om, nu sunt maşină, eu tot timpul spun că nu sunt perfect. Nici n-am vrut vreodată să fiu perfect. Poate că imperfecţiunea asta a mea mă face să fiu un bucătar raţional.
Când ai simţit că ai căzut, că te-ai dezamăgit?
Prima căzătură a fost în Germania. Unul din şefii bucătari din restaurantul în care eu spălam vasele şi făceam salate a întrebat cine poate face un sos bechamel. Fraierică de serviciu, bineînţeles: „Eu, eu. Fac eu!“. Tot timpul am încercat să mă afirm. Aşa am făcut în viaţă, tot timpul m-am căţărat. Eu m-am gândit că ăsta este momentul. Şi am făcut un sos bechamel, după cum înţelesesem eu de la fostul şef bucătar din România. Ăsta s-a uitat la el şi m-a întrebat ce e aia. M-a pus să mă întorc şi mi-a dat un şut atât de tare de n-am să uit în viaţa mea. M-a dat afară, erau 12 grade şi ploua. Eu eram în tricou cu mânecă scurtă. Am luat-o dintr-un sat în altul pe jos. Mergând aşa, Cel de sus m-a dus în faţa unei vitrine în care eu am văzut o carte de bucătărie. Am intrat şi m-am uitat la cuprins, că bechamel este în orice limbă. Noroc că aveau poze, în reţeta lor nu existau deloc ingredientele din capul meu. Mi-am dat seama că nici măcar nu ştiam să spăl salata. Aveam cam doi ani de bucătărie.
Ce reţetă foloseşte chef Cătălin Scărlătescu atunci când vrea să impresioneze o femeie
Cătălin Scărlătescu este un bărbat dur sau poartă o mască ce acoperă timiditatea?
Niciodată nu am fost timid. Eu când vreau ceva de la o femeie, prima şi prima dată, îi şoptesc la ureche ce vreau. Femeii trebuie să-i spui de la început ce o aşteaptă.
Şi nu ai şocat nicio femeie în felul ăsta?
Ba da, mi-am luat şi vreo două, trei palme. M-au mai şi înjurat, dar asta este.
Care este reţeta lui Cătălin Scărlătescu pentru a cuceri o femeie?
Sinceritatea. Să nu o minţi. Poţi să omiţi lucruri, dar să nu minţi.
Ai cucerit vreodată o femeie gătindu-i?
Le gătesc femeilor foarte rar. Arma nucleară este gătitul, dar este ultima soluţie. Dacă nici acolo nu intră în şpagat, gata. Mă las, fug.
Ţi se întâmplă des să fugi de femei?
Nu am fugit niciodată. Tot timpul există femei în jurul meu. Nu fug, dar nu stau prea mult. Intru, stau puţin şi ies. Nu vreau să deranjez. Ce să faci cu Scărlătescu? Dacă el miercuri trebuie să întindă corturile, joi, vineri, sâmbătă şi duminică are festival. Astăzi e la Constanţa, mâine e iar pe drum.
Gina ce mai face?
Nu ştiu ce face Gina, mi-aş dori să ştiu. Ştim ce face la filmări. Vine înaintea nostră şi pleacă după noi. Munceşte mai mult ca noi. Este un mini roboţel care are grijă de noi.
Întotdeauna m-am întrebat ce se întâmplă în culisele emisiunii „Chefi la cuţite“?
Partea de culise este la fel de interesantă ca şi ce se dă la televizor. Acum am avut tobe, tot felul de jocuri, am avut o ruletă cu tot felul de porunci. Cea mai trăznită este pedeapsa de a-ţi trage căciula pe ochi şi să mănânci fără să ştii ce ai în farfurie.
Mă uitam pe contul tău de Facebook şi am văzut un comentariu al unei admiratoare care te atenţiona că ai început să revii la vechile forme.
Promit în mod solmen că n-am să mai revin acolo niciodată în viaţa mea. Mi-am pus o gaură la curea, nu mai trec de ea în vecii vecilor. Îmi place foarte mult Scărlătescu ăsta de acum.
De când am aflat că vii la Adevărul Live, mi-am zis că nu te las până nu aflu secretul midiilor cu sos de vin. Niciodată nu îmi iese reţeta asta. Ce greşesc?
Secretul este şampania de lângă şi prietenii. Eu am o strategie: îi adun pe toţi, le pun câte un pahar de vin şi când le e foame rău de tot, atunci le dau să mănânce.
Urmează Festivalul gustului românesc şi Festivalul scoicilor. Care este povestea lor?
Povestea a plecat de la Brenciu. Am cântat cu el de două ori la Sala Palatului. Horia era în concert la Oradea, i-a întâlnit pe colegii mei şi i-a urcat cu forţa pe scenă şi m-au sunat şi pe mine. Hai să cântăm toţi patru. Eu la telefon, ei pe scenă. Şi am zis: mă, ce fac ăştia, au concert? Vreau şi eu concertul meu. Şi uite aşa au apărut festivalurile.
Are românul bun gust la mâncare, ştie ce să aleagă?
Este foarte uşor să răspunzi la această întrebare. Ce înseamnă bun gust? Bunul gust este ăla care ne place nouă. Cine măsoară gustul bun din bucătăria românească? Vine un francez, un italian sau cine vine să ne măsoare nouă bunul gust?
Aşa ar putea să zică şi concurenţii tăi atunci când zici că mâncarea lor nu e bună?
Eu nu spun că mâncarea nu e bună. Eu le spun doar că nu este pe gustul meu. Experienţa mea în bucătărie mă face să-i spun concurentului, care cunoaşte sau nu gastronomia românească, dacă mâncarea este sau nu la un nivel acceptabil.
Se încarcă comentariile...
